CUVINTELE CARE SEPARĂ (sursa net)

 Nevoia de a ne separa de cei din jur, se naște din frica de a ne asuma autenticitatea... și din neputința de a-i accepta pe ceilalți, fără a-i judeca.

Atunci când trezim în noi furia, supărarea și indignarea - cuvintele pe care le rostim sau alegerile pe care le facem - se încarcă cu energia toxică a negativității, a fricii, a neîmpăcărilor și a suferințelor noastre.

Sentimentele pe care cuvintele exprimate de noi, le trezesc în ceilalți... depind de interpretările pe care ei le dau rostirii noastre. Interpretările lor, depind de fiecare data de stările lor energetice și sufletești.

Atunci când luăm prea în serios, atitudinea sau cuvintele rostite de ceilalți, punând la suflet ceea ce alegem să simțim - cei ce ne rănim - suntem noi... și nu cei care-și exprimă nevoile, sentimentele și trăirile interioare.

Ceea ce iese la suprafață, la nivelul trăirilor noastre mentale și emoționale, în contact cu informațiile ce ne parvin... sau cu cei care ni le aduc - ne vorbește despre bogăția sau sărăcia noastră sufletească.

Deși experiențele vieții ne învață că oamenii nu fac întotdeauna ceea ce spun că vor face - noi suntem tentați să ne ”înfierbântăm” la auzul cuvintelor lor, sărind de grabă la a le da interpretări negative și a ne înfuria.

Lipsiți de răbdare - în loc să le lăsăm să se risipească - vom reacționa instinctual la ele, fără a apuca să vedem dacă au suficientă energie pentru a prinde rădăcină și a se materializa ca realitate, prin puterea lor exclusivă.

Dând interpretări și conotații negative cuvintelor ce ajung la noi , noi vom fi cei care le vom ajuta să prindă rădăcină, în viața noastră, prin atitudine și fapte inspirate și hrănite din fricile, supărările și ostilitatea noastră.

Nevoia de a da interpretări tendențioase: gândurilor noastre, experiențelor prin care trecem, trăirilor lăuntrice și informațiilor ce ne parvin - se naște din nevoia de a ne revărsa energia toxică, asupra celor ce ne ies în cale.

Sentimentul negativității, al neîncrederii și al pesimismului... sau obiceiul de a-i ataca și judeca pe ceilalți, pentru ceea ce sunt, spun, trăiesc și fac - se naște din sărăcia noastră energetică și sufletească.

Fricile, supărările și suferințele noastre, acumulate în timp, prin risipă de resurse și prin resentimente la adresa celorlalți - se oglindesc în trăirile, percepțiile și exprimările noastre, ca și carențe emoționale și de exprimare, a vieții, a iubirii și a frumuseții noastre lăuntrice.

Cuvintele spuse la supărare sau în grabă, pot fi iertate sau uitate, dacă învățăm să-i privim cu îngăduință și iubire pe cei ce le rostesc.

Dacă cuvintele rostite sunt susținute de o atitudine ostilă

persistentă ce tind să transforme amenințările în fapte - trebuie să le luăm în serios... detașându-ne de mediul ostil și de cei ce proliferează agresivitatea.

Odată ce trecem prin experiențe ce trezesc în noi frică și ostilitate prin persoane agresive - trebuie să ne întrebăm: ”de ce trecem prin acea experiență?”... sau dacă:”atitudinea noastră față de semeni și viață, nu cere oare, pedeapsă?”

Dacă lăsăm cuvintele să ne dezbine de adevărul inimii și de scânteia divină din sufletul nostru - ceea ce devenim la nivel de comportament și caracter, prin suferințele și supărările pe care le exprimăm și le hrănim - va fi sinonim... sau identic, cu ceea ce ne oglindesc cei pe care-i judecăm sau ne atacă, pe fondul fricilor și al durerilor lor sufletești.

De lăsăm cuvintele să ne separe de semenii noștri... și ajungem să ne împărțim în tabere, ne vom amplifica stările conflictuale, ajungând să revărsăm asupra lumii, a vieții și a semenilor noștri, tot mai multă furie, durere și toxicitate.

Până când nu vom înțelegem că, lupta cu noi înșine și cu cei din jur... ne separa și ne dezbina de sufletele nostre - vom rătăci Lumina, rămânând închiși în labirintul întunecat al durerii, copleșiți de frică, furie și neîmpăcare.

Pentru a nu rămâne neputincioși în fața auto-decimării sufletești..., într-o lume ostilă pe care o sărăcim inconștient, de frumusețe, vitalitate, resurse și iubire - trebuie să reînvățăm să ne sădim în gânduri: pace și compasiune, renunțând la egoism, lăcomie, conflicte și războaie.

Atunci când vom înțelege că într-un mediu propice vieții și dezvoltării sale armonioase, trebuie să existe doar o tabără capabilă să vadă și să exprime viața prin iubire - vom putea vindeca durerile și fricile ce ne separă de inimă și de semeni.

Canalizându-ne atenția și energia spre a scoate în evidență, harul, vocația și pe abilitățile semenilor noștri - ne vom putea vedea unii pe alții, prin valorile noastre sufletești...și nu prin fricile, suferințele, carențele sau lipsurile care ne separă.