Pentru o viață emoțională sănătoasă (sursa net)

 Pentru o viață emoțională sănătoasă și cu adevărat echilibrată, evitați pe cât posibil IDEALIZAREA!

Idealizarea e frumoasă doar în poezii și doar dintr-o perspectivă de ansamblu a lucrurilor, dar e o halucinație mentală și o auto-iluzionare nocivă în experiența la prima mână a vieții.

Exemplu:

👉Poți idealiza conceptual iubirea imposibilă de tipul Romeo și Julieta.

🚫Nu idealiza în practică nicio formă de suferință fizică, psihică sau emoțională în numele iubirii. Dacă te-a părăsit, nu înseamnă că e Twin Flame, ci doar că e un porc care nu te-a apreciat. 

👉Poți idealiza cât vrei imaginea casei părintești tipice din basme, cu cergi, flori pe prispă și plăcinte calde în cuptor.

🚫Nu idealiza în practică ceva ce ai fost condiționat să păzești, întreții și de care să te legi în detrimentul propriei libertăți. Dacă nu te-ai simțit bine acolo e ok. Nu toți au avut o copilărie cu griș cu lapte și mângâieri duioase pe frunte. 

👉Poți idealiza cât vrei relația părinte-copil, în sensul larg, general acceptat.

🚫Nu idealiza ceva ce nu e ideal. Vezi și bunele și relele așa cum au fost. Dacă păstrezi în minte doar că ai fost pupat, o să stai la psiholog ani buni neștiind de ce tresari la zgomote sau tonalități cu mulți decibeli. 

👉Poți idealiza cât vrei solitudinea. Filosofic, ezoteric, spiritual…

🚫Nu te auto-izola creându-ți propria bulă în care ești singur și te crezi Mesia. Până și Dumnezeu și-a creat un potrivnic, satana, pentru un reality check. Altfel, te crezi buricul pământului, până când vei ajunge forțat în contact cu lumea și te va copleși, sufocant, Anxietatea. 

Când vezi lumina și întunericul din orice om, situație sau experiență- o ECHILIBREZI. Vezi ARMONIA.

În armonie nu e nici tristețe, nici mânie, nici furie, nici iubire, nici dor, nici jale… 

ARMONIA SUPRASCRIE ORICE EMOȚIE!

ARMONIA E TOT CE ESTE, AȘA CUM ESTE ÎN AICI ȘI ACUM!

Autocunoașterea (sursa net)

 Autocunoașterea nu e esențială doar pentru această viață, ci mai degrabă e fundamentul pentru viața de apoi.

Un factor esențial al acestei autocunoașteri directe, la prima mână, fără intermediari plătiți sau neplătiți (ghizi, guru, curu și alte câte…) este SINCERITATEA DEPLINĂ. Acesta e mobilul care vă ajută să vă cunoașteți cu bunele și relele voastre în mod REAL.

Există o confuzie mare, care îi și face pe unii să se auto-intituleze iluminați sau ghizi de lumină, sau pur și simplu “aleși”. Această confuzie e între 2 tipuri de autocunoaștere:

AUTOCUNOAȘTERE SINCERĂ/ REALĂ

și…

AUTOCUNOAȘTERE PREFERATĂ/ ILUZORIE

Știți revistele alea din copilărie în care erau incluse tot felul de teste psihologice la finele cărora adunai punctajul fiecărei întrebări și rezultau 3 variante de personalități. De mică am realizat că dacă aleg anumite răspunsuri, îmi va plăcea rezultatul final.

Ei! La fel și cu autocunoașterea. Din maldărul de informații despre noi, alegem doar ce ne place să credem (preferăm) și ne adâncim în iluzie, sau… vedem tot, chiar și ceea ce nu ne place să vedem la noi înșine și săltăm un pic vălul iluziei spre fibra REALULUI?

De ce autocunoașterea servește ca fundament în trecerea spre lumea de apoi?

Ce e această trecere? Săltarea vălului, nu? Dizolvarea iluziei, da?

Cu cât iluzia e mai profundă, cu atât trezirea din ea e un șoc oribil. 

Cu cât pânza iluziei e mai subțiată, avem parte de o trezire firească, lină, ca într-o bună dimineață, la auzul clinchetului linguriței în cana cu ceai.