Azi nu vreau sa vorbesc, sa ascult, sa inteleg.
Azi nu ma simt inspirata, motivata si nici optimista.
Azi nu ma simt puternica, dar nici slaba. Nu ma simt copil, dar nici adult. Nu ma simt fericita, dar nici trista. Nu sunt furioasa, dar nici calma.
Azi nu ma simt curajoasa si nu-mi gasesc cuvintele potrivite.
Azi nimic nu mi se pare colorat… e doar alb, negru sau gri.
Azi am lacrimi care nu indraznesc sa curga, care stau cuminti in ochi pentru ca le e teama. Nici ele nu stiu exact daca ma pot ajuta sau nu…
Azi mi-e gandul departe si ma simt obosita.
Azi sunt mai capricioasa ca vremea, sunt mofturoasa si incapatanata.
Azi aud, dar nu ascult. Privesc, dar nu vad. Gust, dar nu simt.
Azi si cuvintele fug de mine.
Azi simt nevoia sa tac, sa-mi inabus gandurile si sa-mi golesc mintea de tot ce nu-mi place.
Azi simt nevoia sa-mi ascult bataile inimii si sa-mi imaginez ca spun o poveste.
Azi ma scald in ape tulburate de ploi reci, agitate.
Azi sunt o furtuna de sentimente contradictorii.
Azi nu e cea mai frumoasa zi, dar pentru ca e un dar divin o s-o duc pana la capat cu demnitate.
Azi nu am nici o stare. Cred.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu