nu
ți-am mai scris demult, dar acum m-am hotărât să o fac.
Sunt
supărată!
Sunt
furioasă, agitată, dar mai ales tristă!...
Sunt
supărată pentru că e mare gălăgie în jurul meu, în gura lumii,
în activitatea oamenilor, în lipsa lor de conștiență, în furia
lor.
Sunt
furioasă deoarece zilnic mă văd nevoită să gust, să văd, să aud
și să simt aceeași agitație.
Sunt
agitată pentru că liniștea mea e acum condiționată de neliniștea
celorlalți, rezultată din tristețea deja impregnată în ADN-ul fiecărei
celule.
Sunt
tristă pentru că în supărarea, furia și agitația asta nu Îl
mai aud pe Dumnezeu!...
Dă-mi
voie să îți explic.
Știu
că toată lumea te așteaptă, mulți își concep scrisori, reale
sau imaginare, în care îți cer ceea ce simt ei că le lipsește.
Dar,
dacă nu te superi, tu vii în noaptea de vis a nașterii unui Prunc
magic - Iisus Hristos!
Este
un moment de naștere, de renaștere, un moment în care fiecare om
are posibilitatea de a o lua de la capăt, de a se reînnoi, conform promisiunii pe care a
făcut-o cel puțin o dată în viață, după câte o întâmplare
care a zdruncinat din temelii existența sa.
Este
un moment de celebrare a începutului.
De
orice fel...e dispus omul să aleagă.
Să
se lepede de viața veche, neîndestulătoare, pe care a dus-o.
De
boala pe care a făcut-o tot din cauza hotărârilor dintr-un anumit
moment trecut, șters deja din memorie.
De
obiceiurile nesănătoase care i-au adus satisfacție pe moment, dar
furii de neputință a doua zi.
De
partenerul/a care nu i-a mai dat decât sentimentul că nu mai
valorează nimic în ochii proprii.
De
tot ceea ce îi amintește că face parte dintr-o societate majoritar
materialistă, care își măsoară și își flutură valoarea prin
obiecte: mașini, case, conturi, dar care a uitat semnificația,
consistența, importanța și plăcerea SUFLETULUI.
El,
Iisus, s-a născut pentru a ne da posibilitatea să explorăm adâncurile
sufletului propriu, pentru a coborî în abisurile disperării noastre
umane, și a elimina toate balasturile create de umanitatea cu care am
venit înzestrați pe acest Pământ, luându-L alături de noi, prin
rugăciunea și viața pe care o ducem. Pentru că prin rugăciune, prin
vorbele pe care I le adresăm, ne putem desprinde, un anumit timp, de
ego-ul care ne dictează zi de zi doleanțele pentru fizica
satisfacție...Rugăciunea ne duce lângă El, dându-ne posibilitatea de a-I
auzi sfaturile, încurajările, dojenile, dar mai ales cuvintele de
mângâiere care ne ajută să pășim mai departe, a doua zi, în viață.
Fiecare Crăciun ne dă posibilitatea să reluăm viața de la momentul distorsionant, pentru a o readuce unde trebuia demult să fie.
În loc de astea....
Ochii
mei sunt bombardați cu globuri, beteală și alte podoabe de brad,
începând din luna noiembrie, cam de când începe Postul Crăciunului.
Urechile
mele sunt nevoite să asculte la nesfârșit aceleași melodii, pe toate
posturile de radio, în toate magazinele și instituțiile în care (te vezi
nevoit să) intri.
Vânzătoarele
poartă pe cap fesuri roșii, făcându-mă să mă întreb oare câtă umilință
trebuie să suporte un om pentru a-și păstra locul de muncă, răsplătit cu
un salariu modic că, deh, e criză!...
Nervozitatea și agitația șoferilor este cu atât mai mare, cu cât momentul 25 decembrie se apropie.
Moșule
drag, nu știu dacă știi, dar pentru a te aștepta, oamenii taie brazii
frumoși, din natură, și îi vând la prețuri exorbitante pentru a ajunge
în casele oamenilor, a fi împodobiți și...a fi aruncați după aceea,
pentru că au murit în casa noastră, în cinstea ta și a vecinilor.
Tot de
Crăciun, noi, oamenii, cumpărăm cantități industriale de alimente,
gândindu-ne că „poate nu ajunge”, dar sfârșind, de fiecare dată, prin a
arunca mai mult de jumătate.
In
cinstea ta, Moșule, în noaptea de ajun, mulți beau și mănâncă atât de
mult încât ajung în spital, de bucurie că ai venit cu tolba plină.
Dragă Moș Crăciun, nu știu dacă ți-am spus, dar... sunt supărată! Sunt furioasă, agitată, dar mai ales tristă!...Nu pe tine.
Îți scriu această scrisoare pentru că vreau și eu să-ți cer ceva.
Te rog frumos, Moș Crăciun, lasă-L pe Iisus să se nască!
E noaptea Lui magică!
Tu adu-ne ceea ce El crede că merităm fiecare din noi.
Pe El îl rog să dea, mie și celor ce gândesc la fel,
BUCURIA nașterii celui ce stă alături de noi tot timpul,
EMOȚIA unui nou început de viață,
PUTEREA de a trece cu bine fiecare probă pe care o aduce viața,
DISCERNĂMÂNT pentru a vedea și înțelege binele și răul,
UMILINȚA și MODESTIA de a înțelege că lucrurile simple dau valoare vieții, și
IUBIRE pentru a încălzi sufletele lăsate în paragină!
Te rog
să ne aduci acestea, și ce mai pune El în sacul tău pentru noi, oamenii
care nu am uitat adevărata semnificație a Crăciunului.
Îți mulțumesc frumos Moș Crăciun!
* * * * * * * * *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu