Una este ghidarea interioară, care îți oferă informații pe moment, care îți oferă indicii/ semne/ inspirații/ revelații/ conștientizări, care îți spune doar care este pasul următor pe care îl ai de făcut, nimic mai mult.
Este acea voce care îți spune, de exemplu, „Renunță la această slujbă. Nu ți se mai potrivește”, „Pune punct acestei relații. Nu mai este potrivită pentru tine”, „Citește cartea asta”, „Mergi în acest loc acum”, etc.
Nu îți dă alte explicații, nu îți oferă argumente, nu-ți spune care va fi rezultatul dacă vei face ce îți cere, nu încearcă să te convingă de nimic. Îți oferă o indicație scurtă și atâta tot. Dar simți în toată ființa ce îți spune acea voce.
A doua voce este aceea a minții noastre umane, care a fost programată, care este o colecție de credințe/ tipare/ limitări, care ne împinge să facem ce „trebuie”. De fiecare dată când îți spui că „trebuie” să faci ceva, este vocea minții tale.
Cine spune că așa „trebuie”? Societatea? Uitați-vă în jur: nu vi se pare că societatea e cam nebună? Nu vi se pare că societatea e plină de oameni nefericiți, aflați în derivă în propria viață? De ce v-ați conduce viața după ce crede această „societate” că „trebuie” să faceți?
Și de ce ai ține ca societatea să te înțeleagă, să înțeleagă de ce ai ales să faci un anumit lucru, să-ți valideze alegerile? Cei mai mulți dintre oamenii care formează societatea nu sunt la nivelul de conștiință la care să se trateze cu compasiune și să se ierte pe ei însiși, deci cu atât mai puțin sunt capabili să facă acest lucru cu alții. De ce ai avea nevoie de validare din partea lor? (Kyle Cease)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu