CHEIA UNIVERSULUI (sursa net)

 ,,Dacă ai cunoaște toată puterea numerelor 3, 6 și 9, ai avea cheia universului în mâinile tale."

~ Nikola Tesla ~

Aceste trei numere sunt rădăcina vibrațiilor vechilor frecvențe Solfeggio.

 Frecvențele sunt sunete electromagnetice ale muzicii. Universul este o frumoasă simfonie de sunete și melodii.

174 Hz - Această frecvență paralizează, ameliorează durerea și oferă organelor un sentiment de siguranță și iubire.

   1 + 7 + 4 = 12 = 1 + 2 = 3

285 Hz - O frecvență care ajută la regenerarea țesuturilor, afectează câmpurile energetice, dă energie organismului.

   2 + 8 + 5 = 15 = 1 + 5 = 6

396 Hz - O frecvență care ajută la ameliorarea vinovăției, anxietății și tristeții.

   3 + 9 + 6 = 18 = 1 + 8 = 9

417 Hz - O frecvență care ajută să scăpăm de energiile negative și blocajele inconștiente în convingerile noastre profunde, tipare de gândire nesănătoase și obiceiuri proaste.

4 + 1 + 7 = 12 = 1 + 2 = 3

528 Hz - Frecvența care ajută la deschiderea inimilor noastre aduce pace și bucurie. Transformarea ADN-ului.

   5 + 2 + 8 = 15 = 1 + 5 = 6

639 Hz - Această frecvență îmbunătățește comunicarea, înțelegerea, toleranța și iubirea. Poate fi folosit pentru a genera energii pozitive și pentru a se conecta cu un companion spiritual.

   6 + 3 + 9 = 18 = 1 + 8 = 9

741 Hz - O frecvență care poate curăța energiile negative și toxinele din corpurile noastre. Se folosește pentru relaxare, vindecare și trezire intuiție.

   7 + 4 + 1 = 12 = 1 + 2 = 3

852 Hz - Frecvență asociată luminii. Poate fi folosit pentru a comunica cu ființe superioare, intuiție și forță interioară. Sensibilizează și permite revenirea la ordinea spirituală.

   8 + 5 + 2 = 15 = 1 + 5 = 6

963 Hz - Frecvența glandei pineale. Ne conectează la sursă. Aceasta este frecvența luminii.

   9 + 6 + 3 = 18 = 1 + 8 = 9

Numerele 3, 6 și 9 se repetă. Acestea sunt numerele sacre ale lui Tesla. Dacă asculți aceste frecvențe, energia ta va fi echilibrată. Corpul nostru fizic este energie cu densitate mare și vibrează la frecvențe mai joase. Ascultând această frecvență a muzicii dizolvă materialul comprimat și ne ridică vibrația.

432 Hz este muzica naturală a universului care rezonează cu chakra inimii umane și ne reînnoiește ADN-ul.

De asta ne simțim bine și fericiți în natură.

Ciripitul păsărilor, sunetul barajelor mării, vibrează la 432 Hz în natură.

Dar naziștii au schimbat această frecvență la 440 Hz.

Această frecvență este nefirească și face mai ușoară manipularea energiei umane.

Acesta este motivul pentru care oamenii dorm, nu își văd adevărata natură. Este foarte important ce vedem, ce auzim, ce fel de oameni sunt în jurul nostru.

Energia se transferă zilnic între oameni.

Sunt oameni care obosesc pentru că le lipsește energia și ne simțim epuizați.

Fă alți oameni fericiți, veseli și iubitori.

Acești oameni îți dau energie.

Așa că alegeți cu înțelepciune și grijă.

Aceasta este libertatea de alegere pe care o primim de la naștere.

Adăugând toate frecvențele lui Solfeggio, veți obține numărul 9.

   174 + 285 + 396 + 417 + 528 + 639 + 741 + 852 + 963 = 4995 = 4 + 9 + 9 + 5 = 27 = 2 + 7 = 9

Am Tesla numărul trei, 9. Aceasta este o cunoaștere antică.

Omul este o stea care strălucește în corpul său. Această stea va străluci până când va fi eliberată de eforturile ei.

Dacă ești îndrăgostit, această stea va străluci în sfârșit în tine pentru o nouă viață.

DUMNEZEU CÂȘTIGĂ TOT TIMPUL."

Esti pregatita sa faci fata barbatului evoluat pe care ti-l doresti (sursa net)

 "Esti pregatita sa faci fata barbatului evoluat pe care ti-l doresti, daca el va intra in viata ta? Cand il vei gasi, o sa reusesti sa te ridici la inaltimea provocarii?

Un barbat evoluat va fi diferit de barbatii pe care i-ai intalnit pana acum. Si iata la ce ma refer:

*Va trebui sa impartiti “scaunul soferului”. 

Este interesant sa intalnesti un barbat care este capabil sa inteleaga modul in care vezi tu lucrurile. Este placut sa poti purta o discutie cu un barbat care are un nivel de intelegere a vietii si o viziune apropiata de a ta. Dar poate fi, in acelasi timp, o provocare, mai ales ca uneori, este posibil sa constati ca acest barbat este chiar mai evoluat decat tine. 

* El poate vedea lucrurile dintr-o perspectiva diferita de a ta. Cunoasterea lui are la baza o experienta a Masculinului, despre care tu nu stii mare lucru. El poate avea opinii si idei diferite de ale tale si daca exista o diferenta majora de pareri, o va spune fara nicio retinere. Acest gen de comunicare deschisa este o calitate uimitoare in orice relatie de cuplu. Cu toate acestea, daca tu, ca femeie puternica, cu opinii ferme, nu ești obisnuita cu o astfel de provocare în cuplu, ea poate fi intimidantă.

Iubire, intalniri, barbatul evoluat, femeia evoluata, relatie constienta... stiu ca lucrurile astea ar putea sa-i sperie pe unii dintre voi. Cand este vorba despre intalniri si asumarea unei relatii de cuplu, este rareori confortabil, dar este deseori interesant.

Calitatile pe care le-am enumerat anterior nu sunt neaparat cele ale unui „barbat evoluat”, ci sunt ale unui „barbat adevarat”. 

Intotdeauna am fost ferm convins ca pentru a gasi un partener cu anumite calitati este necesar sa ai tu insuti/ insati acele calitati, sa fii tu partenerul potrivit pentru o asemenea persoana. 

Ca atare, va invit sa observati cine sunteti voi insiva, ce calitati aveti voi insiva. Ce oferiti voi intr-o relatie de acest tip (si ma refer la calitatile/darurile voastre, nu la aspecte materiale)? 

O relatie cu adevarat reusita este formata din doi oameni care sunt intregi/completi in mod independent unul de celalalt. Este formata din doua persoane care nu au NEVOIE una de cealalta, ci pur si simplu isi doresc sa fie impreuna. Relatia lor se naste din ALEGERE, nu din NECESITATE.

Astfel de parteneri se provoaca unul pe altul sa creasca, pentru ca fiecare sa devina cea mai Buna Versiune a sa. Astfel de parteneri isi reamintesc unul altuia cat de uimitori sunt, atunci cand vreunul dintre ei are un moment in care isi pierde speranta sau se simte pierdut/confuz. 

Alege sa fii o persoana de acest gen.

Un barbat evoluat va fi diferit de barbatii pe care i-ai intalnit pana acum. Si iata la ce ma refer:

*Comunicarea va fi punctul sau forte. 

Veti avea dispute. In toate relatiile exista dispute. Dar el nu va tipa si nici nu te va jigni. Cand va fi suparat, isi va lua ceva timp doar cu el insusi, pentru a-si procesa temerile si frustrarile. 

El stie ca pana si cele mai dificile conversatii pot avea loc intr-un mod plin de respect fata de interlocutor. El va fi deschis la feedback-ul tau si va cauta sa traga invataminte din fiecare disputa, pentru a evolua. 

Cand veti avea astfel de conversatii dificile, va discuta pe indelete, cu rabdare, va acorda acelei conversatii timpul necesar pentru a se asigura ca intelege punctul tau de vedere si de asemenea, ca simti ca esti auzita/ inteleasa. Pentru el este o prioritate sa fie totul foarte clar, sa nu existe neintelegeri. 

Un barbat evoluat va fi diferit de barbatii pe care i-ai intalnit pana acum. Si iata la ce ma refer:

*Alaturi de el vei cunoaste o iubire dincolo de orice ai experimentat vreodata. Acest barbat iubeste in alt fel, fiindca si-a facut munca interioara. Nu cauta o „mama” care sa aiba grija de el. El e intreg, si-a vindecat traumele, este un barbat matur, stapan pe el, care-si cunoaste puterea. De aceea este dispus sa-si asume propria vulnerabilitate si sa se conecteze cu tine si in acest mod profund. 

El te va impulsiona sa te iubesti pe tine insati si sa evoluezi odata cu el si se va astepta ca tu sa faci acelasi lucru: sa-l impulsionezi sa se iubeasca mai mult pe el insusi si sa evolueze. 

El va sti cand ai nevoie de un barbat infocat, care sa puna stapanire pe tine si cand ai nevoie doar sa fii tinuta in brate si tratata cu blandete. 

Un barbat evoluat va fi diferit de barbatii pe care i-ai intalnit pana acum. Si iata la ce ma refer:

* El stie ca este la acelasi nivel cu tine, ca este demn de tine. Si stie, de asemenea, ca este deja intreg/ complet ca fiinta, ca nu are nevoie de tine, ca sa se simta implinit. El VREA sa fie cu tine, nu are NEVOIE de tine. 

Un barbat evoluat nu isi va manifesta iubirea asa cum o manifesta un barbat slab/ imatur, nu o să se laude prea mult si nu o sa te asalteze intr-un mod care te faca sa simti ca nu mai scapi de el. 

Un barbat slab/imatur poate folosi cuvintele ca pe o arma si poate incerca sa te faca sa simti ca nu esti suficient de buna pentru el, ca nu esti la nivelul lui, ca ai noroc ca l-ai gasit pe el si te accepta asa cum esti. 

Un barbat slab/ imatur poate incerca sa-ti „cumpere” afectiunea cu daruri. 

Un barbat evoluat nu face asta. El isi stie propria valoare si nu are nevoie nici sa-ti cerseasca si nici sa-ti cumpere iubirea.

Un barbat evoluat va fi diferit de barbatii pe care i-ai intalnit pana acum. Si iata la ce ma refer:

* Te va provoca sa-ti vezi propriile tipare/ limitari si sa lucrezi cu ele. 

Stii zona ta de confort, in care in trecut te-ai tot invartit? Stii acel gen de partener care credea ca visurile tale sunt prea de tot si te tot intreba: "Esti sigura ca este o idee buna? Te-ai gandit bine la chestia asta?” si astfel, te descuraja?

Nu se va mai intampla asa ceva. Un barbat evoluat te va provoca sa-ti atingi cel mai inalt potential. El iti va vedea stralucirea in momentele in care tu nu mai poti sa o vezi; el va vedea ca esti capabila sa obtii ceea ce vrei si nu va accepta ca tu sa te invartesti la nesfarsit in zona de confort, in loc sa devii Cea mai Buna Versiune a ta. El te va impulsiona sa visezi inalt, sa traiesti din plin, sa evoluezi".

DE CE LUCRURILE NU VOR PUTEA FI NICIODATĂ CA „ÎNAINTE” (sursa Edith Kadar)

 Am pus cuvântul înainte în ghilimele pentru a se înțelege că vorbim despre o stare/situație care este valabilă oricând, în orice condiții, oricui, și că nu mă adresez doar acestor timpuri.

Nimic nu este nou, lucrurile se repetă de-a lungul timpului. Noi sunt doar oamenii care află că tot ce trăiesc și experimentează s-a mai întâmplat de câteva ori de-a lungul istoriei. Care istorie este scrisă de învingători, după cum spunea și Winston Churchill. Cu alte cuvinte noi știm despre trecut doar ce ne-au scris cei care au câștigat, și știm prea puțin despre povestea celorlalți, a celor învinși. 

Orice lucru are un sfârșit, indiferent că este perceput ca bine sau ca rău. Ceea ce pentru unii este rău, este perceput de alții ca bine. Un război de orice fel este rău pentru oameni, dar este foarte bun pentru o mână de oameni care au doar de câștigat din asta. Deschiderea spirituală este foarte benefică pentru cei care o practică, dar este dăunătoare pentru cei care pierd controlul asupra celor care înțeleg libertatea. 

Lucrurile nu se sfârșesc pentru a fi noi pedepsiți de cineva, ci pentru că totul în jur se schimbă. Un anotimp se termină și începe altul, și altul; același anotimp nu va mai fi la fel anii următori pentru că nici noi nu mai suntem la fel. 

Schimbarea este obligatorie pentru evoluție, altfel apare stagnarea și moartea. Oamenii care se încăpățânează să rămână în aceeași stare, cu aceleași concepții învechite, sunt cei care vor suferi cel mai mult când schimbarea a tot ce este în jur îi ia pe sus și îi trage în vârtejul noului. 

Când o societate devine prea comodă și crede că totul va rămâne neschimbat, se creează premisele unei schimbări forțate, indiferent că vorbim despre război, pandemie, cataclisme naturale, etc. De ce? Pentru că energia nu mai circulă, se acumulează și va trebui să iasă pe undeva exploziv. 

Lucrurile se schimbă, vrem-nu vrem, iar Universului nu-i pasă dacă suntem de acord cu schimbarea sau nu. Noul va câștiga întotdeauna în fața vechiului, iar prezentul va avea prioritate în fața trecutului. Ideea este că și dacă vrem și dacă nu, schimbarea are loc. De aceea lucrurile nu mai au cum să fie ca înainte, nu se poate, pentru că nici noi nu mai suntem la fel ca acum doi ani dau zece ani, sau 30 de ani.

COPILUL SEAMĂNĂ CU RELAȚIA DINTRE PĂRINȚI (sursa Edith Kadar)

 

Se spune că un copil nu seamănă cu părinții, el seamănă cu relația dintre părinții lui. 

Cu alte cuvinte copilul este într-un fel atunci când relația părinților este calmă, caldă și armonioasă, și în cu totul alt fel atunci când mama și tata sunt într-un război continuu. Și aici nu mă refer doar la aspectul fizic, ci și la caracter, la abilitățile pe care și le dezvoltă și la bagajul emoțional care îl ajută sau îl sabotează. 

Trăim într-o perioadă în care vechiul dispare și apare noul. Desigur, asta e valabil oricând, vei zice. Da, doar că acum ștergerea programelor vechi din familie e mai accelerată ca oricând. Referindu-ne strict la subiectul de acum, se poate vedea ușor că etalonul vechi de educație al copiilor nu mai este valabil la generațiile noi: din ce în ce mai multe cazuri de autism, ADHD, din ce în ce mai multe boli care în trecut nu atingeau copiii și adolescenții.

A da vina pe factorii externi, a arăta cu degetul către stres, genetica defectă moștenită întotdeauna de la celălalt, sistemul de educație plin de tare și altele, nu numai că nu rezolvă problemele ci chiar le amplifică. Cauza este întotdeauna interioară, la noi, în noi.

Deja știința a demonstrat că bagajul genetic pe care îl are omul este direct influențat de mediul în care crește, trăiește și se dezvoltă. Cu alte cuvinte, o persoană are o anumită predispoziție genetică într-un anumit mediu, dar dacă schimbă mediul, se schimbă predispoziția. 

Știința care demonstrează acest lucru se numește EPIGENETICĂ, este recunoscută și începe să fie acceptată și de către mințile mai reticente la nou. Desigur, vor mai fi conservatori care vor respinge dovezile științifice doar pe motiv că nu se potrivesc cu ceea ce au învățat și au auzit; iar aici nu mă refer doar la oamenii de știință, ci și la cei care nu au nicio cunoaștere în domeniu, niciun studiu, dar pot jura pe roșu că influența mediului asupra ADN-ului este o mare gogoriță. 

De aceea spuneam că trăim vremuri în care noul este atât de revoluționar încât nu lasă decât 2 variante: îl accepți, te adaptezi și te transformi, sau îl respingi și te afunzi în vechi pentru că asta este ceea ce cunoști și ceva nou îți creează disconfort. 

Copiii primesc materialul genetic de la mama și de la tata; dar și ei, la rândul lor, l-au primit de la părinții lor, aceștia de la părinții lor, ș.a.m.d. În ADN-ul ovulului și a spermatozoidului (care se întâlnesc pentru a crea o nouă ființă) se află înscrise toate programele după care au trăit strămoșii, bunicii și părinții. Deci copiii sunt deja programați cum să fie, cum să se manifeste. Un părinte fricos nu poate crea un copil armonios. Un părinte agresiv nu poate crea un copil calm și echilibrat. Copilul este rezultatul programelor din ADN care îl condiționează. De aceea se numesc PROGRAME. Ele programează! 

Un părinte cu programe distructive sau chiar cu lipsă de programe în ADN (de exemplu iubirea) nu poate transmite decât ceea ce are, nu ce spune că are. 

Totul este energie. Materialul genetic moștenit de la părinți este cel care determină cum să fie copilul, și va avea efect asupra lui chiar și atunci când el devine adult. Nu putem fi altceva decât mama și tata; și asta până când ne trezim și spunem „nu-mi place ce programe am, nu-mi place ce am devenit; pot deveni ce vreau eu, preiau eu frâiele vieții mele”.

PROBLEMELE AMÂNATE SE REÎNTORC CICLIC PÂNĂ LE REZOLVĂM (sursa Edith Kadar)

 

Că vrem o viață fără probleme, e de la sine înțeles. Am face orice să evităm neplăcerile, nefericirea și blocajele de orice fel. Iar atunci când ni se întâmplă așa ceva, avem tendința de a da vina pe oricine altcineva decât să ne uităm în propria noastră ogradă, doar e viața noastră.

Găsirea vinovatului de serviciu a ajuns un „sport” aplicat la scară largă și ocupă o mare parte din viața noastră. Cum am putea accepta că noi ne-am creat nefericirea prin deciziile pe care le-am luat? Cum adică deciziile noastre ne-au adus aici, în acest moment? Nu! Dumnezeu e nedrept! Dracu' ne-a pus! Conspirațiile, guvernele sunt de vină! Oamenii ne vor nefericiți și ne creează probleme. Noi nu putem fi de vină că mariajul nostru e un dezastru. Nu, e de vină doar celălalt că ne pune neuronii pe bigudiuri și că își bate joc de sănătatea și de binele nostru. Doar șeful și colegii sunt de vină că la serviciu ne simțim neapreciați și nedreptățiți, cum am putea noi alege cele mai neinspirate variante?

Părinții sunt de vină pentru că nu am devenit altceva, iar copiii sunt vinovați pentru oboseala noastră. 

Ori de câte ori ni se întâmplă ceva neplăcut, primul lucru căutăm spre cine să arătăm cu degetul. Pentru a ajunge să arătăm spre noi și să vedem ce din noi a produs problema, e nevoie să ne maturizăm, să creștem și să renunțăm la beneficiile copilăriei târzii. Care sunt aceste beneficii? Păi exact lipsa de asumare a responsabilității pentru faptele și viața proprie. 

Desigur, mai avem și spiritualiștii care-și urlă trezirea pe facebook și care o servesc rapid p-aia cu „pfff, e normal să ne uităm în noi, cine nu știe asta?!... ce puține știu oamenii!”. P-ăștia îi lăsăm în plata lor cu jucăriile lor, că au uitat că nu s-au născut învățați, că și ei au fost acolo unde sunt cei pe care îi arată cu degetul, și că un om matur îi ajută pe cei care au nevoie, nu râde de ei, nu îi judecă, nu îi condamnă. 

Ideea este că trebuie să lucrăm mult cu noi pentru a șterge din codul genetic programele care ne fac degrabă arătători spre ceilalți și căutători de vinovați. Ani buni. Durează până ce acceptăm că noi suntem responsabili pentru ceea ce avem acum în viața noastră. Nu este suficient să apunem „îhâm, accept că nu altcineva e de vină pentru ce am”. Nu, nu așa merge. Și nici nu se poate da un răspuns la întrebarea „dar cum să o fac, dar mai repede că am pierdut cam mult timp în viața asta și vreau să recuperez... cum nu se poate?!!!... înseamnă că nu ești bun de nimic!... io acum vreau!”. Ăsta e comportament de copil. 

Cum ajungem să ne dăm seama că noi suntem creatorii (ne)fericirii proprii? Dând cu capul de multe ori. De câte ori? De câte este nevoie să ajungem să zicem „stai, ceva nu fac bine!”. Din păcate este nevoie ca o situație să revină în viața noastră și să se repete ciclic pentru a putea observa tiparul care creează eroare în viața noastră. 

Dacă ar fi după noi, nu am schimba nimic, dar Universul ne pune față în față cu deciziile noastre atunci când ceva se repetă. Mulți preferă să moară decât să accepte că ei au creat ceea ce trăiesc.

FUGA DE PROBLEME NU ÎȚI VA REPARA VIAȚA (sursa Edith Kadar)

 

Nimănui nu-i plac problemele, nici la modul general, dar mai ales în viața personală. 

Când apar problemele și ce sunt ele? Apar atunci când ceea ce se întâmplă este total diferit de ceea ce ne-am gândit, ce am planificat, ce am preconizat. Când una vrem și alta se întâmplă. Când așteptăm ceva și primim cu totul altceva. De fapt această discrepanță e numită „problemă” și face ravagii în viață. 

Când ne imaginăm că un plan va reuși dar intervine ceva neprevăzut, este o problemă. 

Când zicem că vom merge într-un concediu mult visat dar nu avem suficienți bani sau ceva neașteptat are loc în ultimul moment, este o problemă. 

Când suntem convinși că relația de vis va dura o viață dar la un moment dat se termină tot, este o problemă. 

Când suntem siguri că locul de muncă și funcția sunt solide și stabile dar suntem concediați, este o problemă. 

Când suntem la un pas de a ne împlini orice vis important dar se schimbă datele și condițiile în ultimul moment, este o problemă. 

Tot ceea ce e neplăcut e problemă, tot ce este conform așteptărilor este o reușită. 

Dacă reușim să avem mai multe reușite, spunem că avem o viață de vis. Dacă problemele predomină, de vină este Universul, Dumnezeu care ne bate, dracu' că ne-a pus, vecinul, guvernul și conspirațiile iudeo-masonice.

O viață cu probleme este aceea în care nu ne asumăm nicio responsabilitate, dăm vina pe tot și pe toți, și considerăm că ceea ce ni se întâmplă e provocat de altcineva, noi fiind simpli observatori la spectacolul vieții noastre.  

Problemele pot fi cu banii, cu sănătatea, cu copiii, cu părinții, cu restul familiei, cu serviciul, cu colegii, cu șeful, cu vecinii, cu oricine nu face sau spune așa cum ne imaginăm că ar trebui sau că am merita. 

Problema cu banii apare când ei sunt prea puțini, nu ajung, nu se primesc atâția cât ne-am așteptat sau când ceva costă cu mult mai mult decât ne-am permite. 

Problema cu sănătatea apare atunci când boala ne împiedică să ne continuăm viața așa cum ne-a plăcut, și vrem să ne facem bine pentru a putea relua obiceiurile care ne-au dus la boală. 

Copiii ne fac probleme atunci când nu fac ce le spunem și când le spunem, și când nu sunt cuminți. Când ne fac pe plac, e bine, că-s ascultători. 

La serviciu apar probleme atunci când cantitatea de muncă e diferită decât ne-am așteptat sau ni s-a apus. Colegii ne fac probleme când nu ne respectă așa cum vrem. Și uite așa putem continua, dar cred că s-a înțeles. 

Ideea este că aceste probleme ne arată exact ce și unde ar trebui să lucrăm cu noi pentru a schimba ceva. Din păcate nu suntem învățați să facem asta, ci doar să ne plângem, să ne victimizăm, să dăm vina pe alții și să așteptăm ca cineva să vină să ne repare pe noi și viața noastră. Și, în așteptarea salvatorului, să ne ascundem de probleme, să le negăm, să le cosmetizăm, să fugim de ele, criticându-i pe toți cei care îndrăznesc să ne strice zen-ul spunând că noi am fi de vină. 

Toți cei care ne țin isonul și ne plâng de milă sunt prietenii noștri; toți cei care ne arată că viața e a noastră, deci și problemele ni le-am creat singuri, sunt dușmani, sunt răi și insensibili.

Putem fugi oricât, problemele nu se rezolvă singure și nici nu le șterge cineva din traiul zilnic. Fuga de probleme nu va repara viața noastră. Suntem creatorii propriei vieți și a propriului destin.

Trăim vremuri intense care ne arată că a venit momentul să ne oprim din fuga de responsabilitate, de probleme, să ne întoarcem spre ele pentru a le privi în față și a le spune: „da, eu v-am creat, eu vă rezolv”.

NU MÂNCAREA ÎNGRAȘĂ, CI EMOȚIILE NEDIGERATE (sursa Edith Kadar)

 Desigur, știu că la citirea titlului vor fi mulți care vor putea jura că mâncarea îi îngrașă pe oameni, că mesele haotice și caloriile necontabilizate sunt inamicul sănătății și că o greutate normală se obține doar prin controlul a tot ce se bagă în gură. Mai știu că sunt domenii întregi care și-au câștigat credibilitatea convingând oamenii că dacă renunță la stilul lor de viață și îl schimbă cu unul mai conștient, ei vor obține greutatea ideală. 

Nu contrazic toate acestea, cine sunt eu să fac așa ceva? 

Am doar o întrebare: unde se duc emoțiile neprocesate? 

Ce fac oamenii cu frustrarea pe care nu o pot exprima și care îi împinge să mănânce? 

Unde dispare foamea de iubire, de tandrețe, de înțelegere și de liniște? Aceea rămâne tot o foame care se cuibărește confortabil în om și va cere mâncare. Iar dacă nu primește hrana emoțională, va trimite omul direct la frigider și va da iama în oalele de acolo.

Cine preia toate greutățile sufletești, toate kilogramele de îngrijorări, de frici și de nesiguranțe acumulate de-a lungul anilor din viață? 

Cine sau ce va sparge zidurile construite ca o fortăreață de către om, ziduri menite să țină la distanță dezamăgirile, lipsa de valoare în ochii celorlalți și în ochii proprii?

Cât cântăresc nesiguranțele, nevoia de iubire, și cât trage la cântar nevoia de control care umple toate lipsurile descrise mai sus? 

Ce dietă, regim sau cură va face ca toate emoțiile adunate și neprocesate să dispară? 

A aborda problemele de greutate doar din perspectiva corpului fizic, ignorând mentalul, emoționalul, psihicul, sufletul, spiritul, denotă o superficialitate și o nedreptate făcută omului ca întreg. 

Când cineva provine dintr-o familie în care violența, lipsa de respect, abuzurile de orice fel erau la ordinea zilei, și când copilăria și adolescența au fost marcate de traume puternice ținute ascunse, îngropate adânc în subconștient, problemele de greutate apar de fiecare dată, fie că este vorba despre surplus sau despre minus. 

Când cineva are o foame imensă de a fi iubit, aprobat, apreciat, acceptat, impunerea de restricții alimentare nu numai că nu ajută, ci mărește frustrările, lipsa de valoare în ochii proprii („vezi, nu sunt în stare nici să slăbesc!”), și descurajează omul să mai spere că poate să fie mai bine într-un viitor aproximativ. 

La ora actuală, societatea este „educată” să râdă și să arate cu degetul spre cei care nu se încadrează în niște standarde corporale inventate de oameni nu pentru a-i ajuta pe semeni ci pentru a-i menține în frustrările care îi fac să cumpere orice și oricât, doar să uite că nu sunt la nivelul așteptărilor celor care dictează standardele. 

La ora actuală, cel mai simplu mod de a pasa nepăsarea față de traumele acumulate de oameni este să-i faci să creadă că nu merită nimic, că nu sunt demni de a-și împlini visele pentru că nu au nu știu ce greutate, pentru că nu arată într-un anumit fel (de parcă toți ar trebui să fie uniformi!); cel mai simplu este să creezi diete și rețete pentru corpul fizic, să ignori celelalte aspecte ale omului, și apoi să-i spui că nu e în stare de nimic. Așa nu numai că ai obținut oameni rușinați de cum arată, dar ai înfrânt și bruma de spirit care le-a mai rămas. 

Omul este o ființă complexă, iar a-l aborda doar prin prisma fizicului și a minții denotă nu doar superficialitate, dar și o lipsă de empatie și de înțelegere pentru semeni. 

Nu mâncarea îngrașă, ci ceea ce se află dincolo de fațadă, ce e nerezolvat și face omul să-și potolească foamea de iubire și de Dumnezeu cu mâncare.