Eu sunt un pelerin. Sunt și un bărbat. Și gândirea generalizantă a multor femei despre bărbații misogini nu mi se pare ok. Dar totusi simt nevoia să mă exprim vis -a-vis de articolul domnului Basarab. Iată punctul de vedere al unui om care crede despre el ca e ghid, pelerin și bărbat :
1. O femeie cu experiență nu este „uzată”. Este umană.
Oamenii nu sunt obiecte. Nu „se forțează”, nu „se turează”, nu „se vând”. Fiecare relație lasă urme, da — dar nu e ceva ce ar trebui văzut ca defect, ci ca dovadă de viață trăită. Nu vrei o „foaie albă”. Vrei un om real, cu trecut, cu greșeli, cu învățăminte. Dacă tu, ca bărbat, pretinzi că meriți iubire necondiționată, în timp ce o femeie trebuie să fie „neatinsă”, ești prizonierul propriei imaturități emoționale.
2. Compararea unei femei cu o mașină- dezumanizantă.
O femeie nu e un bun cu uzură morală. Acest tip de gândire nu reflectă nici realitate, nici respect. E o fantezie misogină de putere: tu ești „clientul” care decide dacă „merită” sau nu. Dar ghici...Nu, nu ești. O relație nu e un contract de leasing — e o alegere reciprocă.
3. Și bărbații au trecut. Dar nu sunt judecați la fel.
Standardul dublu e evident. Un bărbat cu multe relații e „experimentat”, „valoros”, „bărbat adevărat”. O femeie cu același trecut devine automat „stricată”. De ce? Pentru că în multe minți, nu doar masculine, sexualitatea feminină e văzută ca o monedă de schimb, nu ca o alegere personală. Aceasta nu este moralitate. Este control și frică mascată în „tradiție”
4. Femeia modernă nu e „luată razna”. E liberă.
Ce deranjează cu adevărat autorul nu este „infantilismul emoțional”, ci faptul că femeile nu mai acceptă rolul pasiv. Nu mai vor să fie dependente, să fie „luate” ca niște trofee. Ele vor relații în care contribuția e mutuală: afecțiune, sprijin, colaborare, respect. Nu „servicii de bonă și curățenie”. Dacă tu vrei o parteneră care doar gătește și tace, nu cauți o soție. Cauți o angajată neplătită.
5. Ideea că bărbatul „plătește oricum” e o minciună de conveniență.
Statistica reală arată că tot mai multe femei contribuie egal sau chiar domină financiar în cupluri. Căsătoria nu mai e un contract de întreținere. Iar divorțurile nu se judecă după clișee. Dacă ai fost înșelat, legea permite să o dovedești. Dar dacă te plângi preventiv că „vei fi obligat prin lege”, poate problema nu e legea, ci propria alegere de parteneri.
6. Maturitatea nu înseamnă să fugi de femei care gândesc.
Autorul încheie cu două opțiuni: ori „fugi”, ori „te protejezi”. Însă bărbații maturi știu că o femeie cu personalitate nu e o amenințare, ci un partener valoros. Nu „îți tragi chiloții pe tine” și pleci — ci îți asumi cine ești, ce vrei, și construiești alături de cineva care îți răspunde la fel.
În concluzie:
Acest articol nu e despre femei. E despre frica unor bărbați în fața egalității. Despre nesiguranța lor mascată în dispreț. Despre o lume veche care moare, și o lume nouă care se naște — una în care oamenii se aleg pentru ceea ce sunt, nu pentru „kilometraj”.
Și dacă ție ți-e frică de femeia liberă, e semn că trebuie să lucrezi cu tine — nu să dai vina pe ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu