Legenda Străzii Sforii.
Se spune că pe această strădută se adunau odinioară cuplurile de îndrăgostiti, pentru a se săruta în voie, nevăzuți de nimeni.
Iar cei care se sărutau pentru prima dată aici rămâneau nedespărțiti până la sfârșitul vieții.
Într-o seară, fata unui meșter frănghier s-a întâlnit pe această străduță cu alesul inimi ei.
O slujnică a urmărit-o, iar a doua zi i-a spus totul meșterului frânghier, care nu era de acord cu relația dintre cei doi.
Hotărât să pună la încercare dragostea, meșterul a luat un capăt de frânghie și a măsurat întreaga străduță.
Apoi i-a spus fetei, că dacă dorește să se mărite cu băiatul, trebuie sa vândă la târg exact atâția metri cât avea străduța. Dacă reușea sa o vândă pe toată intr-o singură zi, el le-ar da binecuvântarea
Frânghia se vindea foarte greu în acele vremuri, cu toate acestea, fata, ajutată de băiat, a reușit să vândă fiecare metru.
Văzând hotărârea lor, tatăl nemaiavând ce să mai zică, le-a oferit binecuvântarea.
De atunci strada a rămas cunoscută sub numele de Strada Frânghiei sau Strada Sforii.
Dar legenda spune că meșterul, deși si-a binecuvântat fiica, nu a uitat trădarea slujnicei.
Supărat, a poruncit, ca această să fie infășurată intr-o frânghie groasă și așezată simbolic chiar la întrarea în străduță, ca o pildă pentru toti cei care poartă vorba și destramă iubiri. Se zice că, din când în când, în nopțile liniștite frânghia aceea se leagănă ușor în bătaia vântului-și amintește trecătorilor, că dragostea cere curaj, dar și loialitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu