Lucrezi 8 ore ca să trăiești 4 (sursa net)

Lucrezi 8 ore ca să trăiești 4.

Lucrezi 6 zile pentru a te bucura de o zi.

Lucrezi 8 ore pentru a mânca în 15 minute.

Lucrezi 8 ore pentru a dormi 5 ore.

Lucrezi tot anul doar pentru a-ți lua o săptămână sau două vacanțe.

Muncești toată viața ca să te pensionezi la bătrânețe,

Și contemplați doar ultimele voastre respirații.

În cele din urmă, realizezi că viața nu este altceva decât o parodie a ta exersând pentru propria ta uitare.

Ne-am obișnuit atât de mult cu sclavia materială și socială, încât nu mai vedem lanțurile.

Viața este o călătorie scurtă, trăiește-o!  Adună amintiri, nu lucruri materiale!

CUVINTELE CARE SEPARĂ (sursa net)

 Nevoia de a ne separa de cei din jur, se naște din frica de a ne asuma autenticitatea... și din neputința de a-i accepta pe ceilalți, fără a-i judeca.

Atunci când trezim în noi furia, supărarea și indignarea - cuvintele pe care le rostim sau alegerile pe care le facem - se încarcă cu energia toxică a negativității, a fricii, a neîmpăcărilor și a suferințelor noastre.

Sentimentele pe care cuvintele exprimate de noi, le trezesc în ceilalți... depind de interpretările pe care ei le dau rostirii noastre. Interpretările lor, depind de fiecare data de stările lor energetice și sufletești.

Atunci când luăm prea în serios, atitudinea sau cuvintele rostite de ceilalți, punând la suflet ceea ce alegem să simțim - cei ce ne rănim - suntem noi... și nu cei care-și exprimă nevoile, sentimentele și trăirile interioare.

Ceea ce iese la suprafață, la nivelul trăirilor noastre mentale și emoționale, în contact cu informațiile ce ne parvin... sau cu cei care ni le aduc - ne vorbește despre bogăția sau sărăcia noastră sufletească.

Deși experiențele vieții ne învață că oamenii nu fac întotdeauna ceea ce spun că vor face - noi suntem tentați să ne ”înfierbântăm” la auzul cuvintelor lor, sărind de grabă la a le da interpretări negative și a ne înfuria.

Lipsiți de răbdare - în loc să le lăsăm să se risipească - vom reacționa instinctual la ele, fără a apuca să vedem dacă au suficientă energie pentru a prinde rădăcină și a se materializa ca realitate, prin puterea lor exclusivă.

Dând interpretări și conotații negative cuvintelor ce ajung la noi , noi vom fi cei care le vom ajuta să prindă rădăcină, în viața noastră, prin atitudine și fapte inspirate și hrănite din fricile, supărările și ostilitatea noastră.

Nevoia de a da interpretări tendențioase: gândurilor noastre, experiențelor prin care trecem, trăirilor lăuntrice și informațiilor ce ne parvin - se naște din nevoia de a ne revărsa energia toxică, asupra celor ce ne ies în cale.

Sentimentul negativității, al neîncrederii și al pesimismului... sau obiceiul de a-i ataca și judeca pe ceilalți, pentru ceea ce sunt, spun, trăiesc și fac - se naște din sărăcia noastră energetică și sufletească.

Fricile, supărările și suferințele noastre, acumulate în timp, prin risipă de resurse și prin resentimente la adresa celorlalți - se oglindesc în trăirile, percepțiile și exprimările noastre, ca și carențe emoționale și de exprimare, a vieții, a iubirii și a frumuseții noastre lăuntrice.

Cuvintele spuse la supărare sau în grabă, pot fi iertate sau uitate, dacă învățăm să-i privim cu îngăduință și iubire pe cei ce le rostesc.

Dacă cuvintele rostite sunt susținute de o atitudine ostilă

persistentă ce tind să transforme amenințările în fapte - trebuie să le luăm în serios... detașându-ne de mediul ostil și de cei ce proliferează agresivitatea.

Odată ce trecem prin experiențe ce trezesc în noi frică și ostilitate prin persoane agresive - trebuie să ne întrebăm: ”de ce trecem prin acea experiență?”... sau dacă:”atitudinea noastră față de semeni și viață, nu cere oare, pedeapsă?”

Dacă lăsăm cuvintele să ne dezbine de adevărul inimii și de scânteia divină din sufletul nostru - ceea ce devenim la nivel de comportament și caracter, prin suferințele și supărările pe care le exprimăm și le hrănim - va fi sinonim... sau identic, cu ceea ce ne oglindesc cei pe care-i judecăm sau ne atacă, pe fondul fricilor și al durerilor lor sufletești.

De lăsăm cuvintele să ne separe de semenii noștri... și ajungem să ne împărțim în tabere, ne vom amplifica stările conflictuale, ajungând să revărsăm asupra lumii, a vieții și a semenilor noștri, tot mai multă furie, durere și toxicitate.

Până când nu vom înțelegem că, lupta cu noi înșine și cu cei din jur... ne separa și ne dezbina de sufletele nostre - vom rătăci Lumina, rămânând închiși în labirintul întunecat al durerii, copleșiți de frică, furie și neîmpăcare.

Pentru a nu rămâne neputincioși în fața auto-decimării sufletești..., într-o lume ostilă pe care o sărăcim inconștient, de frumusețe, vitalitate, resurse și iubire - trebuie să reînvățăm să ne sădim în gânduri: pace și compasiune, renunțând la egoism, lăcomie, conflicte și războaie.

Atunci când vom înțelege că într-un mediu propice vieții și dezvoltării sale armonioase, trebuie să existe doar o tabără capabilă să vadă și să exprime viața prin iubire - vom putea vindeca durerile și fricile ce ne separă de inimă și de semeni.

Canalizându-ne atenția și energia spre a scoate în evidență, harul, vocația și pe abilitățile semenilor noștri - ne vom putea vedea unii pe alții, prin valorile noastre sufletești...și nu prin fricile, suferințele, carențele sau lipsurile care ne separă.

ADEVĂR ȘI DREPTATE (sursa net)

 Dreptatea nu este sinonim cu adevărul.

În timp ce ”dreptatea” susține în mod aparent un ”adevăr”..., în fond, ea susține principii ”morale” și juridice subiective, menite a-i pedepsi pe cei ce aleg să iasă de sub tutela ei.

În timp ce ”dreptatea” impune ”reguli” prin puterea ”forței” sau a ”legitimității” sale dogmatice - ”adevărul” acceptă ceea ce este fără a se impune în fața dreptății.

În timp ce ”dreptatea” cere... sau se așteaptă să i se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile - ”adevărul” acceptă dreptul fiecăruia să-și manifeste propriile principii și crezuri despre dreptate.

În timp ce ”dreptatea” vanitoasă a minții, naște conflicte și contradicții, pedepsindu-i sau marginalizându-i pe cei ce nu i se supun - ”adevărul” acceptă ”dreptatea” fiecăruia, dizolvând contradicțiile și conflictele emoționale care le susțin.

În timp ce ”adepții” dreptății luptă să-și impună ”dreptatea” subiectivă... în conflict cu cei care vor s-o impună pe a lor - cei care trăiesc în ”adevăr”, aleg să-și păstreze fericirea, lăsând ”dreptatea”, celor ce au nevoie de ea.

Pentru că ”dreptatea” se naște dintr-o nevoie a minții, ea trebuie hrănită continuu cu energie, pentru a se materializa ca realitate și a se impune ca atare.

Adevărul este armonie și coexistă în pace și simbioză... cu tot ceea ce e menit a susține viața... și a fost creat vreodată.

Adevărul oglindește realitatea... și ca atare, nu are nevoie de dovezi, precum ”dreptatea”, pentru a fi ”credibil” sau ”palpabil” - căci el, se susține prin ceea ce este...

Cei ce trăiesc în Lumina iubirii - acceptă ceea ce este, căci nu simt vreun imbold ”lăuntric” născut din frică, furie, neîmpăcare sau nevoie de ”dreptate”, care să-i siluiască să combată ”adevărul”.

Cei ce simt nevoia de a oferi minții, dovezi și argumente care să combată adevărul sau să ascundă lipsa de iubire din inima lor - sunt cei ce trăiesc sub influența fricii, a durerii sau a ostilității din mintea și inima lor... și de aceea - ei vor vrea ”să facă dreptate” sau să-i supună pe ceilalți să accepte ”dreptatea lor”.

Cei ce nu recunosc iubirea și adevărul din inima lor - vor percepe nedreptatea lumii exterioare... ca o prelungire a neîmpăcărilor, a minciunilor și a supărărilor pe care le rostesc, atunci când ne iubirea și ostilitatea pe care le proiectează în afară, li se reflectă înapoi.

Cei ce trăiesc în opoziție cu pacea lor sufletească și cu adevărul inimii, își hrănesc nefericirea și ”setea” de lumină, iubire și adevăr, sub imboldul percepției nesiguranței... și a lipsei de ”dreptate”.

În realitate, cea care impune ființei, dorința de ”a face dreptate”...este frica.

Cei dominați de frică - nu vor să accepte ”adevărul” așa cum este el... gol-goluț și ”necosmetizat”... căci nu doresc să se confrunte cu consecințele minciunilor minții, rostite prin gândurile, cuvintele, alegerile și faptele lor.

În timp ce ”adevărul” vorbește despre carențele noastre de iubire sau de judecată, ”dreptatea” refuză să accepte ceea ce este... Așa ajunge adesea să se impună în fața celor ce n-au forța să se ferească de tăvălugul sau subiectivitatea ei.

Cei ce rămân fideli adevărului inimii lor, știu că, în cele din urmă, fiecare greșeală, fiecare abuz, fiecare nedreptate, fiecare conflict și fiecare minciună, menite a valida ”dreptatea”, va fi adusă la Lumină și va fi dizolvată în Adevăr...

Cei ce aleg ca atitudine sau ca model de conduită și viață, calea adevărului din inima lor - trăiesc în acceptare și asumare. Ei au răbdare cu cei ce le greșesc, căci știu că, în cele din urmă, fiecare persoană își va învăța la timp, lecția.

Cei ce refuză să-și îndrepte erorile și reprimă adevărul din inima lor, ș pentru a-și impune dreptatea născută din sărăcie de iubire sau din ”strâmba judecată” a minții, lipsită de rațiune și adevăr - vor fi siliți de Legile karmice, să-și învețe lecția...

Cei care refuză să-și îndrepte erorile sau să-și ispășească pedeapsa, nu vor face decât să-și adâncească rănile și suferințele ce și le provoacă sieși și celorlalți.

Cei furioși în fața ”adevărului”... sau a neputinței lor de a-și impune în mod peren interesele, lăcomiile, nevoile și ”dreptatea” - sunt incapabili să accepte că fiecare eroare sau nedreptate, cere o plată karmică și o îndreptare, din partea celor care le comit.

Furia perpetuează frica, durerea și nedreptatea. Cei ce nu-și pot înfrâna maniile, ajung să pornească războaie împotriva celor ce nu li se supun... și să creeze Legi care să le valideze și să le legitimeze, fără de legile care oprimă și nesocotesc adevărul.

Numai atunci când ”sabia” se transformă în ”lamă de plug” și furia devine iubire - angajamentul în susținerea și perpetuarea valorilor născute în Lumina Adevărului, devin constructive.

Lupta născută din nevoia de a impune strâmbe judecăți sau din nevoia de a apăra ”dreptatea” - generează angajamente distructive, ce decimă vieți și suflete, sădind întuneric, durere, furie și frică, în mințile naive sau lipsite de discernământ, a celor ce se lasă lipsiți de iubire.

Cei ce dobândesc luciditatea, armonia și fericirea, în lumina iubirii din inima lor - primesc înțelepciunea de a lăsa adevărul să se susțină singur.

Prin faptele lor, pline de îngăduință, smerenie, pace, cumpătare, compasiune și iubire - cei ce trăiesc în lumina adevărului din inima lor, înțeleg că totul este consecință... și că în afara protejării integrității lor trupești și sufletești, de minciunile minții, nimic nu este de apărat sau protejat.

A TRĂI ÎN IUBIRE (sursa net)

     A trai in iubire, armonie si pace, cu sinele,  semenii si Natura Creatiei - inseamna a fi mereu disponibil energetic si afectiv... pentru a te plia pe sustinerea nevoilor afective, emotionale si sufletesti ale celorlalti, prin lumina, valorile, dragostea, empatia, compasiunea, pacea, deschiderea, bunatatea, bucuria, entuziasmul si generozitatea ta.

PERCEPȚIA INECHITĂȚII (sursa net)

Ceea ce trăiești și simți, atunci când îți privești sufletul și lumea - este despre capacitatea sau incapacitatea ta de a-ți privi și exprima viața, prin adevărul inimii și prin valorile tale sufletești.

Nimic din ceea ce ești tentat să reprimi, să invalidezi sau să pui într-o ”lumină proastă”... doar pentru a te pune pe tine în ”lumină bună” - nu-ți va aduce mai mulți ”lauri” sau mai multă fericire, decât îți poate oferi, bucuria de a dărui lumii tale, prin iubire și prin valorile tale sufletești.

Atunci când percepi inegalitatea și inechitatea lumii... sau trăiești experiența durerii ei - e doar pentru că, în lăuntrul tău există tensiuni emoționale nevindecate, menite a te împiedica să te desprinzi de fricile tale, prin curajul de a ierta și a iubi.

Prin tendința de a lupta împotriva nedreptății și a impune ”dreptatea” subiectivă a minții, prin ostilitate sau printr-o altă nedreptate - nu faci decât să-ți amplifice durerile și furiile născute din frică și din neputința de a accepta ceea ce este.

Atunci când îți accepți consecințele și realitatea, încetând a-ți mai justifica sau scuza ostilitatea și prejudecățile - dai ocazie inimii și Spiritului tău, să-ți sădească în minte și în suflet, claritatea înțelegerii.

Atunci când accepți că fiecare consecință a ta, are la bază un gând, o emoție și o alegere... prin care ai atras experiența - vei înțelege că, ceea ce trăiești - e menit a te aduce mai aproape de adevărul inimii și de sinele tău divin.

Când nu te vei mai împotrivi experiențelor tale și nici celor ce-ți oglindesc carențele sau trezesc în tine ostilitatea - vei înțelege că nu există nimic nobil și nici justificabil, în a te eschiva de responsabilitatea trăirilor și încercărilor prin care treci.

Atunci când în contact cu realitatea, lumea și semenii tăi - ești tentat să-ți sădești în minte: supărarea, frica, furie sau oripilare - mintea ta exprimă lipsa de iubire și de pace, din sufletul tău.

Prin a-ți hrăni resentimentele și furia, sau prin a-ți justifica ostilitatea, mânia și ”setea” de răzbunare împotriva celor ce greșesc sau comit nedreptăți împotriva ta și a semenilor tăi - nu vei ajunge mai aproape de esența ta divină... sau de pacea și iubirea, de care are nevoie sufletul tău.

Ostilitatea, supărările, fricile și suferințele pe care le sădești în mintea, gândurile, sentimentele, alegerile, conduita și faptele tale - nu doar că te îndepărtează de inima ta..., ci te și înstrăinează prin dușmănie, de semeni și de sufletul tău.

Când vei accepta că - orice formă de conexiunea cu durerea, are doar menirea de a-ți otrăvi mintea și sufletul, cu ură - vei înțelege că tot ceea ce e menit a-ți induce sentimente negative are scopul de a-ți dezbina ființa, de valorile inimii tale... împiedicându-ti trezirea spirituală, prin iubire și iertare.

Când vei înțelege că, fiecare percepție a inegalității și a inechității necesită îndreptare și iertare - nu vei mai simți nevoia să-ți risipești energia inimii și candoare sufletească, pentru a-i ”pune la zid”, pe cei ce încă sunt nepregătiți să aducă lumina și iubire, în viața lor.

Iertându-i pe cei ce-ți greșesc, și ocupându-ți mintea, timpul, abilitățile și resursele, cu a-ți sădi în gânduri și în viață - frumusețe, valoare și iubire - lumea ta lăuntrică se va umple cu pace și lumină.

Prin pacea și lumina ta lăuntrică, vei deveni capabil, creativ și merituos, în a răspândi valoare în lumea ta - sădind iubire și în sufletele îndurate și împovărate de lăcomie, ostilitate și furie, ale semenilor tăi.

sk

FLUXUL VIEȚII (sursa net)

 Experiențele prin care treci vin spre tine cu un anumit scop. Scopul lor nu este acela de a te împovăra cu dureri și frici... și nici să genereze bucurie și fericire în viața ta.

Rostul experiențelor tale, este acela de a te învăța să te accepți să să te iubești prin ceea ce ești, descoperind prin harul tău: ”cine ești” și ”de ce ai venit în viața ta”.

CAPTIVITATE (sursa net)

 Captivitatea este o alegere nascuta din renuntarea la libertatea de a fi si a ne iubi la nivel de spirit si constiinta.

■ Nu putem alege in mod constient calea spre sine... cat timp traim captivi prin ego, in lipsurile, insuficientele, nevoile, lacomiile, vinovatiile si adictiile ce ne iau puterea de a ne respecta, pretui si iubi. 

■ Nu ne putem elibera din captivitatea programelor, a prejudecatilor si a convingerile mentale limitative.. care ne tin legati emotional, la nivel inconstient si subconstiet, de vechile noastre erori, traume si rani sufletesti..., cat timp refuzam a le constientiza, asuma,  indrepta si vindeca...

■ Nu ne putem vindeca de neiubire, suferinta si teama, cat timp refuzam a evolua si a transcede prin spirit si constiinta, de la stadiul de fiinte instinctuale ghidate de insuficiente si nevoi, la cel in care dobandim curajul si intelepciunea de a asuma si pretui, ceea ce deja suntem si ne-a fost menit a fi si a iubi.