"La ce e bun Caragiale?
Să știi când ești ridicol.
La ce e bun Nichita?
Să știi cum e când ești genial.
La ce e bun Bacovia?
Să știi c-au fost alții și mai triști ca tine.
La ce e bun Călinescu?
Să înțelegi c-a fost o Românie normală, altădată.
La ce e bun Boia?
Să înțelegi că poate o istorie are nevoie și de un duș rece, nu doar de coroane și statui.
La ce e bun Ion Barbu?
Să te lămureșți că există algoritmi și geometrie și în cuvinte.
Nu doar în cartea de mate.
La ce e bun Newton?
Să începi să înțelegi că în Univers există legi pe care nu le poate încalca nimeni.
La ce e bun Darwin?
Să pricepi cine suntem și de unde venim, în cazul în care orele de religie nu te-au făcut deja imun la rațiune.
La ce e bun Pitagora?
Să nu te prostească ăia care-ți vând prima casă.
La ce e bun Arhimede?
Să înțelegi că și dintr-o baie și-o minte ascuțită poate ieși o idee care să rămână în istorie.
La ce e bun Carnot?
Să descoperi că oricât ți-ar cere ăia pe BMW, înăuntrul motorului se întâmplă cam același lucru ca în Logan.
La ce e bun Einstein?
Să te lămureșți că și dacă tu nu pricepi un lucru, asta nu înseamnă că lucrul ăla nu există.
E un bun exercițiu de umilință intelectuală.
Și, de fapt, la ce sunt bune toate astea? Foarte simplu: ca atunci când simți nevoia să fii mândru de ceva și n-ai absolut nici un motiv personal, să te uiți în urmă și să înțelegi că toți oamenii ăștia mari de care ai învățat, care au scris, au descoperit și au dat ceva important omenirii, oamenii ăștia au ceva în comun cu tine.
Sunteți membri ai aceleiași specii.
Cea umană.
O specie diferită de animale printr-un lucru sublim, pe care de obicei îl înțelegi la bătrânețe:
e în stare să învețe fără nici un motiv lucruri care aparent nu-i folosesc la nimic, doar pentru A ÎNȚELEGE.
Altfel spus, cunoașterea e putere.
Și n-ai să găsești niciodată una mai mare ca ea în lumea aceasta! " (sursa net)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu