2.7.22

Tu ce poveste îți spui atunci când menții o dependență (sursa net)

 Tu ce poveste îți spui atunci când menții o dependență? 

O persoană care cumpără compulsiv își spune de câte ori face o comandă nouă că nu-i mare lucru, că data viitoare va face diferit, că dacă acum golește cardul își asumă asta și nu se va mai simți vinovată și deranjată după.

O persoană abuzată își spune că "rău cu rău dar mai rău e fără rău" și încasează încă o doza de umilință. Un dependent de mâncare își spune că dacă tot a mâncat o bomboană ce mai contează dacă termină cutia întreagă. 

Ne mințim pe noi înșine convingându-ne să rămânem în acel comportament care ne face rău, foarte rău. Inconștient suntem prizonierii propriei minți. 

Ne convingem de fiecare dată că nu vom reuși fără dependența noastră.

Tu ce poveste îți spui atunci când menții un comportament pe care îți dorești să îl modifici?

Fă din casa ta un loc unde îngerilor le place să aterizeze (sursa net)

Este o expresie care-mi place foarte mult: „Fă din casa ta un loc unde îngerilor le place să aterizeze”.

Cum faci asta? Trăind din spațiul Iubirii și iertării, funcționând în integritate energetică. Și nu-ți cere nimeni perfecțiunea, îți cere să faci tot ce poți tu mai bine din acest punct de vedere. Când funcționezi în integritate energetică în casa ta sau în afacerea ta, Universul îți spune „Mulțumesc!” și îți trimite îngerii în casa/ afacerea ta, ca să te susțină. Îngerii vor fi acolo 24 de ore din 24, lucrând spre Binele tău/ al afacerii tale.

Când tu îți dedici viața lui Dumnezeu, Dumnezeu te va susține în tot ce faci.

Prin faptul că tu funcționezi din spațiul Iubirii și iertării creezi în casa/ afacerea ta un votex energetic. Nu faci asta cu fel de fel de cristale, lămpi cu sare, clopoței de vânt, tuburi de cupru sau alte lucruri exterioare; tu creezi vortexul energetic pur și simplu prin modul în care funcționezi, prin propria ta energie. Și apoi, dacă vrei, poți folosi în acel vortex cristale, lămpi cu sare, clopoței de vânt, tuburi de cupru, boluri tibetane, etc, fiindcă și acestea își au rolul lor.

De asemenea, simplul fapt că ești un bun părinte ancorează energii puternice în căminul tău. 

Nu există loc mai sacru în lume decât locul în care oamenii se manifestă din spațiul Iubirii și iertării. Poți merge la Marea Piramidă din Giza, care este un loc energetic special, dar poți avea o energie la fel de puternică în casa ta, dacă în această casă practicați Iubirea și iertarea; în acest caz, tot cei ai găsi la piramida din Giza, ca energii, poți găsi și în casa ta. 

Nu există loc mai sacru în această lume decât cel din inima ta, pentru că acolo este Dumnezeu. Manifestă-te din spațiul inimii, practică Iubirea și iertarea și te afli permanent într-un loc sacru, n-ai nevoie să pleci nicăieri pentru asta, pentru că îngerii au aterizat în casa ta.

Și da, știu, nu suntem întotdeauna în cea mai bună pasă, avem și noi zilele noastre mai dificile, pentru că procesul Schimbării este unul care ne poartă într-un continuu roller-coaster, dar tot mai mulți oameni simt energiile și știu că pot crea un spațiu sacru chiar în casa lor. 

Tot ce ai de făcut, ca să duci cu tine spațiul sacru oriunde mergi, este să-l ai alături de tine pe Dumnezeu oriunde mergi, să funcționezi în aliniere cu Dumnezeu oriunde mergi, în tot ce faci. Poți duce spațiul sacru cu tine la magazinul alimentar sau în curtea ta, de exemplu. 

Poți crea un spațiu sacru - și ar fi indicat să o faci - atunci când faci dragoste cu cineva. Fă din acea comuniune o experiență sacră. 

Oriunde ancorezi prezența lui Dumnezeu tu creezi un spațiu sacru.

Texte (sursa net)

*** La o răscruce de drumuri un suflet bun a întrebat cu voce tare: „în ce direcție să o iau? care drum e mai bun?”. 

Liniștit Universul a răspuns: „mergi până te vei simți acasă

*** Lasă-i să te judece.

Lasă-i să te înțeleagă greșit.

Lasă-i să te bârfească.

Părerea lor nu este problema ta. Tu rămâi bun, dedicat iubirii, și liber în autenticitatea ta.

Indiferent de ce fac sau spun alții, nu îndrăzni să te îndoiești de valoarea ta ori de frumusețea adevărului tău.

Doar continuă să strălucești așa cum știi tu să o faci.

*** Ești liber să te miști în orice directie alegi. Tu decizi ce urmează în viața ta. Acum este momentul perfect să creezi o nouă realitate pentru tine.

*** Moartea este doar un personaj pe care îl interpretez. Adevăratul meu nume este SCHIMBARE

*** Nu putem forța o conexiune. Întâlnim oamenii potriviți la momentul potrivit, în circumstanțe potrivite, prin vibrații naturale.

*** DIMENSIUNILE (3D, 4D, 5D) nu sunt locuri sau locații; sunt niveluri de conștiință care vibrează la o anumită frecvență. Fiecare dimensiune are frecvența de vibrație mai mare decât cea de sub ea. 

Cu cât dimensiunea are frecvența mai înaltă, cu atât perspectiva asupra realității va fi mai clară, mai largă, iar nivelul cunoașterii va fi mai profund; există mai multă libertate, mai multă putere și mai multe oportunități de a ne crea realitatea. 

*** Transmite generației următoare adevărul... Învață-i devreme pe copii ceea ce tu ai învățat târziu.

*** Nu poți atinge ceea ce este în fața ta până ce nu dai drumul la ceea ce este în spatele tău.

*** Când începem să vedem divinitatea din fiecare om, fiecare întâlnire devine sacră.

*** Nu-ți ascunde magia doar pentru că alții nu se simt confortabil în prezența ta. Universul te-a înzestrat cu daruri dintr-un anumit motiv, deci folosește-le.

*** 

Elefantul din cameră (sursa Edith Kadar)

Cu toții am văzut sau am trăit situații în care ceva era foarte evident, dar am ales să ne prefacem că nu vedem, că nu există. Indiferent că era vorba despre o relație (de orice natură ar fi fost ea) care era clar moartă, sau o problemă la serviciu despre care toți știau dar au ales să tacă, evidența era negată.

„Elefantul din cameră” este expresia care exemplifică cel mai bine situația descrisă mai sus. Adică e mare, e vizibil, dar ne prefacem că el nu există în încăpere, încercăm să ne strecurăm pe lângă și să spunem că acea cameră e mare, e spațioasă.

Stai și gândește-te: ce există în viața ta, dar te prefaci că nu există? 

Soțul/soția te înșală, ai toate semnele, simți clar asta, dar alegi să te prefaci că totul e în regulă pentru că pentru tine este mai important ce zice lumea? 

Știi un secret urât despre cineva, ceva grav dar pe care îl ții ascuns și te comporți ca și cum nu este important, deși te mănâncă pe dinăuntru? 

Știi că cineva drag din familia ta a făcut ceva regretabil, știi că există un mare secret de familie (indiferent că este vorba despre viol, incest, delapidare, furt, accident de la care s-a fugit, etc.), dar alegi să participi la tăcerea în grup ca să nu faci opinie separată și să nu fii considerat trădător? 

Știi că un copil nu este al părinților (fie că e adoptat dar nu se spune, fie că tatăl biologic nu este soțul), dar participi la minciuna lor, că, deh, doar nu vei fi tu altfel, nu?

Faci parte dintr-un grup format pe interese comune, dar undeva, pe parcurs, intenția inițială s-a estompat, oamenii au început să evite grupul ca să vorbească între ei și să șunteze însăși scopul creării grupului? Te prefaci că totul este în regulă, iar când se intervine, vei avea grijă să te dai pușcat și să spui că altora li se pare? 

Ideea este că în situații ca cele exemplificate mai sus (și mai sunt multe, gândește-te la tine), atitudinea este de genul: „elefant? care elefant? nu există aici așa ceva, ți se pare... inventezi lucruri... ai luat-o razna... cu tine nu se poate discuta...etc.”

Oare de ce alegem să ne prefacem că ceva evident nu există? 

În primul rând pentru că e mai simplu, e mai ușor. Dacă nu vedem, ne putem continua viața așa cum a fost, nu suntem nevoiți să facem schimbări, să ne adaptăm la nou, lucru care implică ieșirea din zona de confort. Adică, nah, dacă ne prefacem că nu vedem, e un consum mai mic de energie decât dacă vedem și trebuie să facem ceva, să luăm o atitudine.

În al doilea rând pentru că nu vrem să supărăm, să deranjăm, să dezamăgim pe cineva, doamne ferește! Cine am mai fi noi dacă am pierde validarea cuiva, nu?

În al treilea rând pentru că ne ajută să exersăm „oficial” măștile pe care ni le punem și care jurăm că suntem noi cu adevărat. Adică nu e mai simplu să ne prefacem că nu există minciună și să fim admirați pentru integritatea noastră, decât să acceptăm că avem lacune la capitolul încredere în noi, caracter și integritate?

Indiferent de ce alegem să ignorăm „elefantul”, acesta va dărâma la un moment dat toată minciuna și va expune adevărul, doar că atunci consecințele vor fi mai grave și vor afecta mai mulți oameni.



O relație romantică nu este doar... (sursa net)

O relație romantică nu este doar despre „a simți dragoste”, despre ceea ce simțim pentru un altul.

O relație romantică este despre ceea ce se întâmplă, de fapt, în acel spațiu comun.

Este vorba de reciprocitate.

Este vorba de împărtășire, prietenie, vulnerabilitate.

Este vorba despre a-ți permite să fii tu însuți fără a fi judecat.

Este vorba despre comunicarea sănătoasă și rezolvarea sănătoasă a conflictelor.

Este vorba despre a te simți în siguranță.

Este vorba despre a te simți văzut.

Este vorba despre a fi o echipă atunci când ieși în lume.

Este vorba despre deschiderea completă a inimii.

De fapt, o relație nu este doar despre „dragoste", ci despre modul în care oferim iubim și primim iubire. Este despre a ne simți iubiți în modul „corect”, cel înalt vibrațional. 

Poate că o relație nu este despre "a avea sentimente pentru cineva" sau nu numai asta. Poate este vorba despre crearea și menținerea unui spațiu sacru.

Furtunile vieții sunt create personal (sursa net)

Furtunile vieții sunt create personal, de fiecare, de nimeni altcineva. Nicio persoană nu poate intra în viața și traiul omului și să le dea peste cap fără permisiunea lui.

Furtunile din viața ta reflectă furtunile din interiorul tău, create și întreținute de emoțiile negative: furii, frustrări, îndârjiri, frici, nesiguranțe, invidie, etc. 

Atunci când tu nu îți rezolvi aceste emoții conștientizându-le, ele rămân acolo, în interior, și atrag alte emoții, de aceeași calitate, „partenere” tăcute, care își unesc forțele. Iar la un moment dat, toate vor căpăta forța unei furtuni sau a unui uragan.

Energia emoțiilor poate fi incredibilă. 

Dacă sunt emoții pozitive, ele declanșează vindecarea corpului. Dar dacă sunt negative, distorsionează câmpul electromagnetic măsurabil al fiecărui organ, ajungând, în final, să destabilizeze întregul corp cu toate câmpurile lui. Şi uite aşa apare boala.

Nu poţi da vina pe toţi ceilalţi, pentru că nimeni nu te poate enerva fără acceptul şi voia ta.

Primul pas spre potolirea furtunii din tine şi readucerea liniştii este 

1. CONŞTIENTIZAREA: observă-ţi trăirea, sesizează furia, încrâncenarea, dorinţa de a face rău, de a jigni. 

Pentru aceasta ai nevoie să atingi un grad de maturitate. Cât timp alegi să te comporţi infantil, ca un prunc mic, vei arăta într-una spre ceilalţi, pârându-i.

2. Al doilea pas este ACCEPTAREA: acceptă că nu eşti perfect în anumite momente, şi permite-ţi să fii aşa cum eşti. 

Nu te judeca, nu te înfuria pe tine, nu regreta, că nu faci altceva decât să amplifici furtuna din tine. Acceptă-te aşa cum eşti.

3. Al treilea pas este ASUMAREA RESPONSABILITĂŢII pentru ceea ce faci şi ce eşti. Şi această etapă necesită maturitate, în special emoţională. Este pasul obligatoriu prin care te oprești să dai vina pe tot si pe toți, și realizezi că nimeni nu poate intra cu bocancii în sufletul tău decât dacă îi permiți. 

4. Iar al patrulea pas este ca după conştientizare şi acceptare, să hotărăşti instant că nu mai vrei să fii aşa. Este DECIZIA ta de schimbare atunci şi acolo, în mijlocul furt mai amâni, dacă tot vrei să aduci liniştea în viaţa ta? Decât dacă nu vrei cu adevărat, când furtuna este mai confortabilă şi atunci găseşti scuze şi justificări pentru a amâna schimbarea de gândire, de comportament şi de energie.

Orice lucru poate fi schimbat, iar orice învăţ are şi dezvăţ; dacă se vrea asta cu adevărat. Dacă nu, se aduc zeci de contraargumente de ce la oricine se poate, doar la tine, specialule, nu se poate.

Când afară e furtună, ce faci? Închizi geamurile, scoţi aparatura din priză, şi te adăposteşti din calea ei. Atunci o faci, nu după ce a trecut.

La fel şi cu furtunile emoţionale ale vieţii: atunci rezolvi problema şi faci schimbări, nu altă dată.

Nu poţi aduce liniştea şi pacea continuând războiul din tine, şi având pretenţia ca oricine altcineva să se schimbe, în afară de tine, cel fără de prihană. Sau poţi, dar îţi vei transforma viaţa într-un câmp de luptă cu morile de vânt.

Furtunile vieții sunt create de tine, de nimeni altcineva. Nicio persoană nu poate intra în viața și traiul tău, și să ţi le dea peste cap fără permisiunea ta.

Maturizează-te, fii conştient, acceptă-te şi decide că nu mai ai nevoie de furtuni care distrug, ci de liniştea care (re)construieşte.

Trăieşte ACUM şi AICI, conştient de forţa ta creatoare de realităţi.

Dar asumă-ţi responsabilitatea.

Fii conştient, acceptă-te, asumă-te, şi ia decizii. Câţi ani ai, în fond?

Nicio boală nu se vindecă până... (sursa net)

Nicio boală nu se vindecă până ce nu rezolvi emoția care ți-a creat-o. 

Schimbă gândirea, schimbă mediul, și te vindeci. 

Medicamentele nu-ți vindecă emoțiile, ci îți tratează simptomele. 

Vindecarea îți aparține. Tu te vindeci, nu medicul, nu terapeutul. Ei doar tratează. 

Fii conștient(ă) de puterea creației tale: dacă  ai putut crea una sau mai multe boli, sigur poti crea și vindecarea, sănătatea.

E viața ta. Nimeni nu te poate afecta decât dacă îi permiți tu. 

Nu poate fi altcineva de vină pentru problemele tale. 

E viața ta! Cum să îți pot eu face rău fără permisiunea ta?

Aa, permiți tuturor să îți mâzgalească viață și să îți arunce gunoiul lor în sufletul tau? E alegerea ta.

Viața ta e responsabilitatea ta, și doar a ta. 

Asumă-ți responsabilitatea pentru tine, pentru ceea ce ai permis să devii, și schimbă ceva de azi. 

Nu-ți mai plânge de milă,  ci folosește-ți energia să  cureți și să reconstruiești.

Cum? Nu mai fă ce ai facut până  acum.  Fă  invers. 

Ce ai de pierdut? Boala? Super! 

Sau rămâi acolo si spune-le tuturor că la tine nu se poate, la tine e greu, nimeni nu suferă ca tine, și că nimeni nu are boala pe care o ai tu. Plătește-i pe alții să-ți facă treaba. Felicitări!

Alegerea îți aparține. 

Alege-te!