Se spune că banii nu aduc fericirea. Da, probabil așa este; și totuși nu am văzut nici un om sărac care să fie fericit. Când spun sărac nu mă refer la lipsa banilor, deși majoritatea asta înțeleg, ci mă refer la gol pe dinăuntru, la sărăcie interioară; iar asta poate să fie chiar și atunci când contul tău în bancă conține multe zerouri.
Sărăcia este privită de oameni strict din punctul de vedere al banilor. Există oameni care au bani puțini dar care se descurcă fără nici o problemă, și există oameni care au mulți bani și totuși se consideră și se simt săraci. De ce unii oameni au bani mulți iar alții nu au aproape deloc? De ce sunt atât de multe probleme în ce privește abundența financiară? De ce atunci când avem gândire pesimistă parcă și banii ne părăsesc, iar atunci când avem o gândire optimistă, deschisă, banii încep să vină din te miri ce surse? Ce anume face ca banii să vină în viața noastră și de ce se întâmplă să avem atât de multe pierderi și pagube de-a lungul vieții? Există o predispoziție la bogăție sau la sărăcie? Există o moștenire din familie în acest sens? Trebuie să plătim ceva “păcat”, să răscumpărăm vreo greșeală a vreunui strămoș atunci când avem pierderi financiare sau când pur și simplu nu vin banii către noi? Iar când ne trezim cu câștiguri sau cu moșteniri mari înseamnă că s-a făcut dreptate pe arborele genealogic și că am primit un bonus?
Există credința că doar dacă ai bani poți fi fericit și împlinit. De fapt lucrurile stau chiar pe dos: banii și abundența nu pot veni pe un fond de frică, de ranchiună, de invidie, de bârfă. Atât timp cât există frica de sărăcie, aceea o vom atrage în viața noastră. Nu banii ne fac fericiți, ci mai întâi trebuie să accesăm starea de liniște pentru că banii nu vin in gălăgie; cel puțin nu cei care să rămână in viața noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu