LEGENDA PLOII

 

 O legendă antică grecească despre modul cum a ajuns ploaia pe pământ și ființele umane au reușit să cunoască când se va pogorî asupra lor. 

Potrivit legendei, cu foarte mult timp în urmă, oamenii nu aveau nevoie de soare sau ploaie, întrucât zeii le dăruiau toate plantele de care aveau nevoie pentru a mânca. Muritorii nu se rugau nicicând pentru nimic, deoarece orice își doreau le era oferit de zei. 

După un timp, Zeus a fost iritat de această situație, de faptul că ființele umane luau totul de-a gata, așa că a hotărât să pedepsească omenirea supunând-o unei foamete. În primii ani de secetă, oamenii au recurs la hrana pusă deoparte, dar, apoi, au început să cadă pradă îngrijorării, ba chiar disperării!  

Au trecut astfel cinci ani de înfometare, așa că muritorii au pornit să se închine zeilor. Drept urmare, Zeus i-a iertat și le-a dat ploaie. 

Inițial, totul părea să fie în regulă, însă deoarece ființele umane nu puteau anticipa când va ploua, nu știau când era necesar să-și depoziteze apa. Prometeu, sprijinitorul umanității, i-a spus fratelui său, Epimeteus, "Te alături mie în a face ceva astfel încât omul să poată ști când va sosi ploaia?" Cam în silă,  Epimeteus s-a angajat să-și ajute fratele. Prometeu s-a gândit, și s-a tot gândit, până i s-a ivit ideea de a fi creat în cer un semn de vestire a ploii. 

 El a zărit un miel, și s-a decis să-i folosească lâna în acest scop. A jupuit lâna mielului și a păstrat-o până când Zeus urma să trimită o ploaie spre pământ. Atunci a aruncat blana mielului spre cer, zămislind astfel norii,  ca o semnalare a apariției ploii.