Barbati prea iubiti de mamici . Din experienta practicii mele , acestia sunt copii insclaviti de asa zisa iubire materna , sufocati si handicapati de acea afectiune bolnava a unei mame lipsite de imaginatie , frustrata de lipsa importantei de sine, o sotie care profita de aparitia unui copil pentru a se pune in sfirsit intr-o pozitie de sacrificiu , de drama si greutate. De cele mai multe ori aceste mame raman singure .. Isi aleg intr un fel sau altul soti care sa le confirme povestea lor ; ca ele sunt sacrificate ,neintelese , neiubite .. Acesti soti pleaca la alte femei cu care fac alti copii alta familie , deobicei fug de acea figura trista a femeii ce ii asteapta acasa . Despre acesti baieti de mame vorbesc eu .. Nascuti sa traiasca intr-o inchisoare facuta din sacrificiul asa zis al mamei singure .. mama care in adincul ei isi doreste o alta viata , urand pe acel sot care a parasit-o ea va decide cumva in frustrarea ei ca pe acest baiat o sa il creasca pentru ea . Il creste acompaniata de nemultumirea si furia ei de mama singura si de o lipsa de acceptare totala fata de pozitia ei sociala : mama singura . In adancul ei in acele momente isi spune :Macar daca ma chinui acum cu el cind va fi mare va avea grija de mine . O astfel de mama am intilnit de multe ori in terapii . Deobicei erau aduse de fii lor si de cele mai multe ori aveau anxietate , le era frica sa stea singure sau mimau simptomatologii la care medicii negasind nimic ca boala le sfatuiau sa si caute de sistemul nervos . Deobicei acele asa zise stari de boala apareau cind baiatul isi gasea o fata cu care vroia sa ramana si se muta cu ea de acasa. Atunci mama intra intr-un asa zis carusel al bolilor nedetectate , si prin asa zisa suferinta a lor ii forta pe acesti baieti barbati sa -si neglijeze familia nou formata, sotia , copii .. pina la destramarea ei . Asa ca mame dragi de baietei , nu uitati ca in baietei e samanta unui barbat .. nu o inabusiti .. lasati -l sa zboare daca il iubiti cu adevarat .O iubire adevarata te face sa te simti liber nu te insclaveste.
19.6.22
Text - Oamenii presupun că dacă s-au născut într-o anumită familie, în mod automat sunt compatibili cu cei din familie (net)
Oamenii presupun că dacă s-au născut într-o anumită familie, în mod automat sunt compatibili cu cei din familie.
De fapt, nu este asa – nu întotdeauna se întâmplă ca un copil să fie compatibil cu părinții și frații săi.
Și când se întâmplă așa ceva, acelui copil îi este rușine că nu este ca ceilalți, că nu este “normal”, și poartă cu el această traumă și ca adult. El ajunge într-o relație cu un partener incompatibil și suferă până când înțelege ce se întâmplă, își vindecă trauma din copilarie și abia apoi poate să-și găsească un partener potrivit.
Copiii care au fost incompatibili cu cei din familia în care s-au nascut s-au simtit respinși: au fost ironizați, li s-a reproșat că sunt așa cum sunt, că nu sunt “normali”, au fost făcuți de rușine și, ca atare, au simțit că nu sunt iubiți așa cum sunt, că nu sunt acceptați, că nu sunt destul de buni. Ei ajung niste adulți care își doresc cu disperare să aibă pe cineva care să-i iubească, pe cineva care să-i vrea/accepte așa cum sunt, pe cineva cu care să aibă o conexiune afectivă.
Dacă intră într-o relație de cuplu, au tendința să se agațe de ea și de partenerul lor cu disperare - nu sunt dispuși să renunțe la relație pentru nimic în lume, indiferent dacă există sau nu compatibilitate cu partenerul lor.
Sunt atat de “însetați” după conexiunea afectivă cu o altă persoană, încât preferă să “bea otravă” (adică să fie într-o relație toxică / incompatibilă), decât să nu bea deloc.
Problema cea mai mare pentru acest tip de oameni este că atrag parteneri care au și ei o traumă: sunt oameni care în copilărie au fost obligați să renunțe la cine erau ei cu adevărat, pentru a fi compatibili cu unul dintre adulții din familia lor, pentru că altfel ar fi ieșit cu scandal – și ei nu suportă lipsa de liniște/ armonie.
Astfel de persoane nu au nicio idee cine sunt, deci nu pot fi autentice. Ele însă percep relațiile ca fiind sufocante și de aceea au tendința să își țină partenerii la distanță, emotional vorbind și nu numai.
Ca atare, acest gen de relații devin unele de incompatibilitate extremă, în care ambii parteneri funcționează de la nivelul propriei traume din copilarie: unul dintre ei se va simți captiv în relație, sufocat, iar celălalt se va simti permanent respins.
Și ambii vor fi nefericiți.
Muschiul psoas sau Muschiul sufletului (sursă net)
"Mușchiul psoas sau „mușchiul sufletului”
Probabil ca nu ai auzit niciodata de muschiul psoas, insa acesta nu numai ca ne influenteaza echilibrul, flexibilitatea, puterea si functionarea organelor, insa si stabilitatea emotionala, nivelul de energie si intreaga sanatate.
Acest muschi influenteaza totul, de la durerile de spate, starile de anxietate si pana la experienta orgasmului in intreg corpul.
Este un muschi emotional. Cand aceasta zona a corpului este tensionata si contractata pot aparea o sumedenie de boli atat fizice cat si psihice.
Acest muschi leaga picioarele de coloana vertebrala, in apropierea soldurilor. In timpul mersului, muschiul psoas se misca liber si face echipa cu diafragma pentru a masa coloana vertebrala si organele, celulele sangvine si nervii trunchiului.
Deoarece functioneaza ca o pompa hidraulica, muchiul psoas stimuleaza curgerea fluidelor prin tot corpul.
Fiindca este conectat si de diafragma, acest muschi influenteaza si respiratia si prin urmare raspunsurile de frica sau anxietate.
Exista o legatura directa intre psoas si amigdala, acea zona a creierului care e responsabila de raspunsurile de lupta sau fuga, zona care mai este numita si creierul reptilian.
Din moment ce ritmul vietii noastre declanseaza in permanenta un raspuns de tip lupta sau fugi, sistemul nervos actioneaza asupra muschiului psoas, facandu-l sa fie incordat in permanenta.
Ca urmare, muschiul se scurteaza, ceea ce da nastere la dureri de spate, sciatica, scolioza, probleme cu discul, probleme cu soldurile, dureri de genunchi, dureri in timpul menstruatiei, infertilitate si probleme digestive.
Mai mult decat atat, un psoas incordat pune presiune asupra nervilor, impiedica buna curgere a fluidelor in corp si ingreuneaza respiratia din diafragma.
Stilul de viata sedentar (statul pe scaun ore in sir la calculator, pe capanea la televizor sau condusul) este un dezastru pentru muschiul psoas! Si pentru sanatatea noastra!
Acest muschi este atat de intim implicat in cele mai de baza reactii emotionale, incat un muschi psoas cronic incordat, va semnala in permanenta corpului tau ca esti in pericol, ceea ce va duce la epuizarea glandelor suprarenale si la obosirea sistemului imunitar.
Dimpotriva, daca avem grija sa mentinem muschiul psoas sanatos, putem reaprinde energiile vitale ale corpului nostru si putem reinvata sa ne reconectam cu forta vietii care hraneste intregul univers. In traditia Taoista se vorbeste despre acest muschi numindu-l „tronul” sau „muschiul sufletului” care inconjoara Dan Tien-ul – un mare centru energetic al corpului.
Proces de vindecare (sursă net)
În orice proces de vindecare ai intra, este important să înțelegi că ceea ce doare sau provoacă suferință nu dispare, ci se transformă. De exemplu, vreau să mă vindec de rana de abandon. Ceea ce mi-a provocat rana în sine, faptul de a fi fost abandonat, nu va dispărea. Nu o să mă întorc în timp, să retrăiesc evenimentele altfel. Faptele din realitatea concretă vor rămâne acolo și este important să înțelegem că vindecarea nu înseamnă ștergerea evenimentului dureros, ci integrarea lui în identitatea noastră emoțională de după traumă.
Da, până te vindeci și după ce te vindeci, o să trăiești cu acea durere, doar că, dacă te vindeci, nu va mai durea intr-un mod negativ care îți influențează viața și deciziile .
Vindecarea nu înseamnă că nu s-a întâmplat, că nu a avut loc evenimentul provocator de durere, ci înseamnă asumarea responsabilității pentru reconstruirea ta, ca emoție, stare și intelect. Nu vei mai fi același de dinaintea suferinței care ți-a provocat rana din suflet, dar asta e și ideea, să fii altcineva. Un "altcineva" care nu neagă durerea, ci a procesat-o cu timpul, răbdarea, blândețea de care a avut nevoie sufletul său, pentru a o integra în noua identitate. Poate o cicatrice a rănii adânci din suflet va rămâne mereu acolo, dar e o diferență uriașă între o rană deschisă care sângerează peste toți oamenii cu care te întâlnești, și o cicatrice care îți arată că acolo a fost ceva, cândva, ca un fel de medalie încrustată în simțirea ta.
Vindecarea este grea, permanentă și înfricoșătoare. Dar pe cât e de înfricoșătoare, pe atât e de eliberatoare și ea permite o repunere în funcțiune a identității tale post-durere, care înseamnă bucurie autentică, prezența în propria viață și relații funcționale.
Vindecarea are etape diferite, uneori se oprește și o reiei abia când doare prea tare și nu mai poți amâna, alteori pe măsură ce vindeci unele dureri apar la suprafață altele.
Cât ești angajat în procesul de vindecare, nu există eșec, nu există întârziere, nu există obstacol. Nimic și nimeni nu poate din exterior să îți oprească procesul de recuperare, dacă tu din interior ești consecvent cu tine. Orice moment când încrederea în propria putere de vindecare se clatină, este un moment de îndoială. Îndoială înseamnă că asculți de durere mai mult decât de tine, ceea ce e tentant dar niciodată adevărat. Durerea e prezentă cât îmi arată ce și unde e de vindecat, prin acceptarea ei și parcurgerea vindecării, durerea e înlocuită de înțelegere. Tot ce e înțeles, nu mai doare, ci eliberează.
Vindecare NU înseamnă nu a fost, nu a durut, nu am căzut. Vindecare înseamnă a fost, a durut, de acolo m-am ridicat mai întreg decât înainte să fi căzut.
13.6.22
O poveste minunată. Rar mi-e dat să citesc un text atât de "răsfățat" (sursa Edith Kadar)
Un murmur... o stare... un moment....
Viața ta e responsabilitatea ta, și doar a ta (sursa Edit Kadar)
Nicio boală nu se vindecă până ce nu rezolvi emoția care ți-a creat-o.
Schimbă gândirea, schimbă mediul, și te vindeci.
Medicamentele nu-ți vindecă emoțiile, ci îți tratează simptomele.
Vindecarea îți aparține. Tu te vindeci, nu medicul, nu terapeutul. Ei doar tratează.
Fii conștient(ă) de puterea creației tale: dacă ai putut crea una sau mai multe boli, sigur poti crea și vindecarea, sănătatea.
E viața ta. Nimeni nu te poate afecta decât dacă îi permiți tu.
Nu poate fi altcineva de vină pentru problemele tale.
E viața ta! Cum să îți pot eu face rău fără permisiunea ta?
Aa, permiți tuturor să îți mâzgalească viață și să îți arunce gunoiul lor în sufletul tau? E alegerea ta.
Viața ta e responsabilitatea ta, și doar a ta.
Asumă-ți responsabilitatea pentru tine, pentru ceea ce ai permis să devii, și schimbă ceva de azi.
Nu-ți mai plânge de milă, ci folosește-ți energia să cureți și să reconstruiești.
Cum? Nu mai fă ce ai facut până acum. Fă invers.
Ce ai de pierdut? Boala? Super!
Sau rămâi acolo si spune-le tuturor că la tine nu se poate, la tine e greu, nimeni nu suferă ca tine, și că nimeni nu are boala pe care o ai tu. Plătește-i pe alții să-ți facă treaba. Felicitări!
Alegerea îți aparține.
Alege-te.
Binețe, Om asumat!
" Nicio boală nu se vindecă până ce nu rezolvi emoția care ți-a creat-o.
Schimbă gândirea, schimbă mediul, și te vindeci.
Medicamentele nu-ți vindecă emoțiile, ci îți tratează simptomele.
Vindecarea îți aparține.
Tu te vindeci, nu medicul, nu terapeutul.
Ei doar tratează.
Fii conștient(ă) de puterea creației tale: dacă ai putut CREA una sau mai multe boli, sigur poti crea și VINDECAREA, sănătatea.
E viața TA .
Nimeni nu te poate afecta decât dacă îi permiți tu.
Nu poate fi altcineva de vină pentru problemele tale.
E viața ta!
Cum să îți pot eu face rău fără permisiunea ta?
Aa, permiți tuturor să îți mâzgalească viață și să îți arunce gunoiul lor în sufletul tau? E alegerea ta.
Viața ta e responsabilitatea ta, și doar a ta.
Asumă-ți responsabilitatea pentru tine, pentru ceea ce ai permis să devii, și schimbă ceva de azi.
Nu-ți mai plânge de milă, ci folosește-ți energia să cureți și să reconstruiești.
Cum? Nu mai fă ce ai facut până acum. Fă invers.
Ce ai de pierdut? Boala? Super!
Sau rămâi acolo si spune-le tuturor că la tine nu se poate, la tine e greu, nimeni nu suferă ca tine, și că nimeni nu are boala pe care o ai tu. Plătește-i pe alții să-ți facă treaba. Felicitări!
Alegerea îți aparține.
Alege-te.
Binețe, om asumat!"
4.6.22
LEGENDA TRANDAFIRULUI ALBASTRU
Legenda spune că in vremuri îndepartate, trăia în China un împarat batrân ce avea o fiica foarte frumoasa și careia i se dusese vestea peste mări și țări. Acesteia îi placea cel mai mult să se plimbe prin grădinile împărătești și să se ocupe ea însăși de multitudinea de flori. Desigur că și grădinarii curții împărătești aveau grijă de grădini, însă ei îi plăcea să le îngrijească cu mâna ei, mai ales trandafirii. Avea un colț al grădinii în care plantase ea singura mai multe soiuri de trandafiri de toate culorile și mărimile .
Într-o dimineață răcoroasă de mai, în sala tronului, se adunară toți sfetnicii împaratului ca să discute despre viitorul țării. Toți erau foarte îngrijorați că împaratul nu are un fiu sau un nepot mostenitor, așa că hotărâră că fiica sa trebuie să se căsătorească degrabă, în cel mult o luna, pentru a avea un fiu moștenitor. Împăratului nu-i plăcu această veste, dar se duse să vorbească cu fiica sa. Prințesa fu de acord cu o căsătorie făcută în grabă, atâta timp cât viitorul ei soț îi va aduce un trandafir în dar, dar nu unul oarecare, ci unul albastru.
Zis și făcut. Sfetnicii împaratului au dat sfoară-n țară și în câteva zile au început să se perinde pe la curtea împaratului fel de fel de pretendenti pentru printesa, tineri și bătrâni, bogați și săraci, de viță nobilă sau simpli țărani. Primul dintre ei i-a adus un trandafir minunat, din safire și smaralde, de un albastru transparent, de-ți lua ochii. Prințesa însă îl lua, îl admiră și i-l înapoie tânărului spunându-i simplu: „acesta este într-adevar un minunat trandafir albastru, dar nu miroase.”
Urmatorul i-a adus o sticluță de cristal, albastră, plină cu parfum de trandafiri. Printesa o deschise, o mirosi și-i spuse și acestuia: „Într-adevar miroase minunat, ca o grădină plină de trandafiri și este de un albastru minunat, însă nu are forma trandafirului, iar parfumul se va termina într-o zi și atunci va fi doar o sticluță goală".
Tânarul urmator, ceva mai șmecher decât cei dinaintea lui, îi dărui prințesei un trandafir albastru din cel mai fin porțelan chinezesc, iar între petale a ascuns o sticluță cu parfum de trandafiri, astfel ca și mirosea. I-l dadu și astepta răspunsul prințesei, foarte mândru de ce a reușit. Ea îl luă, îl admiră și-i spuse: „acest trandafir este chiar încântător, culoarea este minunată, iar parfumul este îmbatator, dar acest trandafir nu se cere iubit și îngrijit.”
... Și tot asa, se perindară mulți pețitori pe la curtea împaratului, însa în van.
Termenul de o lună se apropia de sfârșit, iar în ultima seară, prințesa se plimba prin grădină, printre trandafirii ei. Deodată, la lumina lunii, ea îl observă pe grădinarul cel nou, pe care împăratul îl aduse ca s-o ajute pe prințesă la mica ei grădină de trandafiri. Tinerii se priviră și se îndrăgostiră pe loc unul de celălaltalt și-și petrecură toată noaptea împreună, sub clar de lună, printre trandafiri.
Prințesa îi spuse toată povestea cu căsătoria în grabă și cu trandafirul albastru. Tânarul îi promise că a doua zi va veni la curte cu cel mai frumos trandafir albastru și-i va cere mâna în fata împaratului.
A doua zi cerul era senin, de-un albastru profund iar ciresii erau în floare iar toți de la curtea împăratului se adunară în sala tronului ca să vadă cu cine se va căsători prințesa. Ușile grele se dădură la o parte și intră tânărul grădinar. Când ajunse lângă prințesă, îngenunche în fața ei și scoase de sub pelerină un minunat trandafir…..alb! În sala tronului se auzi un murmur de mirare însă prințesa luă atunci trandafirul și exclama: „vai, ce frumos! Și ce parfum încântător! Iar nuanța aceasta de albastru e cea mai frumoasă pe care am vazut-o vreodata!”
Asa este, dragii mei, pentru a întâlni adevarata iubire, plinătatea fericirii, trebuie să ne dorim o poveste de iubire cu viață. Trebuie să alegem bucuria, spontaneitatea, entuziasmul, să alegem iubirea, să o inventam, să o creăm, să fim răspunzători pentru ea pentru că nimeni nu știe mai bine decât noi ce ne încântă. Nimeni altcineva nu este în măsură să ne aleagă destinul, pentru că, trebuie să o spunem, în cea mai mare parte noi suntem cei care ni-l alegem....
Ne putem asculta ratiunea, instinctele - dar până la urma, nu ele sunt cele care acceptă alegerea și pot asuma deciziile noastre.
Simbolul trandafirului albastru
Este foarte probabil că și din cauza acestei legende, în Asia, trandafirul albastru este un simbol al dragostei perfecte, îndeplinite întru totul!
În Europa, trandafirul albastru semnifică un mesaj unic între doi îndrăgostiți: "ești unic/unică și extraordinar/extraordinară precum acest trandafir" sau "ești prietenul meu/prietena mea și te iubesc".
Unii pretind, totuși, că trandafirul albastru ar simboliza o dragoste imposibilă, de neatins, de neîmplinit!