Sufăr de o boală gravă, cu un disconfort teribil în societate: INTOLERANȚĂ LA INTENȚII DUBIOASE FRUMOS ÎMPACHETATE ÎN CUVINTE FRUMOASE.
Am două moduri de operare:
😘sunt prietenoasă, genul de “girl next door” cu te miri cine recent întâlnit pe stradă, dar și cu apropiații mei. Sunt exuberantă și efervescentă ca o sticlă de Pepsi. Văd toate dedesubturile gândurilor tale, nu doar cele conturate de cuvinte, dar și de gesturi și de momentul în care îmi arăți ceva.
😬Așa că al doilea mod e: răceală și îndepărtare.
🫴Primul meu mod oferă nenumărate șanse. Sunt un om care poate empatiza chiar și cu crima. Doar că acest mod are un schepsis: “Până la proba contrarie”.
🫴Al doilea mod: răcirea, distanțarea și dispariția mea din viața celui cu intenții ascunse, e… PERMANENT ȘI NON-NEGOCIABIL.
A căzut un copac peste mașinile din parcarea mea din București. Ce să vezi? Eu sunt în Constanța. Cu tot cu mașină…
Dacă ați știi câți oameni “îngrijorați” îmi trimit poze și spun “afectați” despre “nenorocire”…
Aaa… informația, ca orice alt lucru atent studiat și privit, trebuie luată în context… Reiau: <<Dacă ați știi câți oameni “îngrijorați” (care nu îmi scriu niciodată nici ca răspuns la urările de “sărbători fericite”) îmi trimit poze și spun “afectați” despre “nenorocire”…>>
Poate sunt eu prea sensibilă, sau poate că tocmai am văzut ceea ce numai o astfel de “nenorocire” poate clarifica.
Poate are legătură și cu zodia, dar chiar văd lumea în umbrele ei atent ascunse, ca pe-o radiografie. Aliniere între ce spui și ce faci vs. Neconcordanțe grave între cele două…
Trec pe lângă un club de lux în drumul meu spre plajă. O iau prin spate, pe la intrarea angajaților… şi văd ce se află în… culise.
Cu cât e opulența mai mare în față, cu atât mai groase zoaiele din spate…
Așa e și cu oamenii “preocupați” și “îngrijorați” pentru “necazul” altuia. Nu văd… Nu aud… dar SIMT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu