Acesta este egoul vostru, care nu are idee ce este cu această cursă în care aleargă.
De la un nivel mai înalt, sufletul vostru știe foarte clar că e un “maraton”/ Călătoria Ascensiunii, știe că există un scop/ rost pentru această Călătorie, că v-ați înscris cu un scop în această “cursă”.
Așadar, egoul vostru aleargă ceva timp și după aceea începe să se întrebe ce face el, de ce alearga, ce rost are să alerge, încotro aleargă. Apoi începe să simtă că îl dor picioarele și obosește. El tot nu are idee de ce aleargă și în plus, lucrurile devin din ce în ce mai grele, apar obstacole. Uneori mai apar și lucruri care îi dau o stare de bine, însă apoi iar simte oboseală/ epuizare și iar se întreabă de ce continuă să alerge și încotro se îndreaptă. Mai târziu egoul începe să se judece pe el însuși: “E clar că nu sunt destul de bun”, “Nu alerg destul de repede”, “Cei din jur par că sunt mai buni ca mine”, “Singur nu am luat încălțămintea cea mai potrivită, fiindcă mă dor picioarele de nu mai pot. Nici măcar atata lucru nu am fost în stare, să aleg încălțămintea potrivită!”, “Nu mă pricep deloc la alergat, uite câți m-au întrecut!”, “Nu-mi place ce mi se întâmplă acum”, “Nu vreau să simt ceea ce simt acum”, etc.
Și totuși, privind lucrurile de la un nivel mai înalt, ceea ce faci este perfect pentru evoluția ta. Tot ce ți se întâmplă este parte a “maratonului” în care te-a înscris sufletul tău și este perfect pentru Călătoria ta. Totul decurge perfect în ceea ce te privește, ești acolo unde trebuie să te afli, în etapa în care te afli acum. (Lorie Ladd)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu