8.7.26

Cheile (sursa net)

Cheile pe care le porți zilnic în buzunar sau le lași aruncate pe masa din hol sunt, în ocultism, printre cele mai puternice obiecte de legare și deblocare energetică din spațiul tău?


​În viața de zi cu zi, privim cheia ca pe un simplu instrument metalic, un obiect utilitar pe care îl aruncăm mecanic într-un bol la intrarea în casă. Însă în înaltul ocultism și în tradiția hermetică, cheia este un simbol sacru al suveranității și al puterii absolute. Ea poartă o dublă frecvență implacabilă: atributul de a deschide (evoluție, acces la mistere, eliberare) și atributul de a închide (sechestrare, protecție, legare).


​Când porți o cheie la tine, tu nu porți doar un acces către un spațiu fizic, ci manipulezi o energie subtilă care îți guvernează direct realitatea și subconștientul.


​Știai că modul în care îți tratezi cheile și locul în care le așezi în casă pot bloca sau fluidiza instantaneu fluxul tău de prosperitate și stabilitate?


​Din punct de vedere hermetic, metalul din care este făcută o cheie funcționează ca un conductor și un burete energetic pur. Ea absoarbe amprenta stărilor tale de fiecare dată când închizi sau deschizi o ușă.


​Niciodată nu se lasă cheile la vedere, aruncate la întâmplare pe masă, pe pat sau, mai rău, direct pe podea. În tradiția ezoterică, cheia lăsată la vedere transmite subconștientului tău și entităților din spațiu mesajul: „Secretele mele sunt expuse, granițele mele sunt vulnerabile”. Cheile se țin într-un loc dedicat, ascuns privirilor directe ale musafirilor, pentru a menține intactă protecția căminului.


​Păstrarea în casă a unor chei de la vechi lacăte, de la foste locuințe sau a unor chei găsite, care nu mai au o utilitate reală, este o greșeală majoră. În plan subtil, o cheie fără lacăt reprezintă o „cale blocată” sau un secret din trecut care îți consumă energie degeaba. Ele blochează fluiditatea câmpului tău magnetic și te țin ancorat în dinamici moarte.


​Sunetul metalic, ascuțit, produs de chei a fost folosit din cele mai vechi timpuri în practicile de alungare a energiilor stagnante. Înainte de a intra într-o încăpere pe care o simți grea sau încărcată (cum ar fi după o ceartă), zăngănitul scurt al cheilor la intrare rupe tiparul vibratoriu jos și curăță „aerul” astral.


​Când bagi cheia în yală, încetează să o mai faci ca un robot. Fii conștient de mișcare.

​Când încui ușa la plecare, vizualizează cum pecetluiești spațiul, lăsând înăuntru doar pacea și izolând casa de proiecțiile exterioare.

​Când deschizi ușa, vizualizează cum deschizi un nou portal de oportunități în viața ta.


​Tu ești singurul deținător al cheilor propriei tale matrice. Nu permite nimănui să îți manipuleze cheile și nu le lăsa să devină un depozit de stres. Ele sunt sceptrul tău modern de putere folosește-le cu suveranitate și respect.

4.7.26

Fiecare trăiește în BULA lui (sursa net)

 Realitatea lui 2026, când toți se tem de războaie și A.I. este mai dură decât se vede cu ochiul liber: Fiecare trăiește în BULA lui…


De aici pornește celebrul “My TRUTH” (adevărul meu), când nu există adevărul meu sau al tău, ci doar adevărul. 


Mă plimbam pe plajă și am văzut că o femeie făcea poze la algele aduse la mal. De acolo, se îndreptă spre hotel. A văzut realitatea ei. A văzut atât cât îi trebuia să vadă. Probabil, a plecat cu percepția: “apa e murdară”, sau poate nu. Sunt șanse 50-50. 

Eu mi-am continuat drumul. La nici 15 pași de acel loc, apa cristalină, pură ca lacrima. Aici e o zonă în care algele, perfect sănătoase din punct de vedere al ecosistemului unei porțiuni de mare aflate la vărsarea Dunării cu toate aluviunile aduse de aceasta, s-au curățat de la valuri și de la furtună.

“My truth”, zice turistul ocazional, “e că avem o plajă infectă față de bulgari. 

THE TRUTH este:

Marea e un organ viu care respiră, trăiește, se hrănește și… elimină (ca să nu zic “excretează”).


De când sunt aici am observat temperamentul și schimbările ei:

1. Sunt zile răcoroase, cu apă curată, dar rece. 

2. Sunt zile în care apa se încălzește și e plăcut să faci o baie răcoritoare. 

3. Sunt zile în care a fost prea cald și algele și meduzele ies la suprafață timid. 

4. Sunt zile în care la efectul de lună plină, marea se agită, ca o convulsie intestinală după o masă copioasă și smulge toate algele și meduzele care o încarcă și izbește cu ele de mal. 

5. Sunt zile cu ploi, care putrezesc algele la mal făcându-le hrană pentru insecte. 

6. Sunt zile în care apa e iar curată și cristalină. 


Iar turistul român, vine în zilele de tip 3 și răspândește căcat despre iubita și frumoasa noastră mare neprețuită. 


Și pentru cei cu silă de alge, un pic de shadow side din partea mea:


😎Ți-e silă de alge, nu și de gunoaiele pe care le lași în urmă, de pornografie, de bădărănie, de vedere obtuză, de trufie, de invidie sau răutate…

😎Marea e “câh” că elimină reziduri, dar tu că ai 3 scaune pe zi, nu…

😎Marea trebuie să îți ofere ție doar stare de bine și de relaxare, în timp ce tu o vizitezi doar când e cald, scuipi, spargi semințe și faci pipi în ea…


Marea nu se poate strânge după când ai considerat tu că e hotelul mai ieftin ca să îți iei concediu. Cu sau fără tine, MAREA E VIE!


“My truth” nu va fi niciodată THE TRUTH!

INTOLERANȚĂ LA INTENȚII DUBIOASE FRUMOS ÎMPACHETATE ÎN CUVINTE FRUMOASE (sursa net)

 Sufăr de o boală gravă, cu un disconfort teribil în societate: INTOLERANȚĂ LA INTENȚII DUBIOASE FRUMOS ÎMPACHETATE ÎN CUVINTE FRUMOASE.


Am două moduri de operare:

😘sunt prietenoasă, genul de “girl next door” cu te miri cine recent întâlnit pe stradă, dar și cu apropiații mei. Sunt exuberantă și efervescentă ca o sticlă de Pepsi. Văd toate dedesubturile gândurilor tale, nu doar cele conturate de cuvinte, dar și de gesturi și de momentul în care îmi arăți ceva.

😬Așa că al doilea mod e: răceală și îndepărtare. 


🫴Primul meu mod oferă nenumărate șanse. Sunt un om care poate empatiza chiar și cu crima. Doar că acest mod are un schepsis: “Până la proba contrarie”.


🫴Al doilea mod: răcirea, distanțarea și dispariția mea din viața celui cu intenții ascunse, e… PERMANENT ȘI NON-NEGOCIABIL.


A căzut un copac peste mașinile din parcarea mea din București. Ce să vezi? Eu sunt în Constanța. Cu tot cu mașină…


Dacă ați știi câți oameni “îngrijorați” îmi trimit poze și spun “afectați” despre “nenorocire”…

Aaa… informația, ca orice alt lucru atent studiat și privit, trebuie luată în context… Reiau: <<Dacă ați știi câți oameni “îngrijorați” (care nu îmi scriu niciodată nici ca răspuns la urările de “sărbători fericite”) îmi trimit poze și spun “afectați” despre “nenorocire”…>>


Poate sunt eu prea sensibilă, sau poate că tocmai am văzut ceea ce numai o astfel de “nenorocire” poate clarifica. 


Poate are legătură și cu zodia, dar chiar văd lumea în umbrele ei atent ascunse, ca pe-o radiografie. Aliniere între ce spui și ce faci vs. Neconcordanțe grave între cele două…


Trec pe lângă un club de lux în drumul meu spre plajă. O iau prin spate, pe la intrarea angajaților… şi văd ce se află în… culise. 

Cu cât e opulența mai mare în față, cu atât mai groase zoaiele din spate…

Așa e și cu oamenii “preocupați” și “îngrijorați” pentru “necazul” altuia. Nu văd… Nu aud… dar SIMT!