Dimineața își făcuse loc printre astrul nopții liniștite! Cucul cânta vesel în zăvoi, prevestind o zi minunată iar băiețelul se juca în curtea înverzită, auzind discuția părinților săi! Tatăl lui îi spunea mamei sale:
- Iarna aceasta a fost tare grea pentru copăcelul din curtea noastră. Se pare că gerul l-a înghețat, iar trecerea bruscă spre căldura soarelui a uscat crengile acestuia și, ar fi mai bine să-l tăiem și să plantăm niște brăduți în locul lui!
- Să mai așteptăm, spuse mama băiețelului! Să-i oferim copăcelului încă o șansă; să-l stropim mai des cu substanțe nutritive și să-i punem îngrăsământ pentru a-l ajuta să-și revigoreze rădăcinile!
După ce părinții lui au intrat în casă, băiețelul s-a apropiat de copăcelul bolnăvior și uscat, prezentându-se acestuia:
- Bună, eu sunt, zise băiețelul! Am auzit că părinții mei vor să renunțe la tine! Trebuie să lupți, să te faci bine! Haide, știu că poți!
- Bună, spuse copăcelul! Eu sunt Magnolia! M-am născut în Montpellier, în grădina botanică a specialistului Pierre Magnol! Acesta mă stropea mereu cu o apă magică, iar eu nu mă uscam niciodată, înflorind an de an! Păsările cântau și se odihneau pe crengile mele, ciugulind semințele căzute din florile mele! Astfel, în zborul lor, înaripatele scăpau uneori semințele, ajungând să cresc și să mă dezvolt în curțile oamenilor de pretutindeni! Mi-e dor de apa magică a grădinii botanice din Franța!
- Oh, exclamă băiețelul, sunt sigur că vom găsi o soluție pentru a te face bine!
Băiețelul era trist, nu dorea să renunțe la copăcel, așa că a zbughit-o în casă, spunându-le părinților săi:
- Mami, tati, vreau să mergem în Franța, la grădina botanică din Montpellier! Vreau să-l găsim pe domnul Pierre Magnol și să-i cerem apa magică cu care uda magnolia din grădina sa!
- Oh, dar e prea lung drumul până acolo, spuse tatăl băiețelului!
- Am putea suna, spuse mama băiețelului, cerând să ne fie trimisă prin curier acea apă magică!
Fiind apelat, domnul Pierre Magnol a răspuns numaidecât la telefon și auzind motivul pentru care băiețelul l-a sunat, acesta a răspuns:
- Dragul meu băiețel, apa mea era o apă simplă de la fântâna din grădina mea botanică, ceea ce o făcea atat de specială era iubirea pe care o puneam în ea! Magnolia se crește cu vorbe dulci, căldură sufletească și îmbrățișări!
Din acea clipă, băiețelul și familia lui au început să petreacă mai mult timp în grădină, vorbind cu Magnolia, îmbrățișând-o și oferindu-i iubire.
În numai câteva zile, Magnolia a început să înverzească, iar crenguțele sale erau pline de flori rozalii, care se desfăceau în formă de inimă, transformând copăcelul într-un minunat buchet înmiresmat de iubire!
MORALA: Iubirea poate transforma și un ciot într-o floare! Să urmăm exemplul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu