Scrisoare către Bărbatul Adevărat
– Când o femeie își cere iertare în numele tuturor –
Am primit acest mesaj de la o doamnă.
Și recunosc... m-a tulburat.
Pentru că, în vremurile astea în care totul pare o luptă între sexe, cineva și-a adus aminte să tacă puțin și să vadă.
Să vadă ce facem, ce ducem, ce ridicăm. Să vadă lumea din jur — nu ca pe ceva „normal”, ci ca pe ceva construit de noi.
Să vadă bărbatul.
Și mai ales… să spună „iartă-ne” și „mulțumesc”.
Cuvinte rare. Dar când vin din inimă, pot mișca munții.
Citiți. Merită:
,,Anatol, îmi permit să vorbesc în numele tuturor femeilor.
Nu știu dacă e bine sau nu, dar asta simt acum.
Bărbaților, sper ca pot sa vorbesc în numele tuturor femeilor.
Iertați-ne, vă rugăm, pentru aroganța noastră, pentru faptul că am încetat să vă mai apreciem, pentru că am luat-o complet razna și am uitat că tot ce ne înconjoară a fost construit de voi.
Am luat-o complet razna și am uitat că:
Casele în care locuim, magazinele, centrele comerciale prin care ne plimbăm, mașinile și drumurile pe care circulăm, avioanele, telefoanele de pe care, apropo, vă vorbesc acum, internetul, electricitatea, apa caldă, medicamentele, sălile de operație, anestezia, maternitățile, toate tehnologiile și conforturile de care ne bucurăm — sunt rezultatul muncii, inteligenței și durerii voastre.
Chiar și cosmeticele pe care le folosim au fost create de voi — fabricile unde se produc, tehnologia, echipamentele, logistica — tot voi le-ați gândit.
Chiar și inteligența artificială la care apelăm acum pentru ajutor... tot voi ați creat-o.
Ne folosim de roadele geniului vostru și în același timp spunem:
„Ne descurcăm singure”,
„Nu avem nevoie de bărbați.”
Dar adevărul nu poate fi ascuns.
Chiar dacă ai lua toate femeile și le-ai trimite pe o planetă separată ca să-și construiască o civilizație... acolo n-ar începe nimic.
Fără voi, nu începe nimic.
Voi salvați vieți de sub dărâmături și din incendii, trageți fire electrice, forați puțuri, reparați mașini, păziți granițe, extrageți petrol, ridicați clădiri, vă riscați viața.
Iar noi?
Ce facem noi în schimb?
Mie mi-e rușine pentru noi, pentru femei.
Ne enervăm, cerem:
„Fii puternic!”
„Nu te enerva.”
„Nu mă înșela.”
„Nu uita aniversările.”
„Să câștigi mult!”
Dar noi ce oferim în schimb, în afară de pretenții?
Am uitat cel mai important lucru pe care ar fi trebuit să vi-l spunem:
Mulțumim că existați.
Și da, acest mesaj nu se referă la bărbații care trădează, umilesc sau distrug — la nemernici.
Nimeni nu îi idealizează pe aceia. Nu despre ei e vorba.
E pentru bărbații care au coloană vertebrală, care merită respect, care trag în tăcere,
care nu abandonează,
care susțin,
care construiesc.
Atât timp cât voi țineți, lumea rezistă.
Dar dacă într-o zi veți spune:
„Gata, nu mai pot”
— noi, și chiar vorbesc în numele femeilor — nu vom putea duce mai departe.
Și asta ar trebui să ne-o amintim ca pe Tatăl nostru.
Cu recunoștință, o femeie care și-a adus aminte".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu