4.7.26

Fiecare trăiește în BULA lui (sursa net)

 Realitatea lui 2026, când toți se tem de războaie și A.I. este mai dură decât se vede cu ochiul liber: Fiecare trăiește în BULA lui…


De aici pornește celebrul “My TRUTH” (adevărul meu), când nu există adevărul meu sau al tău, ci doar adevărul. 


Mă plimbam pe plajă și am văzut că o femeie făcea poze la algele aduse la mal. De acolo, se îndreptă spre hotel. A văzut realitatea ei. A văzut atât cât îi trebuia să vadă. Probabil, a plecat cu percepția: “apa e murdară”, sau poate nu. Sunt șanse 50-50. 

Eu mi-am continuat drumul. La nici 15 pași de acel loc, apa cristalină, pură ca lacrima. Aici e o zonă în care algele, perfect sănătoase din punct de vedere al ecosistemului unei porțiuni de mare aflate la vărsarea Dunării cu toate aluviunile aduse de aceasta, s-au curățat de la valuri și de la furtună.

“My truth”, zice turistul ocazional, “e că avem o plajă infectă față de bulgari. 

THE TRUTH este:

Marea e un organ viu care respiră, trăiește, se hrănește și… elimină (ca să nu zic “excretează”).


De când sunt aici am observat temperamentul și schimbările ei:

1. Sunt zile răcoroase, cu apă curată, dar rece. 

2. Sunt zile în care apa se încălzește și e plăcut să faci o baie răcoritoare. 

3. Sunt zile în care a fost prea cald și algele și meduzele ies la suprafață timid. 

4. Sunt zile în care la efectul de lună plină, marea se agită, ca o convulsie intestinală după o masă copioasă și smulge toate algele și meduzele care o încarcă și izbește cu ele de mal. 

5. Sunt zile cu ploi, care putrezesc algele la mal făcându-le hrană pentru insecte. 

6. Sunt zile în care apa e iar curată și cristalină. 


Iar turistul român, vine în zilele de tip 3 și răspândește căcat despre iubita și frumoasa noastră mare neprețuită. 


Și pentru cei cu silă de alge, un pic de shadow side din partea mea:


😎Ți-e silă de alge, nu și de gunoaiele pe care le lași în urmă, de pornografie, de bădărănie, de vedere obtuză, de trufie, de invidie sau răutate…

😎Marea e “câh” că elimină reziduri, dar tu că ai 3 scaune pe zi, nu…

😎Marea trebuie să îți ofere ție doar stare de bine și de relaxare, în timp ce tu o vizitezi doar când e cald, scuipi, spargi semințe și faci pipi în ea…


Marea nu se poate strânge după când ai considerat tu că e hotelul mai ieftin ca să îți iei concediu. Cu sau fără tine, MAREA E VIE!


“My truth” nu va fi niciodată THE TRUTH!

INTOLERANȚĂ LA INTENȚII DUBIOASE FRUMOS ÎMPACHETATE ÎN CUVINTE FRUMOASE (sursa net)

 Sufăr de o boală gravă, cu un disconfort teribil în societate: INTOLERANȚĂ LA INTENȚII DUBIOASE FRUMOS ÎMPACHETATE ÎN CUVINTE FRUMOASE.


Am două moduri de operare:

😘sunt prietenoasă, genul de “girl next door” cu te miri cine recent întâlnit pe stradă, dar și cu apropiații mei. Sunt exuberantă și efervescentă ca o sticlă de Pepsi. Văd toate dedesubturile gândurilor tale, nu doar cele conturate de cuvinte, dar și de gesturi și de momentul în care îmi arăți ceva.

😬Așa că al doilea mod e: răceală și îndepărtare. 


🫴Primul meu mod oferă nenumărate șanse. Sunt un om care poate empatiza chiar și cu crima. Doar că acest mod are un schepsis: “Până la proba contrarie”.


🫴Al doilea mod: răcirea, distanțarea și dispariția mea din viața celui cu intenții ascunse, e… PERMANENT ȘI NON-NEGOCIABIL.


A căzut un copac peste mașinile din parcarea mea din București. Ce să vezi? Eu sunt în Constanța. Cu tot cu mașină…


Dacă ați știi câți oameni “îngrijorați” îmi trimit poze și spun “afectați” despre “nenorocire”…

Aaa… informația, ca orice alt lucru atent studiat și privit, trebuie luată în context… Reiau: <<Dacă ați știi câți oameni “îngrijorați” (care nu îmi scriu niciodată nici ca răspuns la urările de “sărbători fericite”) îmi trimit poze și spun “afectați” despre “nenorocire”…>>


Poate sunt eu prea sensibilă, sau poate că tocmai am văzut ceea ce numai o astfel de “nenorocire” poate clarifica. 


Poate are legătură și cu zodia, dar chiar văd lumea în umbrele ei atent ascunse, ca pe-o radiografie. Aliniere între ce spui și ce faci vs. Neconcordanțe grave între cele două…


Trec pe lângă un club de lux în drumul meu spre plajă. O iau prin spate, pe la intrarea angajaților… şi văd ce se află în… culise. 

Cu cât e opulența mai mare în față, cu atât mai groase zoaiele din spate…

Așa e și cu oamenii “preocupați” și “îngrijorați” pentru “necazul” altuia. Nu văd… Nu aud… dar SIMT!