Ceea ce trăiești și simți, atunci când îți privești sufletul și lumea - este despre capacitatea sau incapacitatea ta de a-ți privi și exprima viața, prin adevărul inimii și prin valorile tale sufletești.
Nimic din ceea ce ești tentat să reprimi, să invalidezi sau să pui într-o ”lumină proastă”... doar pentru a te pune pe tine în ”lumină bună” - nu-ți va aduce mai mulți ”lauri” sau mai multă fericire, decât îți poate oferi, bucuria de a dărui lumii tale, prin iubire și prin valorile tale sufletești.
Atunci când percepi inegalitatea și inechitatea lumii... sau trăiești experiența durerii ei - e doar pentru că, în lăuntrul tău există tensiuni emoționale nevindecate, menite a te împiedica să te desprinzi de fricile tale, prin curajul de a ierta și a iubi.
Prin tendința de a lupta împotriva nedreptății și a impune ”dreptatea” subiectivă a minții, prin ostilitate sau printr-o altă nedreptate - nu faci decât să-ți amplifice durerile și furiile născute din frică și din neputința de a accepta ceea ce este.
Atunci când îți accepți consecințele și realitatea, încetând a-ți mai justifica sau scuza ostilitatea și prejudecățile - dai ocazie inimii și Spiritului tău, să-ți sădească în minte și în suflet, claritatea înțelegerii.
Atunci când accepți că fiecare consecință a ta, are la bază un gând, o emoție și o alegere... prin care ai atras experiența - vei înțelege că, ceea ce trăiești - e menit a te aduce mai aproape de adevărul inimii și de sinele tău divin.
Când nu te vei mai împotrivi experiențelor tale și nici celor ce-ți oglindesc carențele sau trezesc în tine ostilitatea - vei înțelege că nu există nimic nobil și nici justificabil, în a te eschiva de responsabilitatea trăirilor și încercărilor prin care treci.
Atunci când în contact cu realitatea, lumea și semenii tăi - ești tentat să-ți sădești în minte: supărarea, frica, furie sau oripilare - mintea ta exprimă lipsa de iubire și de pace, din sufletul tău.
Prin a-ți hrăni resentimentele și furia, sau prin a-ți justifica ostilitatea, mânia și ”setea” de răzbunare împotriva celor ce greșesc sau comit nedreptăți împotriva ta și a semenilor tăi - nu vei ajunge mai aproape de esența ta divină... sau de pacea și iubirea, de care are nevoie sufletul tău.
Ostilitatea, supărările, fricile și suferințele pe care le sădești în mintea, gândurile, sentimentele, alegerile, conduita și faptele tale - nu doar că te îndepărtează de inima ta..., ci te și înstrăinează prin dușmănie, de semeni și de sufletul tău.
Când vei accepta că - orice formă de conexiunea cu durerea, are doar menirea de a-ți otrăvi mintea și sufletul, cu ură - vei înțelege că tot ceea ce e menit a-ți induce sentimente negative are scopul de a-ți dezbina ființa, de valorile inimii tale... împiedicându-ti trezirea spirituală, prin iubire și iertare.
Când vei înțelege că, fiecare percepție a inegalității și a inechității necesită îndreptare și iertare - nu vei mai simți nevoia să-ți risipești energia inimii și candoare sufletească, pentru a-i ”pune la zid”, pe cei ce încă sunt nepregătiți să aducă lumina și iubire, în viața lor.
Iertându-i pe cei ce-ți greșesc, și ocupându-ți mintea, timpul, abilitățile și resursele, cu a-ți sădi în gânduri și în viață - frumusețe, valoare și iubire - lumea ta lăuntrică se va umple cu pace și lumină.
Prin pacea și lumina ta lăuntrică, vei deveni capabil, creativ și merituos, în a răspândi valoare în lumea ta - sădind iubire și în sufletele îndurate și împovărate de lăcomie, ostilitate și furie, ale semenilor tăi.
sk
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu