Binecuvântarea caselor
În tradiția noastră populară busuiocul este o plantă aducătoare de fericire, înzestrat cu puteri magice; se pune în prima baie a copilului ca să fie mai atrăgător, mai ales dacă este fată.
Temenul de busuioc vine din limba greaca (basileus ) care inseamna rege și se spune că a crescut pe locul unde Împărații Constantin și Elena au descoperit Sfânta Cruce. Se spune că busuiocul a crescut pe Crucea Domnului Hristos iar după ce Domnul a fost dat jos, Crucea a căzut şi, cu vremea, a acoperit-o pământul. Mergând să caute Crucea, Sfânta Împărăteasă Elena a simţit un miros plăcut, adus de vânt. S-a luat după el şi a găsit busuiocul, de la care a smuls câteva fire, ca să le răsădească în grădină iar ulterior, l-a găsit cu rădăcinile înfipte în Cruce şi, de aceea, se zice, ramurile busuiocului cresc în cruce.
Legenda spune că la nașterea Mântuitorului, oamenii au adus cu ei busuioc și l-au acoperit pe Prunc şi, din acea vreme ar fi pătruns busuiocul in biserică ,unde este utilizat la ritualul sfințirii aghiazmei; de asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protecția divină asupra casei și ocupanților săi.
O altă legend ne spune că, demult, trăia un flăcău chipeș și curajos pe care îl chema Busuioc. Într-unul din anii acelor vremuri îndepărtate, o secetă a cuprins Pământul, zmeii legaseră ploile, animalele și oamenii mureau de sete și de foame și nimeni nu era atât de brav încât să înfrunte zmeii. Văzând acestea, Busuioc s-a dus să se lupte cu ei, dar a murit în luptă fiindcă aceștia erau numeroși. În amintirea viteazului flăcău, ce s-a dus fără teamă să salveze lumea, Dumnezeu a lăsat pe Pământ o floare, busuiocul, o plantă cu frunze foarte aromate, pe care preoții folosesc florile atunci când binecuvântează casele, stropindu-le cu agheasmă.
În India straveche busuiocul era simbol al ospitalității, planta fiind folosită în rugăciunile de dimineață destinate asigurării sănătății, bunăstării și purității spirituale. În sanscrită numele său înseamnă „cea neasemuită” iar în fiecare casă există cel puțin un tulsi. Se crede că tulsi are că are forța purificării. Indienii cred că el dăruiește bunătate oamenilor, virtute și bucurie. Ajută la menținerea chakrei – echilibrul centrilor energetici ai omului. În textele hinduse, tot ce este asociat cu tulsi este sfânt. Texte ayurvedice străvechi semnalează folosirea plantei pentru anihilarea veninului de la mușcături de șarpe sau de scorpion iar din tulpina de busuioc sfânt se fac metaniile protectoare, folosite în meditație.
În Thailanda, busuiocul sfânt este folosit în terapia tulburărilor digestive, a durerilor de cap, a afecțiunilor aparatului respirator precum și în industria parfumurilor și cea alimentară.
În Surinam și în America de Sud este utilizat în caz de mușcături de șarpe, fiind clasificată ca plantă ce prelungește viața.
În Italia busuiocul este simbolul dragostei, se spune că mirosul lui îi înnebunește pe bărbați.
Dincolo de dimensiunea spirituală și magică, busuiocul mai are o calitate importantă-aceea de plantă vindecătoare. Să precizăm, în primul rând, că frunzele acestei plante sunt un excepțional tonic pentru sistemul nervos și contribuie la întărirea memoriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu