ADEVĂR ȘI DREPTATE (sursa net)

 Dreptatea nu este sinonim cu adevărul.

În timp ce ”dreptatea” susține în mod aparent un ”adevăr”..., în fond, ea susține principii ”morale” și juridice subiective, menite a-i pedepsi pe cei ce aleg să iasă de sub tutela ei.

În timp ce ”dreptatea” impune ”reguli” prin puterea ”forței” sau a ”legitimității” sale dogmatice - ”adevărul” acceptă ceea ce este fără a se impune în fața dreptății.

În timp ce ”dreptatea” cere... sau se așteaptă să i se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile - ”adevărul” acceptă dreptul fiecăruia să-și manifeste propriile principii și crezuri despre dreptate.

În timp ce ”dreptatea” vanitoasă a minții, naște conflicte și contradicții, pedepsindu-i sau marginalizându-i pe cei ce nu i se supun - ”adevărul” acceptă ”dreptatea” fiecăruia, dizolvând contradicțiile și conflictele emoționale care le susțin.

În timp ce ”adepții” dreptății luptă să-și impună ”dreptatea” subiectivă... în conflict cu cei care vor s-o impună pe a lor - cei care trăiesc în ”adevăr”, aleg să-și păstreze fericirea, lăsând ”dreptatea”, celor ce au nevoie de ea.

Pentru că ”dreptatea” se naște dintr-o nevoie a minții, ea trebuie hrănită continuu cu energie, pentru a se materializa ca realitate și a se impune ca atare.

Adevărul este armonie și coexistă în pace și simbioză... cu tot ceea ce e menit a susține viața... și a fost creat vreodată.

Adevărul oglindește realitatea... și ca atare, nu are nevoie de dovezi, precum ”dreptatea”, pentru a fi ”credibil” sau ”palpabil” - căci el, se susține prin ceea ce este...

Cei ce trăiesc în Lumina iubirii - acceptă ceea ce este, căci nu simt vreun imbold ”lăuntric” născut din frică, furie, neîmpăcare sau nevoie de ”dreptate”, care să-i siluiască să combată ”adevărul”.

Cei ce simt nevoia de a oferi minții, dovezi și argumente care să combată adevărul sau să ascundă lipsa de iubire din inima lor - sunt cei ce trăiesc sub influența fricii, a durerii sau a ostilității din mintea și inima lor... și de aceea - ei vor vrea ”să facă dreptate” sau să-i supună pe ceilalți să accepte ”dreptatea lor”.

Cei ce nu recunosc iubirea și adevărul din inima lor - vor percepe nedreptatea lumii exterioare... ca o prelungire a neîmpăcărilor, a minciunilor și a supărărilor pe care le rostesc, atunci când ne iubirea și ostilitatea pe care le proiectează în afară, li se reflectă înapoi.

Cei ce trăiesc în opoziție cu pacea lor sufletească și cu adevărul inimii, își hrănesc nefericirea și ”setea” de lumină, iubire și adevăr, sub imboldul percepției nesiguranței... și a lipsei de ”dreptate”.

În realitate, cea care impune ființei, dorința de ”a face dreptate”...este frica.

Cei dominați de frică - nu vor să accepte ”adevărul” așa cum este el... gol-goluț și ”necosmetizat”... căci nu doresc să se confrunte cu consecințele minciunilor minții, rostite prin gândurile, cuvintele, alegerile și faptele lor.

În timp ce ”adevărul” vorbește despre carențele noastre de iubire sau de judecată, ”dreptatea” refuză să accepte ceea ce este... Așa ajunge adesea să se impună în fața celor ce n-au forța să se ferească de tăvălugul sau subiectivitatea ei.

Cei ce rămân fideli adevărului inimii lor, știu că, în cele din urmă, fiecare greșeală, fiecare abuz, fiecare nedreptate, fiecare conflict și fiecare minciună, menite a valida ”dreptatea”, va fi adusă la Lumină și va fi dizolvată în Adevăr...

Cei ce aleg ca atitudine sau ca model de conduită și viață, calea adevărului din inima lor - trăiesc în acceptare și asumare. Ei au răbdare cu cei ce le greșesc, căci știu că, în cele din urmă, fiecare persoană își va învăța la timp, lecția.

Cei ce refuză să-și îndrepte erorile și reprimă adevărul din inima lor, ș pentru a-și impune dreptatea născută din sărăcie de iubire sau din ”strâmba judecată” a minții, lipsită de rațiune și adevăr - vor fi siliți de Legile karmice, să-și învețe lecția...

Cei care refuză să-și îndrepte erorile sau să-și ispășească pedeapsa, nu vor face decât să-și adâncească rănile și suferințele ce și le provoacă sieși și celorlalți.

Cei furioși în fața ”adevărului”... sau a neputinței lor de a-și impune în mod peren interesele, lăcomiile, nevoile și ”dreptatea” - sunt incapabili să accepte că fiecare eroare sau nedreptate, cere o plată karmică și o îndreptare, din partea celor care le comit.

Furia perpetuează frica, durerea și nedreptatea. Cei ce nu-și pot înfrâna maniile, ajung să pornească războaie împotriva celor ce nu li se supun... și să creeze Legi care să le valideze și să le legitimeze, fără de legile care oprimă și nesocotesc adevărul.

Numai atunci când ”sabia” se transformă în ”lamă de plug” și furia devine iubire - angajamentul în susținerea și perpetuarea valorilor născute în Lumina Adevărului, devin constructive.

Lupta născută din nevoia de a impune strâmbe judecăți sau din nevoia de a apăra ”dreptatea” - generează angajamente distructive, ce decimă vieți și suflete, sădind întuneric, durere, furie și frică, în mințile naive sau lipsite de discernământ, a celor ce se lasă lipsiți de iubire.

Cei ce dobândesc luciditatea, armonia și fericirea, în lumina iubirii din inima lor - primesc înțelepciunea de a lăsa adevărul să se susțină singur.

Prin faptele lor, pline de îngăduință, smerenie, pace, cumpătare, compasiune și iubire - cei ce trăiesc în lumina adevărului din inima lor, înțeleg că totul este consecință... și că în afara protejării integrității lor trupești și sufletești, de minciunile minții, nimic nu este de apărat sau protejat.