Secretele chihlimbarului, de la salbe protectoare la insule misterioase

 Ce trateaza chihlimbarul

Calitatile terapeutice ale chihlimbarului sint cunoscute inca din antichitate. Astfel, medicul Ibn Sina (980-1037) socotea chihlimbarul un remediu impotriva multor boli provocate de materiile straine care patrund in organism, incepind cu bolile stomacului si ale intestinului si terminind cu lesinurile si frigurile. Chihlimbarul coaguleaza singele, intrerupe starile de voma si nu permite patrunderea materiilor straine in stomac, contribuie la cicatrizarea ranilor de pe picioare, inlatura slabiciunea fizica.

Chihlimbarul, prin prisma calitatilor sale electrostatice si aromatice, creeaza in jurul sau un microclimat deosebit, care umple tot spatiul interior al locuintei si inlatura bacteriile. In asemenea locuinte oamenii se pot elibera de stres si isi pot reface fortele. Aici vracii ii vindeca cu succes pe bolnavi, refacindu-le in acelasi timp si cimpul energetic (aura).

Chihlimbar in loc de tamiie

Chihlimbarul este o smoala tare care se intilneste sub forma de zacamint in bucati de diferite dimensiuni, cu greutatea de la un miligram si pina la citeva kilograme. Densitatea chihlimbarului este apropiata de densitatea apei. El are toate culorile curcubeului, incepind de la alb si pina la negru. Supus razelor solare, chihlimbarul devine fosforescent. Cald atunci cind este pipait, chihlimbarul este un conducator de caldura foarte slab, insa este un izolator foarte bun. Atunci cind este incalzit la o temperatura de 350-380 de grade Celsius, acesta se topeste si fierbe, obtinindu-se astfel uleiul de chihlimbar de culoare rosu-maroniu, o substanta cristalizata tare si o grasime apoasa.

Chihlimbarul din zona Baltica si din Birma emana un miros placut. In zilele de sarbatoare acesta era aruncat in foc ca sa se umple locuinta cu aroma divina. In ritualuri chihlimbarul era folosit in locul tamiiei.

Un... electron cu rol de vindecator

La greci chihlimbarul era numit electron, subliniind astfel caracterul lui electrostatic; la lituanieni el era numit ghintaras, fiind vazut ca un protector in fata bolilor.

Nu este exclus ca straturile de chihlimbar sa indeplineasca un rol important in transmiterea energiei pe Pamint, dar si in transformarea ei. Cind scoarta terestra sufera anumite modificari, aceste straturi se string asemenea unui cauciuc.

Chihlimbarul pus la temelia unei case o fereste de rele

Chihlimbarul este folosit de oameni inca din antichitate. Obiecte de mare maiestrie artistica facute din chihlimbar au fost descoperite in mormintele imparatilor egipteni, etrusci, indieni, dar si in Mesopotamia, Scitia, zona baltica, Danemarca, Anglia... El era folosit in ritualuri alaturi de tamiie, dar si pentru imbalsamare (mumificare). Din el se faceau amulete si talismane. Se credea ca gema este protectoare in fata ochilor rai si a blestemelor. Ca si multe alte geme energetice sau metale, acesta se folosea ca hrana energetica in biserici, piramide, la crearea statuetelor divinitatilor si de asemenea la construirea unor locase de cult de carantina, locuri unde se facea purificarea oamenilor care fusesera in alte tari (la fel cum a fost supus unei purificari prin foc Alexandr Nevski atunci cind s-a intors de la lupta, toate acestea pentru a nu permite raspindirea vreunei boli, dar si pentru a purifica sufletul).

Odinioara, constructorii puneau adesea chihlimbar pisat la temelia unei case pentru a o feri astfel de spiritele rele.

Cum devenea sportivul antic imponderabil

In Grecia antica proprietatile electrostatice ale chihlimbarului se foloseau pentru recuperarea fortelor si a imponderabilitatii sportivului care participa la un concurs de sarituri. Acest lucru se obtinea prin saturarea unei biomase cu energie statica, care se gasea in interiorul a doi muschi din miinile saritorului. Saturarea cu energie avea loc prin intermediul unei frecari rapide cu chihlimbar cu ajutorul unui dispozitiv special.

Energia primita crestea de foarte multe ori energia saritorului si totodata si forta lui antigravitationala.

Pamintul are o coroana din chihlimbar

Chihlimbarul este o continua enigma pentru cercetatori. Pe toate continentele exista zacaminte de chihlimbar. Exista parerea ca chihlimbarul are o origine organica, se formeaza din rasina anumitor specii de copaci.

Unii cercetatori considera ca zacamintele de chihlimbar iau nastere din bitumurile fluide care se gasesc in scoarta terestra si se intaresc in conctact cu aerul. Dispunerea structurala pe globul pamintesc a zacamintelor de chihlimbar ne permite sa ne gindim la veridicitatea ipotezelor existente.

Zacamintele de chihlimbar sint dispuse sub forma unei retele din linii drepte si linii cotite, care se gasesc pe toate continentele si sint legate intre ele. Specialistii cunosc foarte bine una dintre aceste pinze de chihlimbar care traverseaza Germania, Danemarca, regiunea Kaliningrad, Finlanda, chiar fundul Oceanului Inghetat, formind Coroana din chihlimbar a Pamintului. La un moment dat aceasta retea se imparte in doua ramuri: una merge in directia nordica, iar cealalta catre sud. Involuntar apare si intrebarea: oare noi nu distrugem un oarecare sistem functional al Pamintului atunci cind extragem chihlimbar?

Chilimbarul din zona baltica se gaseste intr-un zacamint in pamintul albastru, cu o grosime de 0,5 pina la 8 metri, la o adincime de 6-30 de metri de la suprafata pamintului, iar sub mare pina la 100 de metri.

Bucatele de chihlimbar se gasesc si in argila si in nisip. El este intilnit de asemenea in straturile de piatra, insa in cantitate mai mica si sub forma de praf.

Insula de chihlimbar din Marea Nordului

Povestea despre argonauti (secolul al IV-lea i.e.n.) spune ca un cautator din Masalia (Marsilia, Franta) a inotat in Marea Nordului catre malurile Angliei si ale Scotiei, unde Steaua polara se afla la zenit. Acolo, pe una dintre insule a vazut o mare cantitate de chihlimbar care ardea la fel ca un combustibil. In alte izvoare antice se vorbeste despre faptul ca o insula de chihlimbar se gasea pe fundul riului Eridon care trecea prin tara mitologica a hiperboreenilor. Diodor Sicilianul (secolul I i.e.n.) a vizitat aceasta insula de chihlimbar in drum spre nordul Galiei, acolo unde acesta era adunat si trimis pe celelalte continente. Cercetarile ultimilor ani au aratat ca insula de chihlimbar a existat intr-adevar in Marea Nordului, la 35 de kilometri de gurile riului Elba (Eridon).

Chihlimbarul a lasat de-a lungul secolelor o urma usor de observat in arta decorativa. Cu el erau ornate mobila, altarele si constructiile cu destinatie de cult. Din el se faceau mozaicuri si tablouri in relief, care astazi pot fi vazute in magazinele si in casele din zona baltica. Cu chihlimbar se finisau peretii camerelor de parada.

Secretul cabinetelor de chihlimbar

In secolele XVII-XVIII din chihlimbar se faceau sculpturile madonelor, ramele bogat impodobite ale tablourilor si oglinzilor. Obiectele de arta unicat facute din chihlimbar se pastreaza in colectii particulare si in multe biserici ale tuturor religiilor lumii. Capodopera artei chihlimbarului este legendara Camera din chihlimbar, care a disparut insa in anul 1945 in subteranele Kaliningradului. Sint putini cei care stiu ca in afara de Camera din chihlimbar in secolele trecute au existat nu mai putin de sapte cabinete din chihlimbar nu numai ale conducatorilor, ci si ale negustorilor si ale manastirilor. Acestea se gaseau in China, Grecia, Germania, Elvetia, Rusia. La inceputul secolului al XVIII-lea un negustor din Petersburg avea un asemenea cabinet. La un moment dat cabinetele din chihlimbar au fost distruse sau ascunse.

Cum protejeaza salbele din chihlimbar pruncii

In China, Japonia sint foarte cautate salbele, amuletele din chihlimbar rosu (singele dragonului). In zona Arhanghelsk, mamele sugarilor purtau o salba destul de grea din chihlimbar pentru protectia micutului in fata spiritelor rele. Din cele mai vechi timpuri oamenii au vazut si au gasit in chihlimbar o protectie energetica. Cu cit este mai mare masa chihlimbarului, cu atit este mai mare cimpul lui energetic care ii ajuta pe oameni.