CANTECUL PENSIONARULUI-DULCEA LENE (sursa net)

 CANTECUL PENSIONARULUI-DULCEA LENE

  text-Puiu Nastase

SUNT SENIOR ȘI N-AM CE FACE

AM MULT TIMP ȘI ASTA-MI PLACE

FĂRĂ GRIJI MĂ SCOL LA ZECE

UN JOGGING ȘI UN DUȘ RECE

ȘI NU SIMT CĂ VREMEA TRECE.

MI-E DRAG SĂ TOT IES ÎN LUME

SĂ FAC BANCURI SĂ FAC GLUME

ȘI-O CINZEACĂ SĂ M-AFUME.

DULCEA LENE CARE MĂ RĂSFAȚĂ 

BUCURIA MUNCII DE O VIAȚĂ.

BEAU IUBESC ȘI CÂNT ÎNTR-UNA 

DE NIMIC NU-MI PASĂ ACUMA

CHIAR DE-I RĂU ÎMI E TOTUNA 

BEAU IUBESC ȘI CÂNT ÎNTR-UNA 

DE NIMIC NU-MI PASĂ ACUMA

CHIAR DE-I RĂU ÎMI E TOTUNA. 

SUNT SENIOR DE-O VREME-NCOACE

N-AI CE ZICE N-AI CE FACE

PESCUIT, ȘAH ȘI LECTURĂ 

FILME VECHI DE AVENTURĂ 

ȘI-UN PAHAR DE BĂUTURĂ 

DORNIC SUNT ȘI DE TACLALE

CU PIPER DE MAHALALE

ȘI CU TIMP DE PAS AGALE.

Îmbătrânirea - 12 lucruri pe care le faci și deranjează (sursa net)

Îmbătrânirea este o parte naturală și inevitabilă a vieții. Odată cu asta vin experiența, intuiția și o înțelegere mai largă a lumii. În același timp, anumite obiceiuri și atitudini pot crea discret disconfort pentru cei din jurul nostru. Ce este izbitor este că aceste comportamente sunt rareori semnalate — nu pentru că trec neobservate, ci pentru că alții ezită din respect, afecțiune sau frica de a provoca jigniți.

Recunoașterea acestor tipare nu înseamnă să critici vârsta înaintată. Este vorba despre îmbunătățirea relațiilor, cultivarea conexiunii și trăirea acestei etape a vieții cu mai multă conștientizare, demnitate și ușurință.

1. Plângeri constante

Plângerile legate de sănătate, vreme, finanțe, generațiile tinere sau cum "erau lucrurile odinioară" pot epuiza treptat ascultătorii. Deși exprimarea frustrării este umană, a o face în mod repetat poate proiecta neintenționat amărăciune și poate îndepărta pe ceilalți.

2. Respingerea oricărui lucru nou 

Atitudinile disprețuitoare față de tehnologie, schimbare socială sau idei noi par adesea inflexibile. Afirmații precum "asta nu s-a mai întâmplat niciodată" sau "totul era mai bine atunci" pot opri conversația și curiozitatea.

3. Întreruperea conversațiilor

Tăierea legăturilor pentru a împărtăși experiențe personale sau opinii poate fi utilă, dar adesea îi lasă pe oameni să se simtă neascultați. Chiar și întreruperile bine intenționate pot slăbi comunicarea și respectul reciproc.

4. Oferirea de sfaturi nesolicitate 

Oferirea de îndrumare despre parenting, relații, finanțe sau alegeri de viață fără a fi întrebată poate părea intruzivă. Experiența nu face automat ca sfaturile să fie binevenite — momentul și consimțământul contează.

5. Tăind prea mult în trecut 

Împărtășirea amintirilor poate fi îmbogățitoare, dar compararea constantă a prezentului cu „vremurile de altădată” poate epuiza conversațiile. Concentrarea doar asupra trecutului poate face ca momentele actuale să pară invizibile sau neimportante.

6. Negativitate persistentă

Așteptarea mereu la ce e mai rău, evidențierea problemelor sau respingerea momentelor pozitive creează o atmosferă emoțională grea. În timp, oamenii se pot distanța pentru a-și proteja propria energie.

7. Nu ascultă cu adevărat

A părea distras, a da din cap automat sau a schimba rapid subiectul semnalează dezinteres. Chiar și fără cuvinte, acest lucru poate fi considerat respingător și descurajant pentru ceilalți.

8. Criticarea generațiilor tinere

Generalizarea tinerilor ca fiind leneși, iresponsabili sau superficiali creează o diviziune inutilă. Fiecare generație se confruntă cu presiuni diferite, iar judecata fără înțelegere lărgește decalajele emoționale.

9. Neglijarea îngrijirii de sine

Renunțarea la igiena personală, la rutinele de sănătate sau la îngrijirea de bază este adesea scuzată ca fiind „normală odată cu vârsta”, dar afectează modul în care ceilalți percep implicarea și respectul de sine. Grija față de sine nu este vanitate - este considerație.

10. Folosirea vârstei pentru a scuza comportamentul greșit

Lipsa de respect, iritabilitatea sau răspunsurile dure nu devin acceptabile în timp. Bunătatea, răbdarea și curtoazia nu sunt trăsături care expiră.

11. Repetarea acelorași povești

Repovestirea acelorași anecdote fără a realiza că au fost auzite de multe ori poate deconecta în liniște ascultătorii. Deși de obicei inofensivă, repetiția poate reduce atenția și conexiunea.

12. Refuzul de a învăța ceva nou

A spune „Sunt prea bătrân pentru asta” închide uși și întărește convingerile limitative. Curiozitatea și deschiderea mențin mintea activă și întăresc conexiunea cuiva cu lumea.

Pentru o viață emoțională sănătoasă (sursa net)

 Pentru o viață emoțională sănătoasă și cu adevărat echilibrată, evitați pe cât posibil IDEALIZAREA!

Idealizarea e frumoasă doar în poezii și doar dintr-o perspectivă de ansamblu a lucrurilor, dar e o halucinație mentală și o auto-iluzionare nocivă în experiența la prima mână a vieții.

Exemplu:

👉Poți idealiza conceptual iubirea imposibilă de tipul Romeo și Julieta.

🚫Nu idealiza în practică nicio formă de suferință fizică, psihică sau emoțională în numele iubirii. Dacă te-a părăsit, nu înseamnă că e Twin Flame, ci doar că e un porc care nu te-a apreciat. 

👉Poți idealiza cât vrei imaginea casei părintești tipice din basme, cu cergi, flori pe prispă și plăcinte calde în cuptor.

🚫Nu idealiza în practică ceva ce ai fost condiționat să păzești, întreții și de care să te legi în detrimentul propriei libertăți. Dacă nu te-ai simțit bine acolo e ok. Nu toți au avut o copilărie cu griș cu lapte și mângâieri duioase pe frunte. 

👉Poți idealiza cât vrei relația părinte-copil, în sensul larg, general acceptat.

🚫Nu idealiza ceva ce nu e ideal. Vezi și bunele și relele așa cum au fost. Dacă păstrezi în minte doar că ai fost pupat, o să stai la psiholog ani buni neștiind de ce tresari la zgomote sau tonalități cu mulți decibeli. 

👉Poți idealiza cât vrei solitudinea. Filosofic, ezoteric, spiritual…

🚫Nu te auto-izola creându-ți propria bulă în care ești singur și te crezi Mesia. Până și Dumnezeu și-a creat un potrivnic, satana, pentru un reality check. Altfel, te crezi buricul pământului, până când vei ajunge forțat în contact cu lumea și te va copleși, sufocant, Anxietatea. 

Când vezi lumina și întunericul din orice om, situație sau experiență- o ECHILIBREZI. Vezi ARMONIA.

În armonie nu e nici tristețe, nici mânie, nici furie, nici iubire, nici dor, nici jale… 

ARMONIA SUPRASCRIE ORICE EMOȚIE!

ARMONIA E TOT CE ESTE, AȘA CUM ESTE ÎN AICI ȘI ACUM!

Autocunoașterea (sursa net)

 Autocunoașterea nu e esențială doar pentru această viață, ci mai degrabă e fundamentul pentru viața de apoi.

Un factor esențial al acestei autocunoașteri directe, la prima mână, fără intermediari plătiți sau neplătiți (ghizi, guru, curu și alte câte…) este SINCERITATEA DEPLINĂ. Acesta e mobilul care vă ajută să vă cunoașteți cu bunele și relele voastre în mod REAL.

Există o confuzie mare, care îi și face pe unii să se auto-intituleze iluminați sau ghizi de lumină, sau pur și simplu “aleși”. Această confuzie e între 2 tipuri de autocunoaștere:

AUTOCUNOAȘTERE SINCERĂ/ REALĂ

și…

AUTOCUNOAȘTERE PREFERATĂ/ ILUZORIE

Știți revistele alea din copilărie în care erau incluse tot felul de teste psihologice la finele cărora adunai punctajul fiecărei întrebări și rezultau 3 variante de personalități. De mică am realizat că dacă aleg anumite răspunsuri, îmi va plăcea rezultatul final.

Ei! La fel și cu autocunoașterea. Din maldărul de informații despre noi, alegem doar ce ne place să credem (preferăm) și ne adâncim în iluzie, sau… vedem tot, chiar și ceea ce nu ne place să vedem la noi înșine și săltăm un pic vălul iluziei spre fibra REALULUI?

De ce autocunoașterea servește ca fundament în trecerea spre lumea de apoi?

Ce e această trecere? Săltarea vălului, nu? Dizolvarea iluziei, da?

Cu cât iluzia e mai profundă, cu atât trezirea din ea e un șoc oribil. 

Cu cât pânza iluziei e mai subțiată, avem parte de o trezire firească, lină, ca într-o bună dimineață, la auzul clinchetului linguriței în cana cu ceai.

Cheile (sursa net)

Cheile pe care le porți zilnic în buzunar sau le lași aruncate pe masa din hol sunt, în ocultism, printre cele mai puternice obiecte de legare și deblocare energetică din spațiul tău?

​În viața de zi cu zi, privim cheia ca pe un simplu instrument metalic, un obiect utilitar pe care îl aruncăm mecanic într-un bol la intrarea în casă. Însă în înaltul ocultism și în tradiția hermetică, cheia este un simbol sacru al suveranității și al puterii absolute. Ea poartă o dublă frecvență implacabilă: atributul de a deschide (evoluție, acces la mistere, eliberare) și atributul de a închide (sechestrare, protecție, legare).

​Când porți o cheie la tine, tu nu porți doar un acces către un spațiu fizic, ci manipulezi o energie subtilă care îți guvernează direct realitatea și subconștientul.

​Știai că modul în care îți tratezi cheile și locul în care le așezi în casă pot bloca sau fluidiza instantaneu fluxul tău de prosperitate și stabilitate?

​Din punct de vedere hermetic, metalul din care este făcută o cheie funcționează ca un conductor și un burete energetic pur. Ea absoarbe amprenta stărilor tale de fiecare dată când închizi sau deschizi o ușă.

​Niciodată nu se lasă cheile la vedere, aruncate la întâmplare pe masă, pe pat sau, mai rău, direct pe podea. În tradiția ezoterică, cheia lăsată la vedere transmite subconștientului tău și entităților din spațiu mesajul: „Secretele mele sunt expuse, granițele mele sunt vulnerabile”. Cheile se țin într-un loc dedicat, ascuns privirilor directe ale musafirilor, pentru a menține intactă protecția căminului.

​Păstrarea în casă a unor chei de la vechi lacăte, de la foste locuințe sau a unor chei găsite, care nu mai au o utilitate reală, este o greșeală majoră. În plan subtil, o cheie fără lacăt reprezintă o „cale blocată” sau un secret din trecut care îți consumă energie degeaba. Ele blochează fluiditatea câmpului tău magnetic și te țin ancorat în dinamici moarte.

​Sunetul metalic, ascuțit, produs de chei a fost folosit din cele mai vechi timpuri în practicile de alungare a energiilor stagnante. Înainte de a intra într-o încăpere pe care o simți grea sau încărcată (cum ar fi după o ceartă), zăngănitul scurt al cheilor la intrare rupe tiparul vibratoriu jos și curăță „aerul” astral.

​Când bagi cheia în yală, încetează să o mai faci ca un robot. Fii conștient de mișcare.

​Când încui ușa la plecare, vizualizează cum pecetluiești spațiul, lăsând înăuntru doar pacea și izolând casa de proiecțiile exterioare.

​Când deschizi ușa, vizualizează cum deschizi un nou portal de oportunități în viața ta.

​Tu ești singurul deținător al cheilor propriei tale matrice. Nu permite nimănui să îți manipuleze cheile și nu le lăsa să devină un depozit de stres. Ele sunt sceptrul tău modern de putere folosește-le cu suveranitate și respect.

Fiecare trăiește în BULA lui (sursa net)

 Realitatea lui 2026, când toți se tem de războaie și A.I. este mai dură decât se vede cu ochiul liber: Fiecare trăiește în BULA lui…

De aici pornește celebrul “My TRUTH” (adevărul meu), când nu există adevărul meu sau al tău, ci doar adevărul. 

Mă plimbam pe plajă și am văzut că o femeie făcea poze la algele aduse la mal. De acolo, se îndreptă spre hotel. A văzut realitatea ei. A văzut atât cât îi trebuia să vadă. Probabil, a plecat cu percepția: “apa e murdară”, sau poate nu. Sunt șanse 50-50. 

Eu mi-am continuat drumul. La nici 15 pași de acel loc, apa cristalină, pură ca lacrima. Aici e o zonă în care algele, perfect sănătoase din punct de vedere al ecosistemului unei porțiuni de mare aflate la vărsarea Dunării cu toate aluviunile aduse de aceasta, s-au curățat de la valuri și de la furtună.

“My truth”, zice turistul ocazional, “e că avem o plajă infectă față de bulgari. 

THE TRUTH este:

Marea e un organ viu care respiră, trăiește, se hrănește și… elimină (ca să nu zic “excretează”).

De când sunt aici am observat temperamentul și schimbările ei:

1. Sunt zile răcoroase, cu apă curată, dar rece. 

2. Sunt zile în care apa se încălzește și e plăcut să faci o baie răcoritoare. 

3. Sunt zile în care a fost prea cald și algele și meduzele ies la suprafață timid. 

4. Sunt zile în care la efectul de lună plină, marea se agită, ca o convulsie intestinală după o masă copioasă și smulge toate algele și meduzele care o încarcă și izbește cu ele de mal. 

5. Sunt zile cu ploi, care putrezesc algele la mal făcându-le hrană pentru insecte. 

6. Sunt zile în care apa e iar curată și cristalină. 

Iar turistul român, vine în zilele de tip 3 și răspândește căcat despre iubita și frumoasa noastră mare neprețuită. 

Și pentru cei cu silă de alge, un pic de shadow side din partea mea:

😎Ți-e silă de alge, nu și de gunoaiele pe care le lași în urmă, de pornografie, de bădărănie, de vedere obtuză, de trufie, de invidie sau răutate…

😎Marea e “câh” că elimină reziduri, dar tu că ai 3 scaune pe zi, nu…

😎Marea trebuie să îți ofere ție doar stare de bine și de relaxare, în timp ce tu o vizitezi doar când e cald, scuipi, spargi semințe și faci pipi în ea…

Marea nu se poate strânge după când ai considerat tu că e hotelul mai ieftin ca să îți iei concediu. Cu sau fără tine, MAREA E VIE!

“My truth” nu va fi niciodată THE TRUTH!

INTOLERANȚĂ LA INTENȚII DUBIOASE FRUMOS ÎMPACHETATE ÎN CUVINTE FRUMOASE (sursa net)

 Sufăr de o boală gravă, cu un disconfort teribil în societate: INTOLERANȚĂ LA INTENȚII DUBIOASE FRUMOS ÎMPACHETATE ÎN CUVINTE FRUMOASE.

Am două moduri de operare:

😘sunt prietenoasă, genul de “girl next door” cu te miri cine recent întâlnit pe stradă, dar și cu apropiații mei. Sunt exuberantă și efervescentă ca o sticlă de Pepsi. Văd toate dedesubturile gândurilor tale, nu doar cele conturate de cuvinte, dar și de gesturi și de momentul în care îmi arăți ceva.

😬Așa că al doilea mod e: răceală și îndepărtare. 

🫴Primul meu mod oferă nenumărate șanse. Sunt un om care poate empatiza chiar și cu crima. Doar că acest mod are un schepsis: “Până la proba contrarie”.

🫴Al doilea mod: răcirea, distanțarea și dispariția mea din viața celui cu intenții ascunse, e… PERMANENT ȘI NON-NEGOCIABIL.

A căzut un copac peste mașinile din parcarea mea din București. Ce să vezi? Eu sunt în Constanța. Cu tot cu mașină…

Dacă ați știi câți oameni “îngrijorați” îmi trimit poze și spun “afectați” despre “nenorocire”…

Aaa… informația, ca orice alt lucru atent studiat și privit, trebuie luată în context… Reiau: <<Dacă ați știi câți oameni “îngrijorați” (care nu îmi scriu niciodată nici ca răspuns la urările de “sărbători fericite”) îmi trimit poze și spun “afectați” despre “nenorocire”…>>

Poate sunt eu prea sensibilă, sau poate că tocmai am văzut ceea ce numai o astfel de “nenorocire” poate clarifica. 

Poate are legătură și cu zodia, dar chiar văd lumea în umbrele ei atent ascunse, ca pe-o radiografie. Aliniere între ce spui și ce faci vs. Neconcordanțe grave între cele două…

Trec pe lângă un club de lux în drumul meu spre plajă. O iau prin spate, pe la intrarea angajaților… şi văd ce se află în… culise. 

Cu cât e opulența mai mare în față, cu atât mai groase zoaiele din spate…

Așa e și cu oamenii “preocupați” și “îngrijorați” pentru “necazul” altuia. Nu văd… Nu aud… dar SIMT!