Scrisori (spicuiri)

" Dragele şi frumoasele tale scrisori sunt ca un imn pur în ciuda notelor discordante, care-mi sfâşie în fiecare clipă inima. Eu  plec în străinătate. Inima mea este alături de tine, omul pe care-l iubesc mai mult ca orice. Cât de blând ştiai tu să-mi vorbeşti despre sărmana  noastră dragoste, căreia nu se pot tăia deodată aripile ce freamătă în speranţa de a se lansa către bucurie. Eu pot fi vitează, atâta timp cât tu mă vei susţine. Scrisorile tale nu mă vor părăsi deloc, eu aş muri fără ele. Simt tandreţea lor, chiar şi în timpul somnului. "

    " Nu-ţi mai spun cât îmi este de greu să părăsesc locurile dragi, unde am fost împreună şi care păstrează încă ecoul vocii tale. Al meu adorat, te iubesc, te iubesc şi asta mă întăreşte tot timpul. Tu scrie cum doresc eu, lumină şi pace. Îţi trimit mii de sărutări, care să te înconjoare cu tandreţe şi care să-ţi răvăşească părul tău. Mi-e dor de locurile noastre, de micul şi dragul colţ memorabil, unde am fost atât de fericiţi, în primele zile ale imensei noastre iubiri, de care inimile noastre sunt pline, ca de o poezie cerească. "

    " Cât sufăr pentru tine, am un mare gol în inimă de când ai plecat. Dar eu am forţa, să suport încercarea pe care Dumnezeu ne-o trimite în amintirea imensei tale iubiri şi a purităţii sufletelor noastre, a căror durere este atât de mare şi de profundă, în acest moment. Eu n-am nici timpul şi nici dreptul să sufăr, numai pentru mine singura, tu eşti acela căruia i se adresează, surâsul meu care încearcă să te consoleze. "

    " Ce-aş face fără această fericire, te binecuvântez atât de mult de a-mi fi lăsat această fericire. Voi plânge în fiecare dimineaţă, simt la începutul fiecărei zile, că trebuie să mă consolez fără tine, lungile ore în care eu nu pot încă să mă dezobişnuiesc de a aştepta singurul meu amor. Şi dacă eu plâng scriindu-ţi, lacrimi liniştitoare, lacrimi de curaj, tu nu trebuie să mă dojeneşti. Brazii, munţii atât de verzi acum, pe care de mult i-am văzut împreună, toate acestea îmi fac rău în acelaşi timp, toate îmi amintesc de tine şi mă fac să simt ca tu eşti departe. Eu acum sunt deja coplesită de gânduri umilitoare şi torturante în aceastaă privinţă. Tu, singur tu, eşti gândul spre care se îndreaptă sufletul meu, tu eşti viaţa mea. Tu, tu eşti îngerul meu, mi-e foarte dor de tine în acest moment. Tu eşti viaţa mea, tu eşti lumina mea. Eu simt că nu mă vei putea uita. Noi am sperat, ca această lungă noapte de persecuţii va înceta, că ura şi invidia vor ceda în faţa resemnării noastre dureroase şi liniştite. Ce neputincioşi şi nesiguri suntem pe acest pământ. Credinţa mă susţine şi îmi dă unele clipe de fericire în aceste momente, când va trebui să îndur tristetea mea. Caută şi vezi visele şi încrederea mea. Te ador, ştii bine că te iubesc. Dacă nu-mi vei scrie foarte des, eu te voi pedepsi de nenumărate ori. Dragul meu, cât de mult te iubesc şi cât de mult îmi reconfortează această idee sufletul. Dacă ai sti că eu sunt calmă şi vitează, pentru a fi demnă de tine. Dorm pentru a visa la tine, la surâsul tău schiţat de gura ta mică dulce şi care-mi aminteşte de timpul când eram fericiţi. Spune, spune că toate acestea le vom relua, căci disperarea mă încearcă uneori. Nu, nu te teme, eu nu voi fi nerăbdătoare. Eu voi reâncepe să plâng, îţi trimit sufletul meu, dragul meu înger. El este totdeauna lângă tine, dragul meu. Mulţumesc şi scuză-mă, eu te iubesc, nimeni nu ne va răpi această clipă de fericire. "

    " Scrisoarea ta dragă mi-a produs o mare bucurie şi te implor să mă ierţi că-ţi scriu aşa de târziu, însă tu ştii că gândurile mele sunt totdeauna la tine şi când mă cuprinde tristeţea, iau scrisoarea ta dragă în mâini şi mă gândesc la nedescrisa ta speranţă şi la fericirea noastră, pe care micii stejari o înconjoară şi o apară. Stejarii sunt plini de amintiri şi nu i-am uitat, căci inima mea, gândurile mele le-am lăsat acolo, fiecare lucru ar putea să spună, că te iubesc. Fără tine viaţa îmi pare un deşert fără margini, aridă şi goală, dar prin sufletul tău se transformă într-un ocean de dragoste şi fericire, pe care trebuie să-l traversăm împreună. Destinul nostru este de a ajunge la o margine îndepartată, parcă pierdută în neant, dar trebuie să ajungem pe insula sentimentului, aceasta e datoria. Te vei convinge poate, că mă gândesc cu atâta ardoare la tine, vorbindu-ţi de dragoste şi de fericire.. Roagă-te pentru mine şi fericirea noastră. Aş dori să smulg inima mea, să-ţi trimit gândurile mele şi sufletul meu, să fie totdeauna la tine. Fii binecuvântată pentru scrisoarea ta, atât de consolantă şi plină de forţă şi speranţă. "            

" În sfârşit astăzi, după-amiază, am găsit un moment potrivit pentru a-ţi trimite câteva cuvinte, pentru a-ţi spune cât de tristă este viaţa mea fără tine şi cât îmi lipseşti. Am ajuns cu bine, după un drum, pe cât de greu, pe atât de lung, în timpul căruia nu am putut dormi nici un minut. Întreg peisajul pe care la traversat trenul, nu m-a interesat de data asta absolut deloc, pentru că tot timpul m-am gândit la tine. Am citit şi recitit, scumpa ta scrisoare şi am plâns cu lacrimi fierbinţi, citind ultima ta poezie atât de mişcătoare, demonstrând, cât este de mare dragostea ta, de care sunt atât de mîndră şi nespus de fericită. Timpul e umed, plouă fără încetare, e frig, vreme de melancolie care inspiră tristeţe. Nu vreau să arăt prea mult tristeţea mea pentru a nu indispune şi pe altcineva. "

    " O dimineaţă de mai, caldă şi luminoasă. Cerul sclipitor, extraordinar de limpede cupolele verzi şi albe, casele mici albind între strălucitoare masive de verdeată. Într-adevăr, plimbarea noastră era prea tristă, frumoasa seara contribuia împreună cu mareţia soarelui de aur care apunea, să risipească asupra, tot aurul amurgului. Sunt sigură că nu te-ai îndoit niciodată, că prietenia ce ne-a legat a dăinuit nealterată în adâncul inimilor noastre. "

    " Nu ştiu dacă e adevărat sau nu ceea ce mi-ai spus, dar te rog iubitul meu din tot sufletul, ştiu că peste puţin timp ne vom despărţi, deoarece tu, pleci şi-ai să mă uiţi, că prea departe şi prea pentru mult timp porneşti, promite-mi că nu mă vei uita, deoarece din ce moment iubeşti nu poţi destrăma o iubire aşa de uşor. Acum, pe moment nu-mi dau seama ce ţi-aş putea spune. De fapt niciodată nu ai posibilitatea să-i spui unei persoane, tot ceea ce vrei, tot ce gândeşti. "

    " Iată că biruit-am gândul să mă apuc şi de această trudă, nu de alta, dar acum e o oră foarte târzie şi-mi găsesc mai greu cuvintele. Nu ştiu ce impresie ţi-am făcut, dar tu, mi-ai făcut o impresie foarte bună. Eu te înţeleg, că vrei să ne întâlnim, la fel doresc şi eu, dar cred că distanţa nu ne permite. Cânt răguşit pe sub ferestrele casei tale, cum cântă copiii italieni pe străzile oraşelor noastre, în mizeria frumuseţii lor cu ochii mediteranieni. Cânt cu mâna întinsă sub cerul gol, ca odinioară cei neîmpăcaţi la răspântii de drum : Ascultaţi, voi toţi bucuria şi durerea mea. "

    " De abia revenisem de la tine şi parcă ne-am despărţit nu ştiu de cât timp, vreau să-ţi dedic această seară doar ţie şi numai ţie, pentru că te iubesc mult. Da, te iubesc, dar n-am curajul să ţi-o spun. Parcă-ţi simt şi acum mâna şi pleoapele şi guriţa aceea dulce, care mă săruta ore întregi, vrăjindu-mă. O ! dragul meu, ce chin mă apasă. Îmi închid ochii şi parcă te simt aproape de mine, te apropii, da te apropii. Da, totul e un vis, un vis care în realitate, nu se poate împlini. Mi-ai spus de n-ori, te iubesc, mă pierde-am în faţa ochilor tăi, care mă priveau ca o făclie aprinsă, cu care începeam să mă acomodez. Încercasem şi eu să şoptesc cuvântul te iubesc, dar nu aveam curajul, începuse să-mi tremure glasul. Îmi punea-i atâtea întrebări la care nu aveam puterea să-ti răspund, mai bine tăceam.

Of ! dragul meu, ştii cât te iubesc, dacă trăieşti cu impresia că nu ţin la tine, te înşeli. Nu pot să te fac să înţelegi, deoarece sunt o fire mai retrasă, mai respingătoare, ceea ce poate te deranjează.

- Oare ceea ce-mi spui nu sunt falsuri ?

Dar totuşi iubitul meu, îţi dedic această seară cu lacrimi în ochi, deoarece nu mă gândesc nicidecum la despărţire, care te-ar face probabil să suferi toată viaţa, ci ca să te iubesc şi să te simt cât mai aproape de mine. Suntem două libertăţi. Dragostea noastră nu e o umilinţă, e o mândrie. Nu vreau să te copleşesc, să-ti limitez viaţa numai la mine, n-aş avea nici o bucurie. Nu-ţi cer decât dragostea ta, aceea e a mea şi numai a mea. N-o împart cu nimeni, aşa cum nici tu nu vei împărti cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste eşti liber de-a trăi aşa cum crezi. Prietenii tăi, profesia ta, scrisul tău, capriciile tale, iţi aparţin. Nu-ţi cer nici un sacrificiu. Vrei să te retragi la tine, retrage-te, vrei să meditezi singur, meditează, vrei să fii numai cu bărbaţii la club, du-te. Fii alături de mine, aşa cum ai fost şi înainte de-a mş cunoaşte. Eu îţi cer, adică te rog, să fii tu. Să nu mă ai lânga tine ca pe o constringere, fiindcă atunci ţi-aş ucide dragostea şi m-ai ucide şi pe mine. Mă iubeşti ? "

    " Am încă sentimentul de regret, pe care mi l-a produs plecarea ta şi pentru ca să-mi liniştesc inima, te plictisesc cu această scrisoare. Aş vrea să-ti dau tot ce n-a murit din spiritul meu. Aş vrea să te văd clarvăzătoare şi dacă aş putea să îndepărtez din tine toată suferinţa aş face-o. Stau pe terasă, înspre soare, în fotoliu de pai împletit şi am lângă mine o tavă cu fructe şi câteva crizanteme cu par de meduză într-un vas de aramă aprins de razele soarelui. Terasa primea dintr-o coastă ultimele lumini ale soarelui, care cădea pe zarea apusului într-un clocot imens de aureole aurii. Curând, dealurile aveau să-şi deschidă ochii albaştri a plângerii, aplecându-şi-i asupra oraşului neînsufleţit în toamna galbenă şi roşie ca trupul celui coborât de pe crucea Golgotei. Căderea soarelui şi căderea frunzelor dădeau ceasului de toamnă o gravitate îngândurată. Parcă acelaşi gând trebuia să încline fruntea de aur a soarelui, fruntea de frunză a lui octombrie şi fruntea oamenilor stăpâniţi fără de voia lor de anotimp şi declinul luminii."

    " N-am dormit toată noaptea cu gândul la evenimentul nostru de aseară, dar acum am o insomnie feerică, aşa cum trebuie să fie când ie-i opiu. Am stat linistită, cum n-am mai fost decât în copilărie. Nu-mi vine nici acum să cred că ceea ce se petrece cu mine este adevărat. Pentru ce ? mă întreb. Ce-ai putut găsi la mine ? care să te hotărască să faci acest lucru. M-am privit în oglindă, să văd dacă pot să-ti plac ţie, oricum ar fi, sunt fericită, te închipui prea bun ca să glumeşti cu mine şi apoi eu voi fi cuminte, voi câţi ce-mi vei spune tu, voi gândi cum gândeşti tu, voi într-un cuvânt, ca o umbră a ta, care va merge cu tine şi se va opri cu tine. Totuşi noaptea am meditat cum trebuie, să mă port ca să-ti plac ţie şi am aşteptat cu nerăbdare, după cântatul cocoşului, să se lumineze de ziua, ca să poăi să cânt de bucurie, fără să fiu socotită nebună. Îţi scriu acum ca să nu mă faci să sufăr, aşteptându-te prea mult. Vreau să-ţi spun o mulţime de lucruri, o mulţime de lucruri. "

    " Te iubesc mai mult ca niciodată, respiră în linişte bunul aer al pădurilor şi gândeăte-te, că într-o zi le vom traversa împreună. Trebuie ca toate frumuseţile din natură care sunt grandioase, să constituie pentru noi, marea consolare, când ne simţim nenorociţi. Natura ne-a dat bucuria pe care forţă umană nu ne-o poate smulge. Vom fi dârji şi vom merge până la sfârşitul nostru, pe acelaşi drum. Cât de dor mi-a fost de tine, toate sentimentele au dispărut în faţa dorului. Te revăd, punând capul meu obosit pe inima ta şi văd ridicând ochii, ochii tai dragi care-mi dau lumina şi dragoste.

La apariţia razelor de soare dimineaţa, care mi-a invadat balconul, speranţa şi încrederea în tine mi-au revenit. Plec liniştită, cu imaginea ta în inimă, nu-ţi închipui în ce stare sunt, fiind lipsită de scrisorile tale. Indignarea trebuie să-ţi demonstreze recăpătarea forţelor mele. Eu ştiu că tu o să mă înţelegi, eu ştiu prietene, că această încercare îţi este dată de cer, pentru a întări pe căile pe care trebuie să mergi. Furtuna ne înconjoară şi ştiu că providenţa grea, vrea o dovadă de la noi, ca să ne încerce.

Nu abandona nimic din ceea ce am obţinut. Nu abandona mai ales inima ta pură, cu care inima mea se va linişti. Tu, eşti omul pe care trebuia să-l întâlnesc, pentru a crede în bine, în ciuda faptului că răul se agita în jurul meu. Tu eşti îngerul meu, tu eşti viaţa mea.  Până acum, noi am bâjbâit cu toţii prin întuneric, numai prin simţămintele noastre pământeşti, putem spera să descoperim lumina. Condiţia este să ai o inima curată, orice s-ar întimpla acest lucru, nu ţi-l poate răpi nimeni. Toate chinurile vieţii, toate furtunile, nu trebuie să te tulbure, sufletul tău este al tău, al meu aparţine cerului. "

    " Acum când se lasă alene seara, peste cupola splendidă a acestui oraş, încerc şi eu să-ţi aştern pe hârtie, câteva rânduri. Nu de mult timp ne-am despărţit şi cred că a trecut un veac, secol. Vreau să-ti dedic această seară doar ţie şi numai ţie, pentru că te iubesc. Da ! dragul meu poate te amuză faptul, dar este o realitate. Îmi închid ochii şi parcă te simt aproape de mine, spunându-mi vorbe, ce de multe ori mă vrăjeau. Of ! totul e un vis. Tu ai o singură viaţă înaintea ta, n-o irosi. Pentru mine nu exista nimic altceva când este vorba de suflet. "