Legenda spune că in vremuri îndepartate, trăia în China un împarat batrân ce avea o fiica foarte frumoasa și careia i se dusese vestea peste mări și țări. Acesteia îi placea cel mai mult să se plimbe prin grădinile împărătești și să se ocupe ea însăși de multitudinea de flori. Desigur că și grădinarii curții împărătești aveau grijă de grădini, însă ei îi plăcea să le îngrijească cu mâna ei, mai ales trandafirii. Avea un colț al grădinii în care plantase ea singura mai multe soiuri de trandafiri de toate culorile și mărimile .
Într-o dimineață răcoroasă de mai, în sala tronului, se adunară toți sfetnicii împaratului ca să discute despre viitorul țării. Toți erau foarte îngrijorați că împaratul nu are un fiu sau un nepot mostenitor, așa că hotărâră că fiica sa trebuie să se căsătorească degrabă, în cel mult o luna, pentru a avea un fiu moștenitor. Împăratului nu-i plăcu această veste, dar se duse să vorbească cu fiica sa. Prințesa fu de acord cu o căsătorie făcută în grabă, atâta timp cât viitorul ei soț îi va aduce un trandafir în dar, dar nu unul oarecare, ci unul albastru.
Zis și făcut. Sfetnicii împaratului au dat sfoară-n țară și în câteva zile au început să se perinde pe la curtea împaratului fel de fel de pretendenti pentru printesa, tineri și bătrâni, bogați și săraci, de viță nobilă sau simpli țărani. Primul dintre ei i-a adus un trandafir minunat, din safire și smaralde, de un albastru transparent, de-ți lua ochii. Prințesa însă îl lua, îl admiră și i-l înapoie tânărului spunându-i simplu: „acesta este într-adevar un minunat trandafir albastru, dar nu miroase.”
Urmatorul i-a adus o sticluță de cristal, albastră, plină cu parfum de trandafiri. Printesa o deschise, o mirosi și-i spuse și acestuia: „Într-adevar miroase minunat, ca o grădină plină de trandafiri și este de un albastru minunat, însă nu are forma trandafirului, iar parfumul se va termina într-o zi și atunci va fi doar o sticluță goală".
Tânarul urmator, ceva mai șmecher decât cei dinaintea lui, îi dărui prințesei un trandafir albastru din cel mai fin porțelan chinezesc, iar între petale a ascuns o sticluță cu parfum de trandafiri, astfel ca și mirosea. I-l dadu și astepta răspunsul prințesei, foarte mândru de ce a reușit. Ea îl luă, îl admiră și-i spuse: „acest trandafir este chiar încântător, culoarea este minunată, iar parfumul este îmbatator, dar acest trandafir nu se cere iubit și îngrijit.”
... Și tot asa, se perindară mulți pețitori pe la curtea împaratului, însa în van.
Termenul de o lună se apropia de sfârșit, iar în ultima seară, prințesa se plimba prin grădină, printre trandafirii ei. Deodată, la lumina lunii, ea îl observă pe grădinarul cel nou, pe care împăratul îl aduse ca s-o ajute pe prințesă la mica ei grădină de trandafiri. Tinerii se priviră și se îndrăgostiră pe loc unul de celălaltalt și-și petrecură toată noaptea împreună, sub clar de lună, printre trandafiri.
Prințesa îi spuse toată povestea cu căsătoria în grabă și cu trandafirul albastru. Tânarul îi promise că a doua zi va veni la curte cu cel mai frumos trandafir albastru și-i va cere mâna în fata împaratului.
A doua zi cerul era senin, de-un albastru profund iar ciresii erau în floare iar toți de la curtea împăratului se adunară în sala tronului ca să vadă cu cine se va căsători prințesa. Ușile grele se dădură la o parte și intră tânărul grădinar. Când ajunse lângă prințesă, îngenunche în fața ei și scoase de sub pelerină un minunat trandafir…..alb! În sala tronului se auzi un murmur de mirare însă prințesa luă atunci trandafirul și exclama: „vai, ce frumos! Și ce parfum încântător! Iar nuanța aceasta de albastru e cea mai frumoasă pe care am vazut-o vreodata!”
Asa este, dragii mei, pentru a întâlni adevarata iubire, plinătatea fericirii, trebuie să ne dorim o poveste de iubire cu viață. Trebuie să alegem bucuria, spontaneitatea, entuziasmul, să alegem iubirea, să o inventam, să o creăm, să fim răspunzători pentru ea pentru că nimeni nu știe mai bine decât noi ce ne încântă. Nimeni altcineva nu este în măsură să ne aleagă destinul, pentru că, trebuie să o spunem, în cea mai mare parte noi suntem cei care ni-l alegem....
Ne putem asculta ratiunea, instinctele - dar până la urma, nu ele sunt cele care acceptă alegerea și pot asuma deciziile noastre.
Simbolul trandafirului albastru
Este foarte probabil că și din cauza acestei legende, în Asia, trandafirul albastru este un simbol al dragostei perfecte, îndeplinite întru totul!
În Europa, trandafirul albastru semnifică un mesaj unic între doi îndrăgostiți: "ești unic/unică și extraordinar/extraordinară precum acest trandafir" sau "ești prietenul meu/prietena mea și te iubesc".
Unii pretind, totuși, că trandafirul albastru ar simboliza o dragoste imposibilă, de neatins, de neîmplinit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu