Rugăciunea de Crăciun a poporului român

 

Moș Crăciune, blând și bun,

Te rugăm în cor acum:

Când te duci în Parlament

Să duci daruri, fii atent!

Nu te du doar pentru a da,

Du-te și pentru-a lua.

De dat, dă-le sănătate,

Dă-le minte, bunătate,

Dă-le gândul bun și drept,

Că e criză-n parlament.

Dă-le lor înțelepciune

Pentru a face legi bune,

Dă-le-un strop de umilință,

Pioșenie și credință,

Dă-le-n suflet omenie

Și învață-i cum să fie

Cu gândul la ăst popor,

Patroți în țara lor!

De luat, ia-le trufia,

Aroganța și prostia,

Ia-le, Doamne, ignoranța

Pentru-a ne reda speranța.

Ia-le gândul de mărire

Și de-a lor înavuțire,

Ia-le setea de putere

Și-obsesia pentru avere.

Ia-le din sânge hoția

Și salvează România!

Ruga noastră e făcută

S-omplinești sută la sută.

Dacă nu poți A LUA,

Moșule, te rog, NU DA !!!

Asta-i ruga de Crăciun !

Semnat : POPORUL ROMÂN

Legenda românească a bradului de Crăciun (sursa net)

    Legenda populară românească care povestește că "de mult, tare de mult, când picioarele sfinte ale lui Iisus mai pășeau pe acest pământ, s-a iscat din senin o furtună, cum nu se mai pomenise. 

   Grindina era cât oul de porumbel, vântul smulgea pietrele din loc, iar cerul se întunecase că la venirea nopții, măcar că era miez de zi.

  Iisus Hristos și Sfântul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei păduri și au cerut adăpost copacilor, care însă se ascundeau, care mai de care mai zgribuliți și mai înfricoșați. 

Mândri stejari și fagi nu au vrut să-i primească la adăpostul lor, pentru că abia își puteau păzi frunzișul bogat de urgia cerurilor - unde să-i mai adăpostească și pe cei doi călători?

Merii și perii au spus că trebuie să-și apere fructele, sălciile și plopii s-au făcut că nu-i bagă în seamă și au tăcut.

      Dintre toți, doar bradul s-a învoit să le ofere adăpost. El a spus: fructe mândre pe care să le apar nu am, frunzișul meu e făcut din ace ascuțite care nu se tem de grindină, oamenii mă ocolesc și mă socotesc nefolositor, dar dacă vreți să-mi cinstiți acoperământul cu prezența voastră, eu vă voi primi cum voi ști mai bine și am să învelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese.

Zis și făcut. Iisus si Petru au fost păziți cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. 

Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a răsărit din nou, mândru pe cer.

Atunci, ieșind din adăpostul cetinei, Iisus cuvântă astfel către brad: Dintre toți copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia tatălui meu, te voi răsplati. Fie ca de azi înainte, iarna, tu să nu-ți mai lepezi frunzișul ca ceilalti copaci, ci să-l păstrezi veșnic. Apoi, fie ca acele tale întepătoare să capete o mireasmă care să-i bucure pe oameni, să le dea putere și să le vindece bolile, astfel încât ei să te prețuiască cum se cuvine. Cât despre lipsa ta de rod, fie ca în miez de iarnă, când toate fructele pământului se vor fi terminat, oamenii să te împotrivească și să pună pe ramurile tale toate bunătațile, iar atunci când se vor strânge în jurul tău, ei să se gândească la mine, pentru că tu ești copacul cel mai drag mie.

       Numai ce zise acestea si Iisus dispăru, împreună cu Petre, într-o geană de lumină. A rămas în pădure însă bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum și această poveste murmurată de frunzișul copacilor, înfiorați de minunea dumnezeiască".

 

DOVEZI CLARE, FĂRĂ ECHIVOC (sursa net)

Cine am fost...

1. Sumerologul rus A. Kifisim: „Strămoşii rumânilor au exercitat o influenţă puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului şi chiar a Chinei”

2. Pitagora (580 î.H – 495 î.H), face zece referiri la valorile superioare ale geţilor. În „Legea 1143” el spune: „Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pamânturile sunt fără margini, toate pamânturile sunt comune.

3. Homer: „Dintre toate popoarele geţii sunt cei mai înţelepţi.”

4. Platon (427 – 347 î.H.), elev a lui Socrate şi profesor al lui Aristotel, surprinde în dialogul „CARMIDES” o discuţie între Socrate şi Carmides, în care profesorul îi spune lui Carmides ce l-a învăţat un medic trac când a fost la oaste: „Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vin de la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete ÎNŢELEPCIUNEA”.

Uimitoare aceasta viziune asupra medicinei lui Zamolxe acum mai bine de 2400 de ani!

5. Dionisie Periegetul (138 d.H.): „În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în SCANDIA, ţara imensă a dacilor.”

6. Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria: „Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2.000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”

7. Friedrich Hayer 1899 – filozof austriac: „Rumunii sunt poporul din Europa care s-a născut creştin” (ambasadorul Vaticanului la Bucureşti spunea în aula Academiei acelaşi lucru, şi asta acum câţiva ani).

8. Alfred Hofmann 1820 – în „Istoria Pământului”: „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.

9. Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A. - Civilizaţie şi Cultură: „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6.500 – 3.500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului.

A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”

10. Louis de la Valle Pousin: „Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii Omenirii.”

11. Gordon W. Childe: „Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”

12. Eugene Pittard: „Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării”.

13. Daniel Ruzzo – arheolog sud-american: „Carpaţii sunt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute până în ziua de astăzi”

14. William Schiller – arheolog american: „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul rumun, răspândindu-se apoi spre răsărit şi apus”.

15. John Mandis: „Cele mai vechi descoperiri ale unor semne de scriere au fost făcute la Turdaş şi Tărtăria”.

16. Olof Ekstrom: „Limba rumună este o limbă-cheie care a influenţat în mare parte limbile Europei”.

17. Universitatea din Cambridge:– În mileniul V î.H. spaţiul carpatic getic era singurul locuit în Europa;

– Spaţiul carpatic, getic, valah a reprezentat în antichitate OFFICINA GENTIUM, a alimentat cu populaţie şi civilizaţie India, Persia, Grecia, Italia, Germania, Franța şi aşa-zisul spaţiu slav;

– VEDELE (RIG V)EDA cele mai vechi monumente literare ale umanităţii au fost create în centrul Europei. Fostul Prim-Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru a scris că: „Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei”.

18. Bonfini: „Limba rumunilor n-a putut fi extirpată deşi sunt asezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât nu s-ar lupta pentru o viaţă cât pentru o limbă”.

19. Ludwig Schlozer (Russische Annalen-sec XVIII): „Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wolsche, ci VLAHI (RUMUNI), urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane”.

20. Michelet, Paris 1859, către trimisul lui Cuza: „Nu invidiaţi vechile popoare, ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind viaţa”.

21. Andre Armad: „Într-adevăr acesta este unul din cele mai vechi popoare din Europa…fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică – era pietrei şlefuite – până în zilele noastre, susţinând astfel printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii continuitatea unui neam”.

22. D’Hauterive (Memoriu asupra vechii şi actualei stări a Moldovei, 1902): „Limba latinească în adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales rumuna sunt acest grai.

LATINEASCA este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea latina, este cea mai nouă dintre toate”.

23. Huszti Andras: „Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”.

24. Bocignolli (1524): „Rumunii despre care am spus că sunt daci”.

25. L.A. Gebhardi: „Geţii vorbeau aceeaşi limbă ca dacii şi aveau aceleaşi obiceiuri.

Grecii dădeau atât geţilor din Bulgaria, cât şi dacilor din Moldova, Valahia, Transilvania şi Ungaria acelaşi nume şi credeau că şi geţii şi dacii provin de la traci”.

26. Martin Hochmeister (Siebenburgische Provinziaal Blatter, 1808): „În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania şi în ţările învecinate locuiau dacii, care mai erau numiţi şi geţi şi de la ei a primit actuala Transilvanie împreună cu Moldova, Muntenia şi regiunile învecinate din Ungaria numele de Dacia”.

27. Abdolonyme Ubicini (Les origines de l’histoire roumaine, Paris, 1866): „Dacii sunt primii strămoşi ai rumunilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii, aceeaşi origine, aceeaşi limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă”.

28. Universitatea din Cambridge (1922, The Cambridge History of India): „Faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi, cel mai probabil, iniţial în Haar-Deal”.

29. Jakob Grimm (Istoria limbii germane, 1785-1863): „Denumirile dacice de plante, păstrate la Dioscoride (medic grec din perioada împăraţilor Claudius şi Nero) pot fi găsite şi în fondul limbii germane”.

30. Cronicile spaniolilor 25 (pag.179): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor”.

31. Carol Lundius (Cronica ducilor de Normandia): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii popoarelor nordice”.

32. Leibnitz (Collectanea Etymologica): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii teutonilor prin saxoni şi frizieni, ai olandezilor (daci) şi ai anglilor”.

33. Miceal Ledwith (Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea): „Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.

34. Daniel Ruzo (1968): „Am cercetat munţi din cinci continente, dar în Carpaţi am găsit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”.

35. Carlo Troya (1784-1858, istoric italian): „Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche şi mai certă ca a geţilor sau goţilor. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părţi şi una din ele arată că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamul Amalilor.”

36. Harald Haarman (specialist în istoria culturii): „Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană;), iar civilizaţia danubiană este prima mare civilizaţie din istorie.”

37. Paul Mac Kendrick: „Burebista şi Decebal au creat în Dacia o cultură pe care numai cei cu vederi înguste ar putea-o califica drept barbară”.

„Rumunii sunt membri ai unuia din cele mai remarcabile state creatoare ale antichităţii.” „Sus în Maramureş există un loc marcat drept centrul bătrânului continent” (Europa de la Atlantic la Urali).

38. William Ryan şi Walter Pitman (geologi, 1995): „Locul descris de Vechiul Testament ca fiind inundat de potop este cel al Mării Negre”.

39. Robert Ballard (explorator, 1999), confirmă cele spuse de Ryan şi Pitman.

40. Cavasius (De la Administratione Regni Transilvaniae): „În Italia, Spania şi Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de lingua rumunească, ca pe timpul lui Cicero”.

41. G. Devoto, G. Wilkie, W. Schiller: „Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei… Trebuie să merg mai departe şi să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari şi aminteşte că atât el cât şi Pitagora au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţături trăind printre barbari”.

42. Clement Alexandrinul (Stromatele): „În sfârşit o altă greutate de interpretare cu această metodă a unor învăţături din Scriptură constă în aceea că nu le avem şi în limba în care au fost scrise întâia oară… Apoi limba e păstrată şi de popor, nu numai de învăţaţi, pe când înţelesul şi textele le păstrează numai învăţaţii şi tocmai de aceea putem să concepem uşor că aceştia au putut să falsifice înţelesul textelor vreunei cărţi foarte rare pe care o aveau în stăpânire”.

43. Emmanuel de Martone (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină): „Nu pot să înţeleg la rumuni mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi rumunii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască rumunii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.

44. Marc Pagel (profesor, şef al laboratorului de bio informatică la Universitatea Reading, Anglia): „Acum 10.000 de ani în spaţiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică şi precursoare a sanscritei şi latinei”.

45. Clemance Royer (în Buletin de la Societe d’Antropologie, Paris, 1879): „… celţii, germanii şi latinii vin din estul Europei… iar tradiţiile arienilor istorici din Asia îi arată venind din Occident… noi trebuie să le căutam leagănul comun la Dunărea de Jos, în această Tracie pelasgică a cărei limbă o ignorăm”.

46. Jean Laumonier (în cartea „La nationalite francaise”, Paris, 1892): „Românul sau dacul modern este adevăratul celt al Europei Răsăritene”.

47. Andre le Fevre (în lucrarea „Les races et les langues”, Paris 1893): „Celţii bruni cărora etnografia le relevă urma din Dacia pâna în Armric (Bretania) şi Irlanda, galii blonzi… populaţii care vorbeau dialecte indo-europene”.

48. Împăratul Iosif al II-lea: „Aceşti bieţi supuşi rumuni, care sunt fără îndoială cei mai vechi şi mai numeroşi în Transilvania, sunt atât de de chinuiţi şi încercaţi de nedreptăţi de oricine, fie ei unguri sau saşi, că soarta lor, dacă o cercetezi este într-adevăr de plâns...

Rugăciunea de binecuvântare a Părintelui Paisie Olaru

"Domnul să te ierte.

Domnul să te audă.

Domnul să te vadă.

Domnul să te iubească.

Domnul să te înso­ţească.

Domnul să te apere.

Domnul să te călăuzească.

Domnul să te mângâie.

Domnul să te ajute.

Domnul să te apere de vrăjmaşi.

Domnul să-i îmblânzească.

Domnul să-ţi moaie inima.

Domnul să te facă să nu ţii minte răul.

Domnul să te ajute să nu faci rău.

Domnul să te călăuzească să faci binele.

Domnul să te facă milostiv.

Domnul să-ţi dea putere să ierţi.

Domnul să te facă să vezi în alţii partea cea bună.”

„Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvinteze,

Domnul să vă ajute,

Domnul să vă miluiască,

Domnul să vă păzească de tot răul,

Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească,

Domnul ca un bun şi iubitor de oameni să vă ierte de păcate

şi în ceruri cu drepţii să vă păzească.

Binecuvintează, Doamne, pe robii Tăi aceştia şi rugăciunea lor,

şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor,

şi smerenia lor, şi răbdarea lor.

Binecuvintează, Doamne, osteneala lor,

şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor,

şi viaţa lor şi cu sfârşit bun îi miluieşte,

iar dincolo, la ziua Judecaţii,

un colţişor de rai le dăruieşte,

că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin!”

Să ne întâlnim la poarta raiului.

 

Într-o zi... (sursa net)

Într-o zi, viața m-a lovit atât de tare că m-a învățat să rezist....

Într-o zi, m-au mințit atât de mult și m-a rănit atât de tare, încât am învățat că trebuie să merg înainte, doar spunând adevărul.....

Într-o zi, am pierdut, pe cine nu aș fi putut crede ca pot pierde și am înțeles că este nevoie să concretizez cuvintele și frazele, umplundu-le cu acțiune.....

Uneori, este necesar să întorci foaia și să începi un nou capitol, de la zero.

Chiar daca este foarte greu și doare.

Cel mai mare luptator, nu este acela care triumfă mereu, ci acel care se întoarce la luptă fără frică.

Nu știu cum iubesc alții!!! și sincer nici nu ma interesează .

Pentru mine iubirea trebuie sa fie profundă, nebună, cu fluturi în stomac, nopți nedormite, zâmbete prostești, bâlbâeli si emoții.

O dulce nebunie, care să te răscolească până în profunzimile creierului, nu să dea boala numai în hormoni.

Oare!!

Dragostea este așa de greu de gasit ??? ....sau pentru că noi suntem prea orbi, orgolioși sau temători să recunoaștem.??!!

Uneori suntem atât de imaturi și nepregătiți pentru ceea ce ni se întâmplă, încât fără să ne dăm seama, dragostea moare chiar sub ochii noștri, noi fiind ocupați cu testări sau jocuri infantile.

Nu...Nu cred că dragostea este greu de găsit, ci noi suntem nepregătiți să o primim.

Nimic nu ni se întâmplă peste noapte sau în termen limitat, ....

Dragostea când apare, te rupe, te sfâșie, îți dă totul peste cap și îți rescrie Viața.

"Când îți dai seama că vrei să-ți petreci tot restul vieții cu o singură persoană, îți dorești ca restul vieții să înceapă atunci.

Cele 7 rugi din „Tatal Nostru” (sursa net)

Adevarurile cosmice din spatele rugaciunii

Cea mai cunoscuta si iubita rugaciune a crestinilor este cea pe care Iisus Christos ne-a lasat-o si care ascunde in ea adevarurile cosmice, pe care cine oare le cunoaste mai bine, decat Creatorul lor. 

Prin aceasta rugaciune omul se inalta, aspira sa se inalte, aspira sa-si inalte fiinta catre Divinitate. Trebuie sa recunoastem - insa - ca rugaciunea este o forma de meditatie si, una cu o putere foarte mare de concentrare si accedere la nivele superioare. 

Pentru a reusi apropierea de fiinta pura, omul primeste ajutorul rugaciunii „Tatal nostru”. Insa, Iisus Christos a avertizat asupra felului in care ne rugam: 

„Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca paganii, carora li se pare ca, daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati” (Matei 6:7). 

Repetarea mecanica a rugaciunii (bolborosirea acelorasi vorbe) nu poate sa ne apropie de Dumnezeu. Este nevoie de intelegerea noastra, mai mult, de contopirea noastra cu spiritul acestei rugaciuni. In fiecare om traieste o picatura divina, iar cand omul se roaga cu toata fiinta sa, el ajunge la expresia cea mai profunda a naturii sale launtrice, acea picatura divina.

 Intreaga natura umana, aceasta minunata Creatie a lui Dumnezeu, poarta in ea expresia Divinitatii. Referindu-se la natura umana, R.Steiner vorbea despre „trinitatea superioara” si cele „patru parti inferioare” ca fiind intregul - Omul. 

In ceea ce priveste trinitatea superioara, ea se exprima in cele trei parti superioare ale omului, care sunt de fapt cele trei parti inferioare ale Divinitatii care ne-a dat picatura de suflet („Domnul Dumnezeu […] i-a suflat […] suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu” Geneza 2:7). 

Principiile acestea pot fi exprimate in Manas, Budhi si Atma; unde Atma reprezinta Omul-spirit, vointa, Budhi este prefigurarea Spiritului de Viata, Manas - Spiritul in sine; deci, in trinitatea superioara a omului primeaza Spiritul. Dupa cum aceste trei parti superioare ale naturii omenesti pot fi considerate parti ale Divinitatii, tot astfel, cele „patru parti inferioare” sunt parti ale Naturii divine. 

De altfel, Sfanta Scriptura - Biblia - ne spune foarte clar: „Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu, si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?” (1Cor. 3:16); deci, corpul nostru este templul in care salasluieste Spiritul. 

Cat despre cele patru parti „naturale”, ele sunt: corpul fizic, corpul eteric, corpul astral si Eu-l, componente, de asemenea, dar umane.

 Adevarul Divin al Creatorului despre natura Creatiei este relevat in rugaciunea crestina „Tatal nostru” care se refera la toate cele sapte parti ale omului, pentru care se adreseaza cele sapte cereri-rugaminti. 

Rugaciunea incepe cu „Tatal nostru carele esti in ceruri”, formula prin care omul recunoaste maretia Atotputernicului in imparatia sa. 

Urmeaza cele trei rugaminti, care se refera la cele trei parti superioare, la ceea ce este Divin: „Sfinteasca-se numele Tau (1), vie imparatia Ta (2), Faca-se voia Ta (3)”. 

Trecerea de la imparatia spirituala la cea pamanteasca o gasim in „precum in cer asa si pe pamant”. 

Ultimele patru rugi se refera la cele patru componente inferioare; pentru corpul fizic, se roaga: „Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi”(4). Cand spunem „si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor noastri”(5), cerem aplanarea greselilor care se comit prin corpul eteric sau vital; „si nu ne duce pe noi in ispita” (6), ispita fiind cea a corpului astral, purtatorul pornirilor, pasiunilor, dorintelor aprige; iar despre Eu, spunem „si ne izbaveste de cel rau” (7), caci raul salasluieste in noi dimpreuna cu partea divina superioara. 

Rugaciunea se incheie: „Caci a Ta este imparatia si puterea si slava in veci” ca recunoastere a Celui ce a zidit imparatia, Atotputernicul, pe care il slavim.
 R. Steiner spune ca „Tatal nostru” este expresia intelepciunii primordiale; si precum lumina se exprima prin sapte culori, sunetul fundamental- prin sapte sunete, tot astfel viata omeneasca, formata din sapte parti, se ridica la Dumnezeul sau prin cele sapte simtaminte inaltatoare, care se exprima in cele sapte rugi continute in „Tatal nostru”. 

Cele sapte rugi din „Tatal nostru” nu sunt altceva decat expresia faptului ca sufletul omenesc - daca se inalta cum trebuie catre Divinitate, implora voina Divina sa i se adune fiecare dintre „partile”sale, intr-o astfel de alcatuire-evolutie, incat omul sa-si gaseasca Universul dumnezeiesc - calea cea dreapta.
Dumnezeu nu lasa nimic la voia intamplarii; cand omul rosteste rugaciunea „Tatal nostru”, se roaga dupa indrumarea cosmica a Divinitatii.

Feeria culorilor (sursa net)

    Intre terapiile alternative, cromoterapia ocupa un loc important, având efecte benefice și constituind o terapie complet neinvaziva. 

Asa cum spune și numele sau - cromoterapia - este terapia prin culoare. Nu este o metoda de tratament noua, ea fiind cunoscuta din timpuri străvechi ; se știe, de pilda, ca în Antichitate emoțiile erau dirijate prin culori. 

In Extremul Orient, in China si India erau cunoscute, de asemenea, efectele culorii asupra bolilor diverse; in acele vremuri folosindu-se filtre fabricate din pigmenti vegetali pentru a trata cu lumina colorata. 

In Egiptul antic, zeul Toth era considerat stapanul culorilor care influentau si trezeau facultatile latente ale spiritului; zeita Isis avea si ea puterea trezirii spirituale prin culoarea galben, iar Osiris reprezenta prin rosu forta vitala de actiune. Filtrele lor erau din diverse pietre pretioase sau semipretioase ori cristaluri. 

Indienii din America de Nord reprezentau punctele cardinale prin culori : Nordul era galben, Sudul - rosu, Vestul - albastru, iar Estul - alb; Zenitul-sus era multicolor; Nadirul-jos era negru. Si pe continentul Africii culorile au jucat un rol important, ele simbolizand religia si puterea, iar recunoasterea diferitelor triburi se facea tot cu ajutorul culorilor. 

Si in Evul Mediu era mult folosita culoarea, fiind cunoscute celebrele vitralii bizantine care induc calm, liniste, piosenie si buna-dispozitie. De asemenea, se stie despre pasiunea celebrului compozitor Wagner pentru culoarea violet; dar aceasta era si favorita lui Leonardo da Vinci si a contelui de Saint-Germain. Sa mai amintim si rolul ilustrului matematician, fizician, astronom si filosof englez, sir Isaac Newton in descompunerea luminii si stabilirea spectrului sau. 

Culorile au fost dintotdeauna iubite si pretuite, simbolismul lor atribuind celor 7 culori ale curcubeului corespondenta cu cele 7 note muzicale, cele 7 zile ale saptamanii, cele 7 planete (cate se cunosteau pe atunci) sau cele 7 ceruri; unele culori simbolizand cele 4 elemente: apa, focul, aerul si pamantul.

    In medicina moderna, primele cercetari au fost facute de catre dr. Edwin Babbit; a urmat in 1890 profesorul danez Niels Ryberg Finsen, care a reusit sa vindece o tuberculoza a pielii utilizand un aparat cu lungimi de unda similare luminii soarelui si care, in 1903, a primit Premiul Nobel in medicina pentru cercetarile sale in domeniul cromoterapiei. In 1897, dr. Dinshah Ghadiali, medic american de origine indiana, incepe cercetari in domeniul vindecarii pe baza culorilor spectrului, pe care le publica, dupa 23 de ani de cercetari, in 1920. 

Ceva mai tarziu, in fosta URSS, la diverse institute din Moscova si Leningrad, se fac cercetari intense asupra posibilitatilor, metodelor si indicatiilor cromoterapeutice. 

    In cromoterapie un rol important il au intensitatea si alegerea culorilor, cu sublinierea ca actiunea terapeutica a unei culori bine filtrata este mai mare decat culoarea cu spectru larg. Influenta culorilor asupra psihicului este binecunoscuta, de ea ocupandu-se de-a lungul timpului, psihologi de marca, printre care si celebrul psihanalist austriac Sigmund Freud. Cum anume se produce aceasta influentare ? Prin actiune asupra hipofizei, prin modificarea metabolismului si a unor ritmuri organice atunci cand celulele fotosensibile ale pielii sesiseaza nuantele luminii; uneori culoarea influenteaza prin asocierile mentale intre anumite culori si anumite stari emotionale percepute in trecut.  Efectele fiziologice se manifesta asupra pulsului, tensiunii arteriale, temperaturii corporale ; numeroase sunt si efectele psihologice asupra organismului uman, vom vorbi mai jos despre ele. Trebuie sa mai spunem ca atat negru, culoarea timpului, si in cele mai multe cazuri, culoarea mortii si a doliului, cat si albul, reprezentand atemporalul, simbolul puritatii purtat de mirese in Occident si culoare de doliu in China, sunt non-culori. In general, cand vorbim de culori, ne referim la spectrul curcubeului, cu cele 7 culori ale sale: rosu, oranj ( portocaliu, pe romaneste), galben, verde, albastru, indigo si violet, asa-zisul „rogvaiv” dupa initialele culorilor, dar se folosesc si alte culori. Stim ca ele se impart in culori calde si reci ; de pilda, culoarea maron ( in fr. „castana, castaniu” ) este culoare neutra, rece, pe cand griul este culoare, neutra, rece, gri inchis sugerand tristete, monotonie. Alte culori : visiniul afectivitatii, farmecului si romantismului ; roz, culoarea compusa din alb-rosu, idilica si dulce, care combate stresul.

    Sunt multe de spus despre rolul culorilor in viata noastra. Este stiut ca psihologii acorda mare importanta viselor colorate, interpretandu-le dupa simbolistica si influentele lor; vorbirea curenta foloseste comparatia starilor emotionale cu anumite culori; se spune: „verde de furie”, „inima albastra”, „viata in roz”, „galben ca sofranul” ori „s-a albit la fata” ; spitalele au renuntat in mare masura la albul halatelor care, in exces, creeaza melancolie, abordand culori pastel, linistitoare si placute; sunt cunoscute tratamentele cu lumina, aplicate cu aparatele Bioptron.  In sfarsit, importanta culorilor in viata noastra se manifesta si in felul in care ne hranim; in popor se zice „il mananci cu ochii” referindu-se la un fel de mancare foarte aspectuos, bogat in culoare. Felul in care ne imbracam reflecta starea noastra de spirit; culorile abordate in vestmintele noastre arata cum suntem: voiosi sau deprimati, amarati sau veseli. Tot astfel, nu-i asa ca de multe ori ne imbracam in culori vesele tocmai pentru a contracara anumite anxietati. In cele din urma sa vorbim despre interioarele caminelor noastre, adevarata oglinda a personalitatii noastre; astazi tot mai des apelam la designeri pentru cea mai optima culoare, aranjament, lumina. Cat de placut este sub un lampadar care filtreaza o lumina verde-pal, roz sau galben-pai. Nu-i asa? Spuneti-mi dvs. un domeniu in care culoarea nu este importanta. Dar culoarea isi implineste rolul ei cel mai important si benefic pentru vietile noastre, in cromoterapie.

Culorile si simbolistica lor

    Veche de mii de ani, simbolistica culorilor, si anume a celor mai importante 7 ale spectrului curcubeului, ne-a fost transmisa pana astazi, completata de studiile medicinei moderne; astfel :

 • ROSU semnifica ardoare, caldura, intensitate, inflacarare, dinamism, actiune, pasiune.

• PORTOCALIU, compusa din rosu si galben, semnifica veselie, buna dispozitie, antioboseala, echilibrul intre spirit si libido.

• GALBEN, cea mai calda, expansiva, intensa, ampla, solara, divina, culoarea zeilor.

• VERDE, compusa din albastru si galben este linistitor, calmant, mediator, relaxant.

• ALBASTRU, cea mai adanca, cea mai rece; poate fi calmanta, confera pace interioara, semnifica dorul.

• INDIGO - interiorizare, creativitate, spiritualitate si elevare, plinatate extatica.

• VIOLET, culoarea masurii, 1/2 rosu, 1/2 albastru, culoare de doliu regal; luciditate si actiune, simt si spirit, patima si intelepciune.

Efecte si indicatii terapeutice

• ROSU este o culoare activa, dinamica ce genereaza entuziasm, fiind exploziva. Este un stimulent universal; stimuleaza circulatia sangelui, faciliteaza regenerarea tesuturilor, mareste vointa si curajul. Din punct de vedere fiziologic creste presiunea sanguina, mareste tonusul muscular si activeaza respiratia. Cand am spus stimulator general, ne-am referit si la efectul excitant, iritant, provocator si stimulator intelectual; culoarea rosu activeaza si mobilizeaza. Excesiv folosit, devine usor nelinistitor. Este contraindicat in stari febrile si inflamatorii, ca si in tulburarile emotionale. Are numeroase indicatii terapeutice, dintre care: depresia psihica, anemia, oboseala, tuberculoza, tulburarile respiratorii, durerile reumatice, gripa, guturaiul si altele.

• PORTOCALIU este stimulator al sistemului respirator, faciliteaza asimilarea, are efecte antispastice si favorizeaza asimilarea ideilor noi. Efectul fiziologic se manifesta si prin accelerarea pulsului, prin favorizarea secretiilor gastrice, imbunatateste digestia. Din punct de vedere psihologic este dezinhibator si stimulator emotiv; favorizeaza optimismul, veselia, senzualitatea, sociabilitatea, intimitatea si este un excelent euforizant sexual. Este indicat in deceptii, deziluzii, depresii, dementa senila, debilitate mentala, ipohondrie, isterie, stres, manii, halucinatii si multe altele.

• GALBEN stimuleaza sistemul nervos central, amplifica activitatea mentala, imbunatateste tonusul, stimuleaza sistemul limfatic ; stimuleaza nervul optic si influenteaza functionarea normala a sistemului cardio-vascular. Ca efecte psihologice, este calmant al psihonevrozelor, mobilizeaza atentia, favorizeaza comunicarea si implinirea proceselor mentale. Culoarea galben este contraindicata in febra, inflamatii, palpitatii si hiperexcitabilitate. Indicatiile sale terapeutice sunt multiple, amintim doar : afectiunile ficatului si vezicii biliare, celulita, tulburari stomacale, epuizare nervoasa, diabet, afectiuni ale pielii si, lista poate continua.

• VERDE are efecte calmante si relaxante, combate stresul, scade tensiunea arteriala. Mai punctam scaderea presiunii sanguine si dilatarea vaselor capilare. Efectele psihologice sunt multe si binefacatoare; da liniste, buna dispozitie, relaxare si indeamna la meditatie, favorizeaza echilibrul, contemplarea, ideile si fantezia. Este o culoare placuta, odihnitoare, calma si deconectanta. Se recomanda in hipertensiunea arteriala, cefalee, insomnii, nevralgii, ulcer si altele.

• ALBASTRU faciliteaza cresterea imunitatii, regenerarea celulara, calmarea in stari febrile, scaderea presiunii sanguine si a tonusului muscular, reducerea frecventei pulsului, calmant al respiratiei. Are actiune calmanta si linistitoare. Daca este utilizata in mod excesiv poate provoca oboseala, depresie sau constipatie. Culoarea albastru este indicata in insolatii, insomnie, arsuri, dereglari nervoase, migrene, tulburari provocate de socuri, isterie, crize biliare si altele. Contraindicatiile se refera la scarlatina si sete patologica.

• INDIGO, culoare cu frecventa de vibratie foarte inalta, este astringenta si anestezica, stimuleaza activitatea glandei tiroida. Are efecte de purificare, calmare si sedare. Reduce activitatea metabolica si are efecte de interiorizare, retinere si accelerare a gandirii. Indicatiile terapeutice se refera la melancolie, obsesii, convulsii, dezechilibre mentale, ipohondrie, migrene si multe altele.

• VIOLET, cealalta fata a lui verde, este profund calmant, favorizeaza dezintoxicarile, mareste puterea sistemului imunitar si stimuleaza sistemul nervos; intensifica activitatea cardio-vasculara, accelereaza respiratia, pozitiveaza cordul si pulmonul. Violet, culoarea rece a luciditatii intelepte are efecte psihologice benefice, ca: detasare, clarviziune, nostalgie, trairi paranormale si spirituale inalte, simultaneitatea optim-nostalgic, atractie-detasare, bucurie-tristete, concret-abstract, prezenta-absenta. Violetul este indicat in celulita, nevroza, insomnie, tulburari de vedere, meningita, enurezis, tumori etc.

 Numerosi autori recomanda, pentru o mai buna cunoastere si chiar auto-cunoastere, „jocul culorilor”, cu multe variante, atatea cati autori sunt. Vom sublima putin subiectul si vom exemplifica pe scurt in ce consta acest „joc” serios. Se prezinta un „tablou” continand, in unele variante doar cele 7 culori de baza, in altele - mai multe culori, pentru ca cel intervievat sa raspunda „imi place culoarea „x” si „nu-mi place culoarea „y”. Functie de raspunsuri si cunoscand semnificatia culorilor, se poate face o evaluare psihologica a individului cu un rezultat uimitor de apropiat de realitate. Iata semnificatiile:

„Imi place” ROSU inseamna forta, dinamism, miscare, energie, efervescenta launtrica; „nu-mi place” rosu denota fragilitate si slabiciune.

„Imi place” PORTOCALIU, nevoie de senzualitate, aspiratie spre trairi erotice plenare, nevoie de liniste, de confort fizic; „nu-mi place” portocaliu inseamna frigiditate psihica, inhibare, frustrare.

„Imi place” GALBEN, intensa activitate cerebrala, personalitate creativa, exuberanta, sociabila, cu efect calmant asupra celorlalti ; „nu-mi place”galben denota deziluzie, deceptie, izolare, interiorizare.

„Imi place” VERDE, structura mobila, flexibila, adaptabila situatiilor, tuturor contextelor; „nu-mi place” verde denota rigiditate, reticenta la schimbari, inflexibilitate.

„„Imi place” ALBASTRU arata o structura pasnica, afectuoasa fata de ambient, situatii, persoane; inteligenta, armonie interioara; „nu-mi place” nu are afectivitate, echilibru interior, este egoist, se teme de dragoste.

„Imi place” INDIGO arata o fiinta evoluata, peste profan si efemer, integrata in ideal; „nu-mi place” indigo denota dorinta de concret, de control afectiv, de integrare in actiuni pozitive.

„Imi place” VIOLET arata fascinatia intelepciunii, concretizarea idealurilor nevoia de adevar absolut; „nu-mi place” violet arata dizarmonia interioara, dorinte nerealizate, frica de deziluzie.

„Imi place”  ROZ denota o existenta calma, linistita si o fire afectuoasa, sensibila, copilaroasa; „nu-mi place” roz denota o personalitate grava, care n-a avut o viata prea usoara.

 „Imi place”GRI ( cenusiu ) : personalitate puternica, chibzuita, independenta; „nu-mi place” gri, personalitate visatoare cu multe probleme nerezolvate, pe care le interiorizeaza.

 „Imi place” MARO : fire interiorizata, tenace si temerara ; „nu-mi place” maro : sociabil, vivace, simtul umorului. 

In privinta non-culorilor: 

„Imi place” NEGRU inseamna o dubla fata : una ardenta, expusa loviturilor si alta, ca o masca, in ton cu ceilalti sau foarte complicata; „nu-mi place” negru : acestei persoane ii place natura si copiii. 

„Imi place” ALB indica o fire visatoare, cu imaginatie, foarte sensibila; „nu-mi place” este spus foarte rar, pentru ca, de obicei albul nu deranjeaza pe nimeni; poate fi o persoana idealista.