Atenție la SEMNĂTURĂ (sursa net)

 

Trădarea sinelui esențial (sursa net)

 Atâta timp cât continuați să vă în-chin-ați ființelor exterioare : sfinți , îngeri , arhangheli , popi , biserici etc. Vă trădați SINELE ESENȚIAL , SINELE VOSTRU SUPERIOR INTERIOR.

Veți continua cicluri nesfârșite de reîncarnări , dar nu aici pe Pământ ! Gataaa , aici s-a terminat cu minciunile și înșelăciunile !...Vă veți încarna în dimensiuni joase și întunecate mult mai rău decât a fost aici...îi veți urma pe cei cu care sunteți atașați , idolatrizați , arhietipurile din mintea voastră.

Rupeți-vă de idoli și idolatrie față de toate lucrurile exterioare , acesta este pașaportul pentru eliberarea voastră. 

Nu trebuie să invocați pe nimeni și nimic , ceea ce trebuie să faceți este să vă deconectați de la fiecare entitate externă oricare ar fi ea , pentru că le dați energia voastră cu care le întăriți puterea și imortalitatea. Tot ce vor aceste entități este să trăiască pentru todeauna , dar pe energia voastră o fac

Când îți retragi atenția , voința , energia , dispar și își pierd puterea , pentru că puterea și energia ne este dată pentru noi , nu pentru idolatrizarea lor.

Cultul , Religiile , Dogmele , Idolatria...fiecare program existent hranește această creație întunecată.

Aștept sfârșitul lor vizibil pentru toată lumea , nu doar pentru câteva milioane de oameni treziți

CĂUTAȚI PENTRU CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII (sursa net)

 De citit și recitit o parte din paraziții mâncătorii inutili analfabeți corupți și vânduți care poluează aerul și fac umbră pământului să facă doar rău oamenilor ! Acum eșalonul doi de alți paraziți pregătesc minciunile și înșelăciunile despre o nouă plandemonie.

ATENȚIE!

CĂUTAȚI PENTRU CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII

Ordinul 194 din 2015, articolul 52, punctul 8, citat din lege:

" Este interzisă difuzarea de materiale publicitare pentru medicamente sau tratamente prezentate sau  recomandate de profesionişti în domeniul sănătăţii, organizaţii academice, ştiinţifice, fundaţii, de  personalităţi ale vieţii publice, culturale, ştiinţifice, sportive sau de alte persoane care, datorită celebrităţii  lor, pot încuraja consumul acestor medicamente sau folosirea tratamentelor respective"

LEGE nr. 535 din 25 noiembrie 2004 (*actualizată*)privind prevenirea şi combaterea terorismului(actualizată până la data de 28 iulie 2009*)

EMITENT •  PARLAMENTUL

"Articolul 1

Terorismul reprezintă ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională, având următoarele caracteristici:

..............................................................................................

e) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite."

"TERORISM (ACTE SI ACTIUNI CU SCOP TERORIST) asupra Romaniei si Poporului Roman.

"TERORÍSM s. n.= folosirea deliberată și sistematică a unor mijloace specifice, mascate, psihologice sau de alta natura ascunsa, violente intimidatorii sau amenințări de natură să provoace teamă, neîncredere, panică și nesiguranță in rindurile populatiei, ignorând orice norme, drepturi fundamentale umanitare."

LISTA TUTUROR VACCINIȘTILOR DIN ROMÂNIA:

 

Politicieni, guvernanți

Klaus Iohannis - Preș. vaccinist, a recunoscut după doi ani că vaccinurile nu protejează

Raed Arafat - DSU, DSP, CNSU

Diana Loreta Păun, consilier prezidențial

Guvernul României

Ludovic Orban - Premier PNL

Florin Cîțu - Premier PNL

Nicolae Ciucă - Premier PNL

Marcel Ciolacu - Preș. PSD

Mihai Tudose - PSD

Kelemen Hunor - Preș. UDMR

Nelu Tătaru - PNL

Vlad Voiculescu - USR

Ioana Mihăilă - USR

Dan Barna - USR

Maia Sandu - Preș. Chișinău

Dacian Cioloș - REPER

Emil Boc - PNL

Sorin Cîmpeanu - ex-ministru PNL, Educație

Sorin Ion, secretar de stat Ministerul Educației

Bogdan Gheorghiu - ministru PNL

Ion Marcel Vela - ex-ministru PNL

Lucian Bode - ministru PNL

Alina Gorghiu - PNL

Ovidiu Raețchi - PNL

Raluca Turcan - PNL

Emanuel Ungureanu - parlamentar USR

Cristian-Silviu Bușoi - europarlamentar PNL

Gheorghe Falcă - europarlamentar PNL

Mircea Abrudean - prefect

Iulian Bulai - USR

Traian Băsescu

Nicu Ștefănuță - europarlamentar USR

Mircea Toma - CNA

Nicolae Balasa Sorescu - CNA

Orsolya Borsos - CNA

Oana Dinca - CNA

Monica Gubernat - CNA

Valentin Jurcan - CNA

Ionel Palar - CNA

Cristina Pocora - CNA

Rasvan Popescu - CNA

Dorina Rusu - CNA

Ramona Sorescu - CNA

Radu Herjeu - CNA

Attila-Zoltán CSEKE - UDMR

Sorin Grindeanu - PSD

Daniel Funeriu

Carmen Avram - europarlamentară PSD

Toader Paleologu - ex-candidat prezidențial PMP (a stat șase luni închis în casă de frica virusului)

Teodor Baconschi -ex-PDL, ex-PMP

Mario de Mezzo - PNL

Cristian Diaconescu - ex-ex-ex

Cătălin Teniță - Renew Cioloș

Dana Hering - Renew Cioloș

Ambrozie Irineu Darău - USR

Cristian Ghinea - USR

Adrian Wiener - USR

Violeta Vijulie - PNL

George Scarlat - PNL

Tudor Ciuhodaru - PSD

Levente Vass - UDMR, ministru interimar al Sănătății

Traian Berbeceanu, administrator Deva

Pavel Abraham - general

Ștefan Iulian Lorincz - USR

Dominic Fritz - USR

Medici, executanți:

Valeriu Gheorghiță - col. MApN - CNCAV

Andrei Baciu, fost fotomodel - CNCAV, MS

Adriana Pistol - INSP

Andreea Căpâlna/Moldovan - secretar de stat în Ministerul Sănătății

Emilian Imbri, politruc, Victor Babeș, București

Beatrice Mahler - manager, Institutul „Marius Nasta”

Carmen Dorobăț - Regina Maria

Virgil Musta - Victor Babeș, Timișoara

Adrian Streinu Cercel - Carol Davila

Adrian Marinescu - Matei Balș

Alexandru Rafila - OMS, PSD, Ministerul Sănătății

Daniel Coriu - președinte Colegiul Medicilor din România

Ioana Nicolescu - DSP

„Andi” Manciu - PNL - coordonator Grup Cenzură

Dan Dungaciu - coordonator ”Laborator” LARICS

Alina Bârgăoanu - propagandistă ONG Eurocomunicare

Paul Dobrescu - propagandist ONG Eurocomunicare, ex-Era Socialistă

Răzvan Cherecheș - „expert”

Petcu Niculina, dr. - Petrom/OMV

Octavian Jurma - Impostor, Timișoara

Voichița Lăzureanu - UMF, Timișoara, PSD

Sandra Adalgiza Alexiu - președinte Asociația Medicilor de Familie

Gindrovel Dumitra - Secretar general Colegiul Medicilor din România, Medic de familie

Mihai Craiu - INSMC

Cristian Oancea - manager, Spitalul „Victor Babeș”, Timișoara

Gabriel Diaconu - psihiatru

Radu Tincu - ATI, Spitalul de Urgență Floreasca

Balcan Oana Georgina, 26 ani - asistent medical generalist

Simin Aysel Florescu - manager la Spitalul de Boli Infecțioase„Victor Babeș”

Radu Vladareanu - Spitalul Elias

Anca Buzoianu - UMF Cluj

Daniel David - UBB Cluj

Viorel Scripcariu - rector UMF Iași

Marinela Mititelu

Vlad Ciurea - „L-am auzit pe dr. Streinu-Cercel, profesor de boli infecțioase, care a zis clar: doctorului care nu recomandă vaccinul să i se ridice diploma – a spus-o și așa și gândește. Gândesc exact la fel” (Adevărul)

Alexandru Rotundu - Bârlad

Gabriel Tatu Chitoiu - Recomandă cenzurarea „conținuturilor antivacciniste” (Cititor)

Mihail Pautov

Roșu Florin - manager Spitalul de Boli Infecțioase Iași

Laura Ghibu - stomatolog

Adela Apostol (Caramoci)

Anton Hadăr, președintele Alma Mater

Oana Motea, UNICEF România

Raluca Zaharia, UNICEF România

Luminița Costache, UNICEF România

Pieter Bult – reprezentantul UNICEF în România

Doru Buzducea - Fost președinte al Colegiului Național al Asistenților Sociali din România

Diana Cristea - Fost Secretar General al Colegiului Național al Asistenților Sociali din România și actual președinte al CNASR

Claudia Ana Tiutin - medic de familie, Oradea, Bihor

Olinic Maria - Secția ATI Medicală 1 Cluj Napoca

Carmen Pantiș - Președinte Colegiul Medicilor Bihor, Medic ATI

Dorel Săndesc, Vicepreședinte SRATI, Medic ATI

Liana Pleș, Medic Obstetrică-Ginecologie

Florin Chirculescu - Coordonatorul Secției de Chirurgie toracică, Spitalul Universitar de Urgență București

Valeria Herdea, Vicepreședinte Colegiul Medicilor din România, Medic de familie

Cătălina Poiană, Președinte Colegiul Medicilor din Municipiul București, Medic endocrinolog

Cătălina Ifrim - Consiliul Național al Elevilor

 Consiliul Național al Rectorilor (CNR)

Amin Zahra - Medic Specialist Anestezie și Terapie Intensivă

Liviu Lucaci - UNATC

Ovidiu Covaciu - fondatorul grupului „Vaccinuri și Vaccinare” și al Coaliției România Sănătoasă

Ana Maita - Asociația Mame pentru Mame

Cătălina Alexandrescu

Radu Crișan-Dabija

Florin Estefan – Manager general Opera Națională Română din Cluj-Napoca

Laura Zarafin - ATI, spitalul Colentina

Irina Franciuc (decedată), medic de familie, președinte Asociația Medicilor de Familie Suceava

Mihaela Anghel - asistentă Matei Balș - prima vaccinată Covid din România

Elena Copaciu - medic ATI

Theodor Voiosu - Spitalul Clinic Colentina

Emilian Damian Popovici

Valeria Herdea

Iulian Diaconescu - Craiova

Liliana Constantin - asisetnta Spitalul Floreasca

Cristian Apetrei - profesor, Pittsburgh

Corina Aurelia Zugravu - profesor, Carol Davila

Daniela Mărginean, medic

Cornel Șfaițer - patron club fotbal

Otilia Tiganas, medic Arad

Simona Vlădăreanu, medic neonatologie Elias

Catalin Apostolescu, manager Institutul Matei Balș

Vlad Stroescu, pisihiatru

Zaro Răzvan, Cluj Napoca

Stoian Alina - medic de familie, Brăila

Gen. dr. Florentina Ionita-Radu - Spitalul Militar

Gen. dr. Ionel Paul Oprea - MAI

Diana Manolescu, director, Spitalul „Victor Babeș” Timișoara

Mihai Marcu, președinte și CEO MedLife Grup

Ionel Bratu, dr. cardiolog

Lista medicilor de familie care au contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru vaccinarea împotriva COVID-19 

 

Oamenii presei „independente”, recte mituite de Guvern cu 40 de milioane de euro, vuvuzele online, propagandiști publicitari, ONG-iști: 

Cristian Tudor Popescu - DIGI 24 / at large

Mihai Gâdea - Antena 3 - CNN

Radu Tudor - Antena 3

Alexandra Păcuraru - Realitatea Plus

Anca Alexandrescu - Realitatea Plus

Andreea Esca - Pro TV

Bot - online

Cartianu - online

Ciocăzanu - online, TVR

Oana Despa - DIGI 24

Cosmin Prelipceanu - DIGI 24

Bogdan Chirieac - DC News / at large

Val Vâlcu - DC News / DC Medical

Sonia Simionov - Antena 3

Adriana Iovi-Stere - Pro TV

Ion M. Ioniță

Sorin Ioniță - Expert Forum

Mirel Curea

Bogdan Ficeac

Cătălina Porumbel - Antena 3

Dan Constantin - Jurnalul Național

Radu Banciu - Sport / B1 Tv

Răzvan Bucuroiu - TVR

Mihai Vasilescu - propunere cititori - nu știm cine e, bănuim că un zgârie internetul

Cetin Ametcea - online

Vali Petcu - Zoso - online

Dan Tapalagă - G4media

Cristian Pantazi - G4media

Cristi Dimitriu - online

Niels Schnecker - RTV

Cătălin Tolontan - LIBERTATEA

Dragoș Pătatru - PrimaTV

Răzvan Simion și Dani Oțil - Antena 1

Vlad Mixich - ONG-ist

Alina Mungiu Pippidi

Răzvan Exarhu

Liana Stanciu

Denise Rifai

Maria Coman - Antena 3

Aneta Sângeorzan - B1TV

Ioana Ene Dogioiu

Oana Dobre-Dimofte

Oana Marinescu

Răzvan Zamfir

Radu Buzăianu

Alexandra Nadane

Alina Stancu

Eugen Istodor

Liviu Avram - „Adevărul”

Horia Soica - Redactor ziar Stiridecluj

Liviu Alexa - Redactor / Proprietar -Ziardecluj   / TV NCN Cluj

Luca Pastia - Europa FM

Vlad Petreanu - Europa FM

Marian Voicu - TVR

Cătălin Ștriblea

Mihai Rădulescu - TVR

Silviu Mânăstire

Andreea Smerea - EuroNews

Dan Panaet - ARPS

 Cristian Movilă și Șerban Alexandrescu - „Se sufocă, ne imploră, regretă” (cu un Articol la zi pentru mințile lor)

Costi Rogozanu - Vox Publica

Cătălin Ștefănescu - TVR Cluj

Dan Păvăloiu - TVR Cluj

Aleksandras Cesnavicius, CEO Pro TV

Dan Fințescu, director de programe Kiss FM

 Ana-Maria Diceanu, „Managing Director” Brain 4 Strategy

Dan Șendroiu, „Head Of Strategy” FRIENDSTBWA

Raluca Fehrer

Dan Stanca

Bogdan Naumovici

Victor Ciutacu

Camelia Ciobanu

Claudiu Pândaru - Digi 24

Florin Negruțiu - Digi 24

Ondine Gherguț

Ovidiu Vanghele

Ramona Ursu

Bogdan Stoica

Adrian Popescu - Click

Adriana Iovi-Stere - ProTV

Lavinia Tilvar

Mirela Oprea - Repulica.ro

Loredana Voiculescu - Republica.ro

Luminița Aldea - Repulica.ro

Cristina Sănciulescu - Republica.ro

Raluca Ion - Republica.ro

Mircea Marian

Doru Bușcu

Sabin Orcan, Newsweek

Silviu Sergiu

Simona Tache

Lili Ruse - RTV

Carla Tănasie, Digi24

Recorder

Vice

Pentru Presa Vândută vedeți și EXCLUSIV: LISTA CU BANII ÎNCASAȚI DE FIRMELE PRESEI MITUITE DE GUVERN PENTRU A RĂSPÂNDI TEROAREA COVID ÎN ROMÂNIA

NOU - Introducem o nouă rubrică:

Corporații/Entități/Asociații:

Borsec - Romaqua Grup

BCR / BCR Asigurări

Crucea Roșie Română

UNICEF - România

Asociația ACCEPT

Grupul DIGI

A.G. Radio Holding - Kiss FM, Rock FM și Magic FM

ProTV

TVR Cluj

PepsiCo / Silviu Popovici, Chief Executive Officer PepsiCo Europe („Drumul spre recuperare pentru societatea noastră va veni prin vaccinarea completă” „În primele 2-3 luni (de pandemie – n. red.). Nu ne-am părăsit casa, nici măcar când a fost permis. Am alergat 42 de kilometri în grădina mea, pe perioada lockdownului. Îmi pot imagina cât de greu a fost pentru familiile din apartamentele mici.”)

Vedete, sportivi, influențări:

Vasi Rădulescu, plagiator

Simona Halep 

David Popovici 

Maia Morgenstern 

Oana Pellea

Dorian Popa

Cătălina Grama - Jojo

Ioana Ginghină 

Pr. Constantin Necula

Pr. Visarion Alexa

Vasile Bănescu

Pr. Francisc Doboș - Biserica Catolică

Loredana Groza

Andrei Pleșu

Viorica de la Clejani

George Buhnici 

Andreea Bănică 

Tudor Gheorghe (regretabil), muzician

Victor Rebengiuc, actor

Pr. Crin-Triandafil Theodorescu.

Ilie Dumitrescu, fost fotbalist

Gelu Vișan, animator

Marius Pieleanu, sociolog

Teodor Baconschi

Mircea Cărtărescu

Lucian Mîndruță - „Nu știu la ce categorie se încadrează și ce profesie are conlocutorul lui Brucan. Feisbucist de frunte sau așa ceva...” (Cititor) / „Cavaler de Cornu” (Cititor)

Gabriel Liiceanu - „filosof care, „filosofând” despre libertate, a venit cu „argumentul” că omul nevaccinat își pierde libertatea întrucât îl omoară pe el, pe Liiceanu: „A apărut ideea că (vaccinarea) încalcă libertatea. Libertatea de a ce? De a mă omorî pe mine și pe ceilalți? Asta nu-i libertate. Libertatea încetează în clipa în care se ciocnește de libertatea altuia”.”(Cititor)

Tudor Chirilă, gurist

Adrian Papahagi, politician partidul M10 fondat de Monica Macovei

Dorian Popa, vlogger

Mihai Bendeac

Teo Trandafir

Ilie Năstase

Ion Țiriac

Horia Brenciu

Ioana Grama

Cristina Ich

Ioana Chicet-Macoveiciuc - Prințesa Urbană

Alice Drăghici - avocat Baroul București

Andreea Marin

Dan Petrescu - antrenor fotbal

Helmut Duckadam - fostă glorie

Andrei Caramitru - userist

Ion Caramitru (+) - fost actor

Silviu F(r)aier - vlogger

Ruxandra Gîdei - vlogăriță „4fara15” - „Recomanda fetelor sa nu vorbeasca cu baietii ce citesc Orwell, ca risca sa fie antivaccinisti” (Cititor)

Mitică Dragomir - personaj

Mariciu si Backpackyourlife - youtuberi

Horațiu Mălăele

Horia Roman Patapievici

Nicolae Manolescu

Tzancă Uraganu

Las Fierbinți - actorii ProTv din show-ul preferat al lui Andrei Pleșu

Pr. Bogdan Chiorean - Cluj

Oana Roman

Ileana Badiu

Marian Godină

Delia

Andra

Cătălin Măruță

Andreea Bălan

Andreea Antonescu

Mihai Morar

Speak și Ștefania

Dana Rogoz

Ștefan Bănică

Horia Brenciu

Micuțu (Cosmin Nedelcu)

Șerban Suru

Lucian Dan Teodorovici

Cristian Teodorescu

Ana Barton

Ioana Nicolae

Raluca Feher

Doru Antonesei

Robert Șerban

Dan Mircea Cipariu

Cezar Paul Bădescu

Cosmin Bumbuț

Alina Nedelea

Radu Paraschivescu

Mihaela Miroiu

Valeriu Gherghel

Sabin Gherman

Bianca Drăgușanu

Alexandru Lăcătuș

Nicușor Gheorghiță

Dan Cadar

Ciprian Lospa

Andrei Vochin

Adrian Despot

Irina Margareta Nistor

Radu Naum

ÎPS Nifon (Mihăiță), Arhiepiscop al Târgoviștei, Mitropolit onorific și Exarh Patriarhal pentru relațiile Patriarhiei Române cu instituțiile creștine internaționale și cu instituțiile europene

ÎPS Calinic (Argatu) Argeșeanul, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului

ÎPS Casian (Costică Crăciun), arhiepiscop al Arhiepiscopiei Dunării de Jos cu sediul la Galați

Pr. Cristian Preda

Lucian Viziru

Concurentii Asia Express 2021 (Faceau autostopul si spuneau: „we are vaccinated, please take us”.

Au repetat de n ori ca sunt vaccinati si ca sunt responsabili, ca sunt „safe” - Cititor):

Mihai Petre, Elwira

Lidia Buble, sora ei Estera

Alex Velea si Mario

Chef Patrizia si fiul Francesco

Emi si Cuza

Connect R si colegul Shift

Zarug si Lorelai

Adriana Trandafir si fiica sa Maria Speranta

Alexandra Ungureanu si mama

Cristian Tomescu

Lorena Lupu

Marcel Pavel

Mara Coman

Cristian Presură

Mirabela Dauer

Marius Manole

Daniel Vighi

Cornel Tăbăcaru

Pr. Patriciu Vlaicu

Ștefan Bănică Jr.

Dan Teodorescu / Trupa Taxi

Cristina Dumitrescu, Antena 3

Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu (Dăruiește Viață)

Mihai Leu

Titi Aur

Mihai Bobonete

Irina Rimes

Lidia Buble

Calin Goia (Voltaj)

Mihai Mitza Georgescu (Bere Gratis)

Paul Ciuci (Compact)

Calin Pop (Celelalte Cuvinte)

Cornel Ilie (Vunk)

Laurențiu Duță (3 Sud Est)

Adrian „Baciu" Igrișan (Cargo)

Randi - Andrei Ropcea

Alin Dincă (Trooper)

Mihai Budeanu, (3 Sud Est)

NOSFE (decedat)

Constantin Bălăceanu-Stolnici

Angelica Nicoară, actriță

Danny Ungur, pilot

Mihai Silvasan, antrenor UBT

Ciprian Păun, avocat

Lora - Laura Petrescu

Florin Salam

Gelu Duminică

Daniel Daianu, fost securist DIE

Andreea Raicu

Gabi Bartic

Marcel Bartic

Miruna Ioani Siminel - blondă

Ginda Bradea - culinară

Pr. Ionuț Adrian Ghibanu, vicar-eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviște

Pr. Grigore Melnic

Pr. Ioan Grosu, com. Stiubeni

Gabriela Szabo

Ana Maria Popescu Brânză

Elisabeta Lipa

Camelia Potec

Ancuța Bodnar

Simona Radis

Gabi Szofran, cameraman evenimente folosit de ProTv

Văru Săndel, folosit de propaganda RoVaccinare

Nuami Dinescu („Tanța” lui Teo Trandafir)

Mihaela Nunweiller

Alexandra Dariescu

Horia Sarghi, zis Zaiafet

Laura Știfter - USR, profesor Merito

Liviu Drăghici, profesor Merito, Științe Economice la Colegiul economic Virgil Madgearu din Ploiești

Oana Lis

Corina Băcanu Călărașu

Dănuț Lupu, fotbalist

Alexandru Tomescu, violonist

Adrian Negrescu

Costel Pătrășcanu

Natalie Ester

Ion Ardeal Ieremia, regizor, Timișoara

LISTA ESTE ÎN CURS DE ACTUALIZARE. SCRIEȚI ȘI DVS. LA COMENTARII!

SĂ NU UITĂM!

Fluturele monarh si fluturele vice-rege (sursa net)

 

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.

Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarh doar că are două buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atât de mult cu monarhul, pasarile se feresc să-l mănânce.

Scrisorile Mihai Eminescu (sursa net)

 Versuri Scrisoarea I - Mihai Eminescu

Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!
Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi!
Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,
Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac..
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;
La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr,
Altul caută în lume şi în vreme adevăr,
De pe galbenele file el adună mii de coji,
A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj;
Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii,
Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii.
Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate,
Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate
Şi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi,
Îşi înfundă gâtu-n guler şi bumbacul în urechi;
Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,
Universul fără margini e în degetul lui mic,
Căci sub fruntea-i viitorul şi trecutul se încheagă,
Noaptea-adânc-a veciniciei el în şiruri o dezleagă;
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr
Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr.

Pe când luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri,
Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri,
La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns..
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!..
Dar deodat-un punct se mişcă.. cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!..
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii..
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii..
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.
Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru muşunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă..
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric..

În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte,
Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte;
Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş
Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi,
Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ'
https://www.versuri.ro/w/8ad2
Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi;
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,
Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,
Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace,
Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace..
............
Începând la talpa însăşi a mulţimii omeneşti
Şi suind în susul scării pân' la frunţile crăieşti,
De a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi,
Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi..
Unul e în toţi, tot astfel precum una e în toate,
De asupra tuturora se ridică cine poate,
Pe când alţii stând în umbră şi cu inima smerită
Neştiuţi se pierd în taină ca şi spuma nezărită -
Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?..
Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc.

Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l..
Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?
Nemurire, se va zice. Este drept că viaţa-ntreagă,
Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă.
"De-oi muri - îşi zice-n sine - al meu nume o să-l poarte
Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri
Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri! "
O, sărmane! ţii tu minte câte-n lume-ai auzit,
Ce-ţi trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit?
Prea puţin. De ici, de colo de imagine-o făşie,
Vreo umbră de gândire, ori un petec de hârtie;
Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,
O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?
Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
Printre tomuri brăcuite aşezat şi el, un brac,
Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari,
Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari
Şi te-o strânge-n două şiruri, aşezându-te la coadă,
În vro notă prizărită sub o pagină neroadă.
Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi.. orice-ai spune,
Peste toate o lopată de ţărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri..
Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare..
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine.. lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi.. posteritatea este încă şi mai dreaptă.

Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii.. Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege..
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
Astea toate te apropie de dânşii.. Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.
..............
Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare,
Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare!
Şi din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
Amorţită li-i durerea, le simţim ca-n vis pe toate,
Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării
Şi ridică mii de umbre după stinsul lumânării..
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate,
Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii!

Versuri Scrisoarea II - Mihai Eminescu
De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile?
Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt,
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,
Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă?
Acea tainică simţire, care doarme-n a ta harfă,
În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă,
Când cu sete cauţi forma ce să poată să te-ncapă,
Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă?
Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume
Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume,
Să-mi atrag luare-aminte a bărbaţilor din ţară,
Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară,
Şi dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. -
Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte;
Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearcă prin poeme să devină cumularzi,
Închinând ale lor versuri la puternici, la cucoane,
Sunt cântaţi în cafenele şi fac zgomot în saloane;
Iar cărările vieţii fiind grele şi înguste,
Ei încearcă să le treacă prin protecţie de fuste,
Dedicând broşuri la dame a căror bărbaţi ei speră
C-ajungând cândva miniştri le-a deschide carieră. -
De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?
Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?
Azi, când patimilor proprii muritorii toţi sunt robi,
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic
Ce-o beşică e de spumă într-un secol de nimic.

Încorda-voi a mea liră să cânt dragostea? Un lanţ
Ce se-mparte cu frăţie între doi şi trei amanţi.
Ce? să-ngâni pe coarda dulce, că de voie te-ai adaos
La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos?
Azi adeseori femeia, ca şi lumea, e o şcoală,
Unde-nveţi numai durere, înjosire şi spoială;
La aceste acad? mii de ştiinţ- a zânei Vineri
Tot mai des se perindează şi din tineri în mai tineri,
Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas,
Până când din şcoala toată o ruină a rămas.

Vai! tot mai gândeşti la anii când visam în acad? mii,
Ascultând pe vechii dascăli cârpocind la haina vremii,
Ale clipelor cadavre din volume stând s-adune
Şi-n a lucrurilor peteci căutând înţelepciune?
Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum
Câştigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum;
Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minţii scripet,
Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet.

Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos,
Cum uşor, ca din cutie, scoate lumile din chaos
Şi cum neagra vecinicie ne-o întinde şi ne-nvaţă
Că epocile se-nşiră ca mărgelele pe aţă.
Atunci lumea-n căpăţână se-nvârtea ca o morişcă,
De simţeam, ca Galilei, că com? dia se mişcă. -
Ameţiţi de limbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii,
Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii
Şi privind păinjenişul din tavan, de pe pilaştri,
Ascultam pe craiul Ramses şi visam la ochi albaştri
Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă
Către vreo trandafirie şi sălbatică Clotildă.
Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic
Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.
Scârţiirea de condeie dădea farmec astei linişti,
Vedeam valuri verzi de grâne, undoiarea unei inişti,
Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit;
Când suna, ştiam că Ramses trebuia să fi murit.

Atunci lumea cea gândită pentru noi avea fiinţă,
Şi, din contra, cea aievea ne părea cu neputinţă.
Azi abia vedem ce stearpă şi ce aspră cale este
Cea ce poate să convie unei inime oneste;
Iar în lumea cea comună a visa e un pericul,
Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicul.

Şi de-aceea de-azi-nainte poţi să nu mă mai întrebi
De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi,
De ce dorm îngrămădite între galbenele file
Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile..
De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.
Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură,
Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură.

Versuri Scrisoarea III - Mihai Eminescu
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte..
Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viaţă de a ta.. În braţu-mi vino,
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o..
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.

Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă.. dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână -
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i.. ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor -
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.

Vulturii porniţi la ceruri pân' la ramuri nu ajung;
Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung
Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător,
Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,
Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă,
Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă,
Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt
Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ.

Se cutremură sultanul.. se deşteaptă.. şi pe cer
Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.
Şi priveşte trist la casa şeihului Edebali;
După gratii de fereastră o copilă el zări
Ce-i zâmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun;
E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun.
Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,
Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,
Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.

Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,
An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,
Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,
Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.
Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid..
Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid..

La un semn, un ţărm de altul, legând vas de vas, se leagă
Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă;
Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii
Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;
Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari..
Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.

Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
- Ce vrei tu?
- Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.

La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate!
- Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale..
De-o fi una, de-o fi alta.. Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.
- Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,
Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!..
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs..
Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
- De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;
Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă -
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
Cum veniră, se fă*ă toţi o apă ş-un pământ.
Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?..
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul..
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!.

Şi abia plecă bătrânul.. Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;
Călăreţii umplu câmpul şi roiesc după un semn
Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,
Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ,
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt,
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni,
Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie..
Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie.
În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare,
Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare;
În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,
Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste,
Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie;
Cad asabii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie,
În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă,
Când săgeţile în valuri, care şuieră, se toarnă
Şi, lovind în faţă, -n spate, ca şi crivăţul şi gerul,
Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul..
Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;
Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi,
Printre cetele păgâne trec rupându-şi large uliţi;
Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri,
Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri,
Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată -
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.
Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână,
Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.

Pe când oastea se aşează, iată soarele apune,
Voind creştetele nalte ale ţării să-ncunune
Cu un nimb de biruinţă; fulger lung încremenit
Mărgineşte munţii negri în întregul asfinţit,
Pân' ce izvorăsc din veacuri stele una câte una

Şi din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna:

Doamna mărilor ş-a nopţii varsă linişte şi somn.

Lângă cortu-i, unul dintre fiii falnicului domn

Sta zâmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte,

S-o trimiţă dragei sale, de la Argeş mai departe:

"De din vale de Rovine

Grăim, Doamnă, către Tine,

Nu din gură, ci din carte,

Că ne eşti aşa departe.

Te-am ruga, mări, ruga

Să-mi trimiţi prin cineva

Ce-i mai mândru-n valea Ta:

Codrul cu poienele,

Ochii cu sprâncenele;

Că şi eu trimite-voi

Ce-i mai mândru pe la noi:

Oastea mea cu flamurile,

Codrul şi cu ramurile,

Coiful nalt cu penele,

Ochii cu sprâncenele.

Şi să ştii că-s sănătos,

Că, mulţămind lui Cristos,

Te sărut, Doamnă, frumos. ".

.............

De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;

Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii..

În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;

Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut

Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?

Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!

O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,

Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,

Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,

Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.

Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,

Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,

Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră

De la munte pân' la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?

N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?

Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?

Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,

N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi

În aplauzele grele a canaliei de uliţi,

Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,

Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?

Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,

De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?

Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,

Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.

Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,

Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,

Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,

La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;

Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,

Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.

Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,

Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască..

Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!

Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,

În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,

https://www.versuri.ro/w/h617

Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.

Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,

Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,

Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri

Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri..

Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire

Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;

Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,

Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!

Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi

Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!

Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,

Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,

Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,

Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,

Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,

Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!.

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!

I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!

Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi

Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri

Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,

Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău.. ţară!.

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,

Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,

Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos..

Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?.

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,

Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,

Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,

Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,

Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană..

O, te-admir, progenitură de origine romană!.

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;

Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Versuri Scrisoarea IV - Mihai Eminescu

Stă castelul singuratec, oglindindu-se în lacuri,

Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri;

Se înalţă în tăcere dintre rariştea de brazi,

Dând atâta întunerec rotitorului talaz.

Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa'

Lungi perdele încreţite, care scânteie ca bruma.

Luna tremură pe codri, se aprinde, se măreşte,

Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăveşte,

Iar stejarii par o strajă de giganţi ce-o înconjoară,

Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară.

Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii,

Domnitoare peste ape, oaspeţi liniştei acestei,

Cu aripele întinse se mai scutură şi-o taie,

Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie.

Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutrier,

Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier..

E atâta vară-n aer, e atât de dulce zvonul..

Singur numai cavalerul suspinând privea balconul

Ce-ncărcat era de frunze, de îi spânzur' prin ostreţe

Roze roşie de Şiras şi liane-n fel de feţe.

Respirarea cea de ape îl îmbată, ca şi sara;

Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara:

"O, arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă,

Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă,

Te-aş privi o viaţă-ntreagă în cununa ta de raze,

Pe când mâna ta cea albă părul galben îl netează.

Vino! Joacă-te cu mine.. cu norocul meu.. mi-aruncă

De la sânul tău cel dulce floarea veştedă de luncă,

Ca pe coardele ghitarei răsunând încet să cadă..

Ah! E-atât de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă.

Ori în umbra parfumată a buduarului să vin,

Să mă-mbete acel miros de la pânzele de in;

Cupido, un paj şăgalnic, va ascunde cu-a lui mână,

Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpână! "

Şi uscat foşni mătasa pe podele, între glastre,

Între rozele de Şiras şi lianele albastre;

Dintre flori copila râde şi se-nclină peste gratii -

Ca un chip uşor de înger e-arătarea adoratei -

Din balcon i-aruncă-o roză şi cu mâinile la gură,

Pare că îl dojeneşte când şopteşte cu căldură;

Apoi iar dispare-nluntru.. auzi pasuri ce coboară..

Şi ieşind pe uşă iute, ei s-au prins de subsuoară.

Braţ de braţ păşesc alături.. le stă bine laolaltă,

Ea frumoasă şi el tânăr, el înalt şi ea înaltă.

Iar în umbra de la maluri se desface-acum la larg

Luntrea cu-ale ei vintrele spânzurate de catarg

Şi încet înaintează în lovire de lopeţi,

Legănând atâta farmec şi atâtea frumuseţi..

Luna.. luna iese-ntreagă, se înalţ-aşa bălaie

Şi din ţărm în ţărm durează o cărare de văpaie,

Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o aşterne

Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne;

Şi cu cât lumina-i dulce tot mai mult se lămureşte,

Cu-atât valurile apei, cu-atât ţărmul parcă creşte,

Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape

Dimpreună cu al lunei disc, stăpânitor de ape.

Iară tei cu umbra lată şi cu flori până-n pământ

Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vânt;

Peste capul blond al fetei zboară florile ş-o plouă..

Ea se prinde de grumazu-i cu mâinuţele-amândouă

Şi pe spate-şi lasă capul: - Mă uimeşti dacă nu mântui..

Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvântu-i!

Cât de sus ridici acuma în gândirea ta pe-o roabă,

Când durerea ta din suflet este singura-mi podoabă.

Şi cu focul blând din glasu-ţi tu mă dori şi mă cutremuri,

De îmi pare o poveste de amor din alte vremuri;

Visurile tale toate, ochiul tău atât de tristu-i,

Cu-a lui umed-adâncime toată mintea mea o mistui..

Dă-mi-i mie ochii negri.. nu privi cu ei în laturi,

Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi -

Aş orbi privind într-înşii.. O, ascultă numa-ncoace,

Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace!

Codrii negri aiurează şi izvoarele-i albastre

Povestesc ele-nde ele numai dragostele noastre

Şi luceferii ce tremur aşa reci prin negre cetini,

https://www.versuri.ro/w/i617

Tot pământul, lacul, cerul.. toate, toate ni-s prietini..

Ai putea să lepezi cârma şi lopeţile să lepezi,

După propria lor voie să ne ducă unde repezi,

Căci oriunde numai ele ar dori ca să ne poarte,

Pretutindeni fericire.. de-i viaţă, de e moarte.

.............

Fantazie, fantazie, când suntem numai noi singuri,

Ce ades mă porţi pe lacuri şi pe mare şi prin crânguri!

Unde ai văzut vrodată aste ţări necunoscute?

Când se petrecur-aceste? La o mie patru sute?

Azi n-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi,

Cum îţi vine, cum îţi place pe copilă s-o desmierzi,

După gât să-i aşezi braţul, gură-n gură, piept la piept,

S-o întrebi numai cu ochii: "Mă iubeşti tu? Spune drept! "

Aş! abia ţi-ai întins mâna, sare ivărul la uşă,

E-un congres de rubedenii, vre un unchi, vre o mătuşă..

Iute capul într-o parte şi te uiţi în jos smerit..

Oare nu-i în lumea asta vrun ungher pentru iubit?.

Şi ca mumii egiptene stau cu toţii-n scaun ţepeni,

Tu cu mâinile-ncleştate, mai cu degetele depeni,

Mai suceşti vre o ţigară, numeri fire de musteţi

Şi-n probleme culinare te încerci a fi isteţ.

Sunt sătul de-aşa viaţă.. nu sorbind a ei pahară,

Dar mizeria aceasta, proza asta e amară.

Să sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct atât de van

Ce le-abate şi la pasări de vreo două ori pe an?

Nu trăiţi voi, ci un altul vă inspiră - el trăieşte,

El cu gura voastră râde, el se-ncântă, el şopteşte,

Căci a voastre vieţi cu toate sunt ca undele ce curg,

Vecinic este numai râul: râul este Demiurg.

Nu simţiţi c-amorul vostru e-un amor străin? Nebuni!

Nu simţiţi că-n proaste lucruri voi vedeţi numai minuni?

Nu vedeţi c-acea iubire serv-o cauză din natură?

Că e leagăn unor vieţe ce seminţe sunt de ură?

Nu vedeţi că râsul vostru e în fiii voştri plâns,

Că-i de vină cum că neamul Cain încă nu s-a stâns?

O, teatru de păpuşe.. zvon de vorbe omeneşti,

Povestesc ca papagalii mii de glume şi poveşti

Fără ca să le priceapă.. După ele un actor

Stă de vorbă cu el însuşi, spune zeci de mii de ori

Ce-a spus veacuri dupolaltă, ce va spune veacuri încă,

Pân' ce soarele s-o stinge în genunea cea adâncă.

Ce? Când luna se strecoară printre nouri, prin pustii,

Tu cu lumea ta de gânduri după ea să te aţii?

Să aluneci pe poleiul de pe uliţele ninse,

Să priveşti prin lucii geamuri la luminile aprinse

Şi s-o vezi înconjurată de un roi de pierde-vară,

Cum zâmbeşte tuturora cu gândirea ei uşoară?

S-auzi zornetul de pinteni şi foşnirile de rochii,

Pe când ei sucesc musteaţa, iară ele fac cu ochii?

Când încheie cu-o privire amoroasele-nţelegeri,

Cu ridicula-ţi simţire tu la poarta ei să degeri?

Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca un copil

Când ea-i rece şi cu toane ca şi luna lui april?

Încleştând a tale braţe toată mintea să ţi-o pierzi?

De la creştet la picioare s-o admiri şi s-o desmierzi

Ca pe-o marmură de Paros sau o pânză de Corregio,

Când ea-i rece şi cochetă? Eşti ridicul, înţelege-o..

Da.. visam odinioară pe acea ce m-ar iubi,

Când aş sta pierdut pe gânduri, peste umăr mi-ar privi,

Aş simţi-o că-i aproape şi ar şti c-o înţeleg..

Din sărmana noastră viaţă, am dura roman întreg..

N-o mai caut.. Ce să caut? E acelaşi cântec vechi,

Setea liniştei eterne care-mi sună în urechi;

Dar organele-s sfărmate şi-n strigări iregulare

Vechiul cântec mai străbate cum în nopţi izvorul sare.

P-ici, pe colo mai străbate câte-o rază mai curată

Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai şi eu odată.

Altfel şuieră şi strigă, scapără şi rupt răsună,

Se împing tumultuoase şi sălbatice pe strună,

Şi în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit,

Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit..

Unde-s şirurile clare din viaţa-mi să le spun?

Ah! organele-s sfărmate şi maestrul e nebun!

Versuri Scrisoarea V - Mihai Eminescu

Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea,

Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea

De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii,

Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii..

Tinere, ce plin de visuri urmăreşti vre o femeie,

Pe când luna, scut de aur, străluceşte prin alee

Şi pătează umbra verde cu misterioase dungi,

Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.

Te îmbeţi de feeria unui mândru vis de vară,

Care-n tine se petrece.. Ia întreab-o bunăoară -

O să-ţi spuie de panglice, de volane şi de mode,

Pe când inima ta bate ritmul sfânt al unei ode..

Când cochetă de-al tău umăr ţi se razimă copila,

Dac-ai inimă şi minte, te gândeşte la Dalila.

E frumoasă, se-nţelege.. Ca copiii are haz,

Şi când râde face încă şi gropiţe în obraz

Şi gropiţe face-n unghiul ucigaşei sale guri

Şi la degetele mâinii şi la orice-ncheieturi.

Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită,

Încât ai ce strânge-n braţe - numai bună de iubită.

Tot ce-ar zice i se cade, tot ce face-i şade bine

Şi o prinde orice lucru, căci aşa se şi cuvine.

Dacă vorba-i e plăcută, şi tăcerea-i încă place;

Vorba zice: "fugi încolo", râsul zice: "vino-ncoace! "

Umblă parcă amintindu-şi vre un cântec, alintată,

Pare că i-ar fi tot lene şi s-ar cere sărutată.

Şi se-nalţă din călcâie să-ţi ajungă pân' la gură,

Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură,

Ce n-o are decât numai sufletul unei femei..

Câtă fericire crezi tu c-ai găsi în braţul ei!.

Te-ai însenina văzându-i rumenirea din obraji -

Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tânăr ca un paj -

Şi adânc privind în ochii-i, ţi-ar părea cum că înveţi

Cum viaţa preţ să aibă şi cum moartea s-aibă preţ.

Şi, înveninat de-o dulce şi fermecătoare jale,

Ai vedea în ea crăiasa lumii gândurilor tale,

Aşa că, închipuindu-ţi lăcrămoasele ei gene,

Ţi-ar părea mai mândră decât Venus Anadyomene,

Şi, în chaosul uitării, oricum orele alerge,

Ea, din ce în ce mai dragă, ţi-ar cădea pe zi ce merge.

Ce iluzii! Nu-nţelegi tu, din a ei căutătură,

Că deprindere, grimasă este zâmbetul pe gură,

Că întreaga-i frumuseţe e în lume de prisos,

Şi că sufletul ţi-l pierde fără de nici un folos?.

În zadar boltita liră, ce din şapte coarde sună,

Tânguirea ta de moarte în cadenţele-i adună;

În zadar în ochi avea-vei umbre mândre din poveşti,

Precum iarna se aşează flori de gheaţă pe fereşti,

Când în inimă e vară.. ; în zadar o rogi: "Consacră-mi

Creştetul cu-ale lui gânduri, să-l sfinţesc cu-a mele lacrămi! "

Ea nici poate să-nţeleagă că nu tu o vrei.. că-n tine

E un demon ce-nsetează după dulcile-i lumine,

C-acel demon plânge, râde, neputând s-auză plânsu-şi,

Că o vrea.. spre-a se-nţelege în sfârşit pe sine însuşi,

Că se zbate ca un sculptor fără braţe şi că geme

Ca un maistru ce-asurzeşte în momentele supreme,

Pân-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere,

Ce-o aude cum se naşte din rotire şi cădere.

Ea nu ştie c-acel demon vrea să aibă de model

Marmura-i cu ochii negri şi cu glas de porumbel

Şi că nu-i cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară

Precum în vechimea sfântă se junghiau odinioară

Virginile ce stătură sculptorilor de modele,

Când tăiau în marmor chipul unei zâne după ele.

S-ar pricepe pe el însuşi acel demon.. s-ar renaşte,

Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoaşte

Şi, pătruns de-ale lui patimi şi amoru-i, cu nesaţiu

El ar frânge-n vers adonic limba lui ca şi Horaţiu;

Ar atrage-n visu-i mândru a izvoarelor murmururi,

Umbra umedă din codri, stelele ce ard de-a pururi,

Şi-n acel moment de taină, când s-ar crede că-i ferice,

Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice

Şi cu patimă adâncă ar privi-o s-o adore,

De la ochii ei cei tineri mântuirea s-o implore;

Ar voi în a lui braţe să o ţină-n veci de veci,

Dezgheţând cu sărutarea-i raza ochilor ei reci.

Căci de piatră de-ar fi, încă s-a-ncălzi de-atât amor,

Când căzându-i în genunche, i-ar vorbi tânguitor,

Fericirea înecându-l, el ar sta să-nnebunească,

Ca-n furtuna lui de patimi şi mai mult să o iubească.

Ştie oare ea că poate ca să-ţi dea o lume-ntreagă,

C-aruncându-se în valuri şi cercând să te-nţeleagă

Ar umplea-a ta adâncime cu luceferi luminoşi?.

Cu zâmbiri de curtezană şi cu ochi bisericoşi,

S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt

De-a fi umbra frumuseţii cei eterne pe pământ.

O femeie între flori zi-i şi o floare-ntre femei -

Ş-o să-i placă. Dar o pune să aleagă între trei

Ce-o-nconjoară, toţi zicând că o iubesc - cât de naivă -,

Vei vedea că de odată ea devine pozitivă.

Tu cu inima şi mintea poate eşti un paravan

După care ea atrage vre un june curtezan,

Care intră ca actorii cu păsciorul mărunţel,

Lăsând val de mirodenii şi de vorbe după el,

O chioreşte cu lornionul, butonat cu o garofă,

Operă croitorească şi în spirit şi în stofă;

Poate că-i convin tuspatru craii cărţilor de joc

Şi-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc..

Şi când dama cochetează cu privirile-i galante,

Împărţind ale ei vorbe între-un crai bătrân şi-un fante,

Nu-i minune ca simţirea-i să se poată înşela,

Să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala..

Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugăreşte,

Pe când craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i creşte,

Ochiul îngheţat i-l umplu gânduri negre de amor

Şi deodată e vioaie, stă picior peste picior,

Ş-acel sec în judecata-i e cu duh şi e frumos..

A visa că adevărul sau alt lucru de prisos

E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr,

Este piedica eternă ce-o punem la adevăr.

Aşadar, când plin de visuri, urmăreşti vre o femeie,

Pe când luna, scut de aur, străluceşte prin alee

Şi pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi:

Nu iuta că doamna are minte scurtă, haine lungi.

Te îmbeţi de feeria unui mândru vis de vară,

Care-n tine se petrece..

Ia întreab-o, bunăoară,

Ş-o să-ţi spuie de panglice, de volane şi de mode,

Pe când inima ta bate-n ritmul sfânt al unei ode..

Când vezi piatra ce nu simte nici durerea şi nici mila -

De ai inimă şi minte - feri în lături, e Dalila!