Cea mai cunoscuta si iubita rugaciune a crestinilor este cea pe care Iisus Christos ne-a lasat-o si care ascunde in ea adevarurile cosmice, pe care cine oare le cunoaste mai bine, decat Creatorul lor.
Prin aceasta rugaciune omul se inalta, aspira sa se inalte, aspira sa-si inalte fiinta catre Divinitate. Trebuie sa recunoastem - insa - ca rugaciunea este o forma de meditatie si, una cu o putere foarte mare de concentrare si accedere la nivele superioare.
Pentru a reusi apropierea de fiinta pura, omul primeste ajutorul rugaciunii „Tatal nostru”. Insa, Iisus Christos a avertizat asupra felului in care ne rugam:
„Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca paganii, carora li se pare ca, daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati” (Matei 6:7).
Repetarea mecanica a rugaciunii (bolborosirea acelorasi vorbe) nu poate sa ne apropie de Dumnezeu. Este nevoie de intelegerea noastra, mai mult, de contopirea noastra cu spiritul acestei rugaciuni. In fiecare om traieste o picatura divina, iar cand omul se roaga cu toata fiinta sa, el ajunge la expresia cea mai profunda a naturii sale launtrice, acea picatura divina.
Intreaga natura umana, aceasta minunata Creatie a lui Dumnezeu, poarta in ea expresia Divinitatii. Referindu-se la natura umana, R.Steiner vorbea despre „trinitatea superioara” si cele „patru parti inferioare” ca fiind intregul - Omul.
In ceea ce priveste trinitatea superioara, ea se exprima in cele trei parti superioare ale omului, care sunt de fapt cele trei parti inferioare ale Divinitatii care ne-a dat picatura de suflet („Domnul Dumnezeu […] i-a suflat […] suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu” Geneza 2:7).
Principiile acestea pot fi exprimate in Manas, Budhi si Atma; unde Atma reprezinta Omul-spirit, vointa, Budhi este prefigurarea Spiritului de Viata, Manas - Spiritul in sine; deci, in trinitatea superioara a omului primeaza Spiritul. Dupa cum aceste trei parti superioare ale naturii omenesti pot fi considerate parti ale Divinitatii, tot astfel, cele „patru parti inferioare” sunt parti ale Naturii divine.
De altfel, Sfanta Scriptura - Biblia - ne spune foarte clar: „Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu, si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?” (1Cor. 3:16); deci, corpul nostru este templul in care salasluieste Spiritul.
Cat despre cele patru parti „naturale”, ele sunt: corpul fizic, corpul eteric, corpul astral si Eu-l, componente, de asemenea, dar umane.
Adevarul Divin al Creatorului despre natura Creatiei este relevat in rugaciunea crestina „Tatal nostru” care se refera la toate cele sapte parti ale omului, pentru care se adreseaza cele sapte cereri-rugaminti.
Rugaciunea incepe cu „Tatal nostru carele esti in ceruri”, formula prin care omul recunoaste maretia Atotputernicului in imparatia sa.
Urmeaza cele trei rugaminti, care se refera la cele trei parti superioare, la ceea ce este Divin: „Sfinteasca-se numele Tau (1), vie imparatia Ta (2), Faca-se voia Ta (3)”.
Trecerea de la imparatia spirituala la cea pamanteasca o gasim in „precum in cer asa si pe pamant”.
Ultimele patru rugi se refera la cele patru componente inferioare; pentru corpul fizic, se roaga: „Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi”(4). Cand spunem „si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor noastri”(5), cerem aplanarea greselilor care se comit prin corpul eteric sau vital; „si nu ne duce pe noi in ispita” (6), ispita fiind cea a corpului astral, purtatorul pornirilor, pasiunilor, dorintelor aprige; iar despre Eu, spunem „si ne izbaveste de cel rau” (7), caci raul salasluieste in noi dimpreuna cu partea divina superioara.
Rugaciunea se incheie: „Caci a Ta este imparatia si puterea si slava in veci” ca recunoastere a Celui ce a zidit imparatia, Atotputernicul, pe care il slavim.
R. Steiner spune ca „Tatal nostru” este expresia intelepciunii primordiale; si precum lumina se exprima prin sapte culori, sunetul fundamental- prin sapte sunete, tot astfel viata omeneasca, formata din sapte parti, se ridica la Dumnezeul sau prin cele sapte simtaminte inaltatoare, care se exprima in cele sapte rugi continute in „Tatal nostru”.
Cele sapte rugi din „Tatal nostru” nu sunt altceva decat expresia faptului ca sufletul omenesc - daca se inalta cum trebuie catre Divinitate, implora voina Divina sa i se adune fiecare dintre „partile”sale, intr-o astfel de alcatuire-evolutie, incat omul sa-si gaseasca Universul dumnezeiesc - calea cea dreapta.
Dumnezeu nu lasa nimic la voia intamplarii; cand omul rosteste rugaciunea „Tatal nostru”, se roaga dupa indrumarea cosmica a Divinitatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu