Verdict pentru o lume care se credea vie
(Scrisoare de plecare – cu zâmbetul pe față)
Dragilor,
Vă anunț simplu și calm:
de astăzi, nu voi mai publica nimic serios pe Facebook.
Nu din supărare. Nu din tristețe.
Ci din claritate.
Am înțeles, în sfârșit, că această lume merge înainte, exact așa cum vrea ea să meargă: în spirală descendentă, spre autodistrugere, cu frenezie și aplauze.
Nu are nevoie de ghidare.
Nu caută adevărul.
Nu vrea vindecare.
Și e în regulă.
Fiecare om, fiecare popor, fiecare civilizație are dreptul să-și trăiască până la capăt propriul vis… sau propria rătăcire.
Cei care s-au trezit – cinste lor.
Cei care încă mai pot – Dumnezeu să-i întărească.
Cei care aleg să doarmă –
Noapte bună. Somn ușor.
Nani-nani, puisor.
Eu?
Mi-am făcut partea.
Am spus ce aveam de spus. Fără frică.
Am oferit ce aveam de oferit. Fără obligații.
Am arătat, pentru cine avea ochi, drumul. Fără pretenții.
Și acum...
plec.
Nu de tot. Nu în altă lume.
Dar din acest spațiu, din această luptă, mă retrag.
Nu ca învins. Nu ca poet neînțeles.
Ci ca om liber, care a înțeles când e momentul să tacă.
Pentru că tăcerea, uneori, e mai puternică decât o mie de postări.
Nu vă învinovățesc pentru nimic.
Nu-mi datorează nimeni nimic.
Voi sunteți cum sunteți. Eu sunt cum sunt.
Fiecare cu drumul lui.
Eu aleg altul.
Un drum unde nu mai trebuie să explic, să salvez, să traduc.
Unde viața e vie. Unde timpul contează.
Unde oamenii vor să afle, nu doar să reacționeze.
Și da, sunt un om sensibil.
Uneori deprimat, alteori inflăcărat.
Câteodată trist, adesea ironic. Mereu sincer.
Dar nu e o slăbiciune.
E exact combustibilul din care s-au născut toate marile idei, cărți, invenții și revelații.
Depresivii au simțit prăpastia și au căutat punți.
Schizofrenicii au văzut lumi alternative și le-au desenat pentru ceilalți.
Maniacii au dus umanitatea înainte când toți ceilalți dormeau.
Autiștii au ordonat haosul.
Anxioșii au simțit pericolele înainte să apară.
Iar oamenii „ciudați” au rupt cercul vicios al conformismului și au deschis porți.
Normalitatea n-a schimbat nimic.
Dar nebunia controlată, lucidă, vie – a schimbat tot.
Eu nu mă mai lupt cu nimeni.
Nu mai dau cu adevărul în geamuri închise.
Nu mai bat la uși unde știu că nu se va deschide niciodată.
De azi, devin observator.
Voi aplauda când e de aplaudat.
Mă voi minuna când e de minunat.
Și, din când în când, voi posta câte ceva – nu ca semnal de salvare,
ci ca test.
Ca întreținere a relației firești cu prietenii, cunoscuții, cei câțiva treji.
Nu-mi pare rău. Nu mă uit înapoi.
Doar mă ridic, mă scutur de praf și plec mai departe.
Viața e prea prețioasă ca să fie consumată în feed-uri și comentarii.
Timpul e prea scurt ca să tot demonstrez.
Iar adevărul...
Adevărul nu are nevoie să fie acceptat ca să fie adevărat.
Așadar,
nu vă faceți griji. Sunt bine. Mai viu ca oricând.
Dar în altă parte.
Cu alți oameni. În alt registru. Cu alte reguli de joc.
Și dacă veți simți că vi se face dor de mine…
s-ar putea ca, de fapt, să vi se facă dor de voi înșivă –
cei care ați fi putut deveni.
Cu zâmbet sincer, fără ură, fără dramă,
vă salut.
Și plec.
— Un om viu. Încă.
***Părerea mea despre acest om si articolele lui.
Personal pe acest om l-am perceput CA pe cel mai VICLEAN MANIPULATOR.
Manipulează de ani de zile oamenii. Mulți CREDULI i-au sorbit "jongleriile cuvintelor bine ticluite". I-a ațâțat la discuții în contradictoriu și aștepta RĂSPUNSURILE care îi reveneau GRATUIT. Oamenii îi răspundeau sincer, iar ăsta aduna RĂSPUNSURILE pt "expunere de caz".
A adunat material pentru două "doctorate" din sinceritatea celor care au răspuns provocării lui.
Asta ce înseamnă? MANIPULARE ORDINARĂ!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu