12.11.23

Recunosc că... (sursa net)

Recunosc că uneori mi-aş dori ca oamenii să-mi poată vedea sufletul. Cu tot ce e în el. 

Da, chiar dacă asta ar implica cu siguranţă şi riscuri. 

Uneori vreau asta. Să se vadă tot ce-i acolo. Poate că dacă oamenii mi-ar vedea temerile, nesiguranţa şi mi-ar afla gândurile, m-ar înţelege, ar înţelege omul pe care mulţi dintre ei nu reuşesc să-l cunoască. 

Şi-ar da seama de ce sunt aşa cum sunt, de ce mă feresc de anumite lucruri, de ce nu am plâns anumite lacrimi şi de ce le-am lăsat pe altele să curgă fie în voie, fie pentru că nu le-am mai putut ţine în frâu.

Şi aşa nu s-ar mai limita doar la un chip şi-un trup, ar pătrunde dincolo, către ceea ce contează cu adevărat. 

Ar da nas în nas cu defecte pe care acum nu le ştiu. Şi aş afla dacă le-aş mai părea la fel de minunată… Ar fi un test… dacă s-ar putea.

Dar viaţa cu siguranţă are testele pregătite pentru fiecare şi mai devreme sau mai târziu li le va pune în faţă. 

Nu pot să nu mă întreb: oare câţi îl vor trece?**

Sarcasm pe FB: "Alertă de trafic intens în Iași (sursa net)

 Sarcasm pe FB: "Alertă de trafic intens în Iași. Pe drumul către moaște se circulă babă la babă!"

CALEA BABELOR

---------------------------

Da, sunt din Iași. Locuiesc de 17 ani pe traseul Babelor către moaște. De 17 ani am străzile îngrădite, mă satur să dau explicații jandarmilor când sunt la volan și uneori merg pe jos, am mai mult de curățat la poartă, am găsit un portofel golit, într-o primăvară, pe sub frunze și zăpadă, cu acte de Babă în el, aruncat peste gard, în grădina mea, în toamnă, de un șmecher de hoț… și, împreună cu niște surori catolice dintr-un sat, am găsit Baba și i-am trimis actele…

Mă uit la mulțimea aceea de Babe (de copii, de tineri, de mai puțini moși, că bărbații sunt mai puțin rezistenți ori rămân cu animalele acasă ori sunt deja plecați la Domnul). Le privesc cum stau nopți la rând în frig. Eu mă culc la căldură (și tu), iar Babele stau ca fraierele și zgribulesc în ploaie, li se face rău, apelează SMURD-ul & ambulanța deja ocupate, nu-i așa? cu chestii mai elevate în orașul nostru, capitală blablabla…

Dar nu cad prea multe Babe pe jos, că se sprijină unele pe altele. Se țin între ele drepte, fiecare cu păcatele și durerile ei, orideunde ar fi. Și se ațin așa, ca niște pinguini autohtoni osoși, unele de spatele altora, și toate împreună, de firul nevăzut care leagă durerea de speranță.

”S-a fi făcut grâu`, maicî, pi la voi, anu‘ ista? Pi la noi, nu, c-o plouat… Șî, câți copchii zîci cî ai? Șî pi undi‘s, maicî? Ș-a mii, tăt diparti…Tăt duș cu treabî, au șî ii copchii la școli… Nu, niși a mii n-o vinit anu ista… da‘ cu ajutoru Sfintii poati vin la anu că de-amu sî cam gatî… s-o cam gătat cu viața noastrî… atâta bucurii mai avem șî noi… gându‘ la copchii și aișea, la Sfântî…”

Și mai fac un pas… și mai trec de un gând. Și mai spun o rugăciune, când le este frig, se mai încurajează… se mai contrazic unele cu altele, apoi se împacă, își mai dau un colț de pâine, doar au drum de dus înainte… poate mâine dimineață o să ajungă coada…

Uneori ies în stradă cu ceaiuri calde, cu porții de hrană fierbinte. Și ne bucurăm de a dărui, nu de a primi. Și fac asta împreună cu fiica mea. Cum aș putea s-o învăț, mai direct, respectul, compasiunea? Există un curs mai bun de Personal Development?

Câteodată plouă crunt și e un frig de îți aduci aminte și păcatele nefăcute. Și de Sfânta Parascheva e frig când plouă, fraților. Anul ăsta, cât pentru cei zece în care nu a plouat… Când intru în casă: căldurică, Chopin pe youtube, supă fierbinte, sfeșnic cu lumânare aprinsă pe masă… bețișoare parfumate… subiecte… suntem ”normali”. Afară, lame de cuțit. Și ploi însemnate cantitativ. Cu intensificări ale vântului.

Vine noaptea. Dai să te culci. Ca să te liniștești, cumva, în sufletul tău, te gândești că... e alegerea Lor. Și… Vrei să scapi de Babe? Nu poți. Le vezi la televizor: umilite, arătate în posturi jenante, căutate cu lumânarea de niște mici șacali care, astfel, își ascut dințișorii pentru viitor.

Dar, slavă Domnului, Babele de la televizor nu seamănă cu cele din rând. Eu mă duc dimineață să verific. Când colo, ce văd? Basmale și Mâini. Mâinile crăpate, aspre, uscate și înnegrite de muncă, de frig, de zloată, de arșiță… Mâinile lor noduroase, cioturi închircite de cărat greutăți la animale, cu sacul, de la câmp…

Mă uit la Ele. Sunt Babele născute înainte sau chiar în timpul Războiului. Poate le-au fost răpiți tații ori frații de gloanțe. Sunt Babele care au dus Greul. Care au trecut prin foamete. Cărora li s-a furat averea. Babele care, pe când erau fete, n-au avut dosar bun și n-au mai făcut liceul ori vreo școală mai înaltă. Ai căror părinți, frați ori uncheși au înfundat pușcăriile comuniste.

Babele astea au trăit în carnea vieții lor mărirea și căderea epocilor. Ele Știu. Ele sunt Memoria. Pe fața fiecăreia citești Istoria țării, mai abitir decât în manuale.

Babele astea au muncit la CAP-uri până la ultima sudoare. Babele au semănat, au prășit cu sapa, au cules, au cărat cu spinarea, au făcut snopi și au dat la dobitoace. Babele astea au mers pe lângă căruță sau car, să le fie mai ușor animalelor.

Pe spatele Babelor s-au clădit fabricile, uzinele, spitalele, grădinițele și școlile. Babele au pansat rănile bolnavilor, Babele au spălat murdăria din toate birourile, din toate w.c.-urile, din trenurile, din grădinițele și școlile prin care noi am trecut. Babele au fost lângă bărbați pe șantiere. Babele au ridicat copii și au dat țării ăsteia inteligență cât în alte zece țări.

Babele au căutat găinile în fund să vadă dacă au ou, să-l dea nepoților la oraș, ”să aibă oușor bun, de țară, maică…”. Babele astea au muls vacile și aduc la oraș brânză adevărată, ca să nu se mai spurce pruncii cu otrăvuri cu brand și preț din supermarket. Babele au făcut cozonacii cu iz de fum și pâinea bună, cu cruce deasupra, păștile de Paști și ouăle înroșite.

Babele astea au adus pe lume miei, viței, pui de găină sau gâște fără număr, ele au dat la păsări, ele au dat la dobitoace, ele le-au gătit, ele le-au îngrijit. Și au grijit omul, copiii, casa și curtea, grădina, câmpul și cimitirul. Babele au zis ”Doamne ajută!” la vremi de grele încercări și au învățat să ceară ajutor de sus, blajine, pe când Omul lor suduia. Babele au  învățat fetele să fie cinstite și cinstitoare. Babele au moșit femeile. Babele au lăut pruncii, i-au legănat și i-au vindecat la ceas de cumpeni. Babele astea mai știu câte un leac din plante sau câte un descântec. Babele astea au pus flori mirositoare în grindă: de curat, de leac și de frumos. În poala Babelor ăstora nepoții au primit o aspră mângâiere când părinții erau plecați să spele domnești dosuri italiene pentru câțiva firfeurei.

Babele astea nu au avut curent și au învățat carte la lumânare. Dar au scris ori au ținut minte și au dus mai departe povești, cântece, snoave și tradiții. Babele au tors lâna oilor, au boit-o cu vopsele din flori de câmp, au cusut la lampă ii cu altițe, cămeși de mireasă și de mire, au țesut covoare, lăicere, cuverturi, grindare, au împletit șosete groase bărbaților care s-au dus la pădure să aducă un car de lemne, copiilor care s-au dus cu uratul ori la școală… Am întrebat o Babă de la Sucevița, ce cususe astă-iarnă cămeșa soțului și ia ei, bătute cu mii de cruciulițe, ieșiți împreună, în straie aidoma, la o Mare și Sfântă Sărbătoare: ”Când ai cusut atâta, mătușă, în trei luni? Printri treabî, maicî!”. Stâlpi. Stâlpi de oameni ce țin și Cerul sus și Pământul jos, și mai duc și portul, în cel veac ce vine.

Babele astea ele au grijit vatra, casa, tinda, prispa și ograda, au vopsit gardurile, au albit ștergarele și au împodobit ferestrele și porțile. Babele au făcut masă mare cu zamă de cucoș, găluci cu carni și cuptioare de poale-n brâu și au așteptat oaspeți mari, copiii-domni, la hram ori la sărbători. Atunci și-au spălat mânurile mai abitir, numai că nu iese negreala, chiar cu sare de lămâie. Nu iese decât oleacă de sânge prin crăpăturile adânci, dar trece cu seu de oaie.

Babelor ăstora le-au murit copiii în burtă sau în leagăn din lipsă de medici, de medicamente ori de cunoștințe, pile și relații. Le-au murit bunii și străbunii, iar ele se tot țin de calendar, de biserică și de cimitir. Babele astea nu mai au părinți, nu mai au alean. Doar dor. Babelor ăstora capitalismul le-a luat și ce le mai rămăsese după comuniști. Le-a luat serviciul, demnitatea, copiii și nepoții. Lor nu le-au mai rămas decât pomenile, rugăciunile, lacrimile și batistele cu noduri în care stau ascunși câțiva lei. Și câțiva biscuiți ieftini.

Și niște sfinți. Cu care ele vorbesc, se sfătuiesc, la care se roagă și de la care nădăjduiesc ajutor. De la cine, altcineva, să aștepte? Copiii? Ocupați. Nepoții? Plecați după Pokemoni aka diplome. Statul? Care? Societatea civilă? Pe bune? Neamurile? Vecinii? Ei, da, neamurile și vecinii. Neamurile și vecinii de rând, la moaște. Să pupe un mort.

Pentru că, pentru ele, morții, viii și Dumnezeu sunt tot o lume. Iar sfinții sunt mijlocitorii. ”Da, Ghiță, așteaptă-mă, vin la Sân‘ Dunitru”, zicea mătușa mea, pe la Schimbarea la Față, omului ei, plecat în ceea lume, de aproape un an. Ea trăia la fel de conștientă și coerentă peste Tot. Glissando. Apoi se uita la mine și zicea: ”Îi ghini vițălu‘, c-o fost cam galeș? Da‘ vaca, ați dat la vacî? Sî culegi prunili, maicî, sî faci magiun la feti…” Apoi iar se uita la moșul Ghiță al ei din aer și vorbea cu el dându-i vești despre vițel… Și se muta cu ochii la Sfânta din icoană. ”Maicî Precistî, sî mă duci la Sân‘ Dunitru la omu‘ nieu”. Și fix la Sân‘ Dunitru s-a dus la întâlnire. Zis și făcut. Cu rânduială, rost și prin conlucrare.

Cele mai multe Babe nu știu de FaceBook. Pentru ele a Face înseamnă a Fi. Ele nu îți dau Like. Îți dau o binecuvântare, un măr, un ou, o poală de nuci sau de fasole. Nu virtual, în materie, maică. Nu au cont bancar, dar au un pitac pus deoparte pentru nepoți. Babele pierd casele la inundații sau pământurile și pădurile, fraierite de primari. Dar ele mereu găsesc o încurajare pentru tine, cel venit cu Audi la țară, la fresh air. Pentru că ele, sărmanele Babe, de-atâta suferință, așteptare și credință, aproape că s-au sfințit așa, și ele, tot ținându-se de funia rugăciunii înălțate către Cer. Și s-ar duce pe ea în sus, să nu deranjeze ieșenii spilcuiți și miștocari…

Iar dacă încă nu te vezi și pe tine, acolo, printre ele, nu crede că nu ești pomenit în rugi. Nu scapi. Noi toți suntem în rugile lor ”mult folositoare”. Căci dintr-o Cale de Babe ne tragem toți, ca niște frați estimp și în ist loc. E Calea noastră Lactee. Dacă nu crezi, uită-te la bunele și străbunele tale. Mai sunt ele fete mari cu obrajii rumeni? Poate prin tablouri vechi.

”Alertă de trafic intens în zona Mitropoliei Iași. Se circulă Babă la Babă.” Statui umblătoare de carne înghețată și rugă fierbinte. În miroznă de aspru busuioc și dulce mir. Babele-Arhanghel circulă prin frig, ploaie, pe Calea lor, tăcute. O dată pe an. Se văd și Ele cu Sfânta lor-speranța lor. Apoi, ca niște biserici mici, călcând tot cu baticul înaintea frunții, streașină - acoperământ al feței, te întreabă, sfioase, în care parte-i gara. Se retrag. Ca Mieii. Vulnerabile, buimăcite, mulțănind în stânga și-n dreapta domnilor jăndari. Duc cu ele, în măruntul lor triumf, busuioc, iconițe ieftine pentru cumătre și vecini, agheazmă pentru casă și animale. Și ne lasă singuri. Noi între noi. Ne lasă Iaș-ul, trafic-ul, Facebook-ul, mișto-ul, Mall-ul. Și Halloween-ul! Rămânem fiecare cool, trendy, stylish, cu deadline-urile, income-urile și insight-urile noastre.

Mă întreb, în termeni de management, dacă Babele astea, și-au atins, per total, ținta. Cât s-au căznit ele, cât au scos din carnea lor prunci, cât au zidit lut cu pleavă și balegă cu mâinile lor, cât au ridicat, cât au cărat, cât au stins jarul febrei vreunui om al lor, cât s-au rugat, cât au plâns și au îngropat, totuși n-au putut clădi un strat cât de subțire de rușine care să stea pe veci în obrazul tuturor copiilor lor. Și asta, pentru că n-au cerut pentru ele nimic. Credeau că cineva va observa că li se cuvine un pic de onoare? Au așteptat ca buna educație să o dea școlile prin care copiii le-au trecut?

Ei bine, ele au rămas așa, simple și stinghere, cu modestia de  femei necunoscătoare și trecute. Și cu nădejdea, credința și dragostea lor. Și cu Sfinții. Și cu Dumnezeu.

Iar noi? Va trebui să reușim noi singuri să devenim o țară de oameni cuviincioși, care să le sărute mâinile și să își ridice pălăria în fața lor, a Babelor, oricine și oricare ar fi ele. Și să avem și noi atâta iubire, nădejde ziditoare, smerenie, bună-cuviință și putere câtă au Babele astea din ”viam senectute”.

Dacă vrei, întoarce-le un bob de respect. Căci rândul și rânduiala Babelor a ținut osia țării și chingile neamului. Până acum. În veacul vecilor, le-om ține noi și-ai noștri.

Putea-vom?

7.11.23

Multumeste Universului pentru toate usile inchise. (sursa net)

 Multumeste Universului pentru toate usile inchise. Asa te protejeaza de lucrurile care nu iti sunt destinate!!!

Cand o usa se inchide, alta se deschide. Insa de multe ori privim cu atat de mult regret si durere la prima usa inchisa incat nu reusim sa o mai vedem pe care care tocmai s-a deschis pentru noi.

Iata cateva motive pentru care obstacolele, rugaciunile fara raspuns si usile inchise sunt adevarate binecuvantari deghizate:

1. Sunt unelte ale destinului care te fac sa iti schimbi directia si sa gasesti alte usi pentru viitorul tau. Mainile destinului te indruma spre o alta directie care este mult mai buna pentru tine si care iti va aduce fericire garantata.

2. Te invata cum sa renunti la ce nu poti avea si sa accepti ca anumite lucruri pot fi luate de langa tine si, indiferent de cat de mult ti-ai dori, nu poti face nimic in privinta asta.

3. Te invata ca stand in fata usilor inchise este doar o pierdere de timp deoarece nimeni nu le va deschide pentru tine… in plus, sufletul tau va avea de suferit.

4. Sunt o adevarata lectie de viata deoarece te fac sa realizezi ca, indiferent de varsta pe care o ai si experienta de viata, inca nu stii ce este mai bine pentru tine.

5. Iti ofera pacea mintii pentru ca incepi sa intelegi ca nu poti sa te intorci in trecut si sa fortezi lucrurile sa fie asa cum erau odinioara.

6. Iti amintesc de toate celelalte usi inchise care nu au dus la nimic frumos in viata ta; acum intelegi ca acestea au fost inchise pentru un motiv si iti dai seama cat de recunoscatoare esti ca nu s-au deschis la momentul la care tu voiai.

7. Te obliga sa iesi din zona de confort si sa incerci toate cheile la usi diferite pana cand una dintre acestea se va deschide.

8. Te învață cum să mergi mai departe când descoperi că meriți mult mai mult decât să pierzi timpul în fața unei uși închise.

9. Îți oferă șansa de a avea mai multă încredere în destinul tău, în Univers. Sunt amintiri puternice despre cum funcționează viața uneori; sunt uși închise pe care tu le vrei deschise și uși deschise pe care tu le vrei închise. Uneori nu depinde de tine... ci de soartă.

10. Te învață că unele uși ascund multe secrete întunecate în spatele lor; secrete care ar putea să îți rănească sufletul dacă le deschizi. Ele sunt exemple ale modului în care lucrurile pot arăta extraordinar de frumos la exterior și incredibil de urât în interior.

11. Îți arată care sunt ușile pe care le vrei deschise pentru viitorul tău și ușile pe care ți-ai dori să le închizi pentru totdeauna.

12. Te îndrumă către persoanele potrivite în viața ta - acelea care vor avea grijă de sufletul tău.”

Dialog între Ego și Spirit (sursa net)

 Dialog între Ego și Spirit (sursa net)

Ego a spus: orice timp trecut a fost mai bun.

Spiritul a răspuns: trecutul nu există este doar un vis al minții voastre divizate, doar acest moment este real.

Ego a spus: pregătiți-vă pentru a vă atinge visele și a vă stabili obiectivele.

Spiritul a răspuns: nu există un vis mai mare de atins decât detașarea tuturor pentru a fi și a ști cine sunteți cu adevărat.

 Ego a spus: apărați-vă credințele și nu-i lăsați să vă  ia motivul.

Spiritul a răspuns: singura credință reală este să știi că toate sunt ireale și, prin urmare, nu există nimic de apărat sau protejat.

Ego a spus: ceilalți sunt de vină pentru circumstanțele mele. Spiritul a răspuns: ceilalți nu reflectă decât efectele credințelor tale inconștiente, iartă-te și iartă-le pentru menținerea și proiectarea viselor iluzorii de divizare.

Ego a spus: străduiește-te și concurează pentru a fi mai bun în fiecare zi. 

Spiritul a răspuns: nu există o ființă mai bună sau mai rea, tot ceea ce poți deveni este deja esențial, nu există nimic de îmbunătățit sau de realizat, ci doar de a desface vălurile care nu te lasă să fii ceea ce ai fost mereu și vei fi.

Ego a spus: protejați ceea ce aveți pentru că le-ați putea pierde. 

Spiritul a răspuns: Dacă protejezi ceea ce ai, îl vei pierde, dacă îl împărtășești și îl dai mai departe, îl vei păstra.

Ego a spus: împărțiți și cuceriți. 

Spiritul a răspuns: uniți-vă și vă veți aminti.

Ego a spus: există cineva special care te va iubi într-un mod autentic. 

Spiritul a răspuns: dragostea nu înțelege specialismele și nimeni din afară nu îți poate oferi ceea ce ești deja. Iubirea este oferită Iubirii fără grade,  fără cerințe sau condiții.

Ego a spus: sacrifică-te pentru ceilalți și îți vei câștiga locul în rai. 

Spiritul a răspuns: vă aflați deja în rai și fiecare sacrificiu este doar încercarea de a „plăti” o vinovăție inconștientă care nu a existat niciodată când v-ați despărțit de Dumnezeu. Locul tău din rai este inviolabil, orice faci și iei e tot  ce trebuie să ții minte.

Ego a spus: suferința este necesară pentru a ajunge la paradis. 

Spiritul a răspuns: suferința este necesară doar pentru a anula minciunile pe care le-a fabricat mintea, odată ce o realizezi și te ierți, este total inutilă.

Ego a spus: corpul, gândurile și emoțiile tale sunt ceea ce ești. Spiritul a răspuns: orice formă fizică sau non-fizică care încearcă să fie percepută separat de alte forme nu există decât în ​​visul despărțirii. Ceea ce ești nu poate fi măsurat sau identificat în spațiu.

Ego a spus: ai tot timpul în lume pentru a evolua. 

Spiritul a răspuns: Ceea ce a fost creat perfect nu necesită nicio evoluție și timpul există doar în vis. Ești atemporal și exiști în eternitate.

Ego a spus: boala și moartea sunt inevitabile. 

Spiritul a răspuns: boala este numai în minte împărțită sub forma aparentă iluzie, nu există ca atare, la fel cum Moartea, ceea ce nu s-a născut niciodată nu poate muri. Doar Viața este reală și nu se găsește în Lumea pe care o percepeți.

Ego a spus: nu vei fi niciodată suficient de bun, întotdeauna va exista cineva mai bun decât tine. 

Spiritul a răspuns: nu există nimeni mai bun sau mai rău decât nimeni, Dumnezeu are un singur Fiu creat perfect după chipul și asemănarea cu același, care se întoarce la cămin în nenumărate și diferite moduri. Ultima judecată (sfârșitul fiecărui proces) este inevitabilă.

Ego a spus: trebuie să judecăm și să-i condamnăm pe cei care fac rău. 

Spiritul a răspuns: fiecare judecată și condamnare pe care o efectuați este întotdeauna împotriva voastră pentru dorința de a perpetua visul de „păcat”, vinovăția și pedeapsa care face posibilă manifestarea Lumii pe care o percepeți. Cereți ca această percepție să fie corectată pentru a vedea Lumea reală.

Ego a spus: trebuie să controlați oamenii și acțiunile altora pentru a atinge obiectivele dorite. 

Spiritul a răspuns: tot controlul este rezultatul fricii de a pierde ceea ce nu a fost niciodată al tău și nu va fi niciodată, tot ce se naște va muri și va dispărea, dar cine nu s-a născut nu poate muri niciodată și, prin urmare, nu este nevoie de niciun control. A ta  este Împărăția Cerurilor în întregime.

Ego  a spus: dacă dai ceea ce ai, îl vei pierde. 

Spiritul  i-a răspuns:  ce îți este oferit îl ai pentru totdeauna cum poți pierde ceva ce îți aparține.

4.11.23

CORPUL UMAN (sursa net)

1: Număr de oase: 206

2: Număr de mușchi: 639

3: Număr de rinichi: 2

4: Numărul de dinți de lapte: 20

5: Număr de coaste: 24 (12 perechi)

6: Numărul camerei cardiace: 4

7: Artera cea mai mare: Aorta

8: Tensiune arterială normală: 120/80 Mmhg

9: PH de sânge: 7.4

10: Numărul de vertebre din coloana vertebrală: 33

11: Numărul de vertebre din gât: 7

12: Număr de oase în urechea medie: 6

13: Număr de oase în față: 14

14: Număr de oase în craniu: 22

15: Număr de oase în piept: 25

16: Număr de oase în brațe: 6

17: Numărul de mușchi din brațul uman: 72

18: Numărul de pompe din inimă: 2

19: Cel mai mare organ: Piele

20: Cea mai mare glandă: ficat

21: Celula cea mai mare: ovul feminin

22: Celula cea mai mică: spermatozoidul 

23: Cel mai mic os: Stapes urechea medie Numar de oase din ureche:3(ciocan,nicovală, scarita-urechea medie)

24: Primul organ transplantat: rinichi

25: Lungimea medie a intestinului subțire: 7m

26: Lungimea medie a intestinului gros: 1,5 m

27: Greutatea medie a nou-născutului: 3 kg

28: Rata pulsului într-un minut: de 72 de ori

29: Temperatura normală a corpului: 37 C ° (98,4 f °)

30: Volumul mediu de sânge: 4 până la 5 LITRI

31: VIAȚĂ Celule roșii din sânge: 120 de zile

32: VIAȚĂ Celule albe din sânge: 10 până la 15 zile

33: Perioada de sarcină: 280 de zile (40 de săptămâni)

34: Număr de oase în piciorul uman: 33

35: Număr de oase în fiecare încheietură: 8

36: Număr de oase în mână: 27

37: Cea mai mare glandă endocrină: tiroida

38: Cel mai mare organ limfatic: splina

40: Cel mai mare și mai puternic os: femur

41: Cel mai mic mușchi: Stapedius (urechea medie)

41: Număr cromozom: 46 (23 perechi)

42: Numărul oaselor nou-născutului: 306

43: Vâscozitatea sângelui: 4,5-5,5

44: Grupa de sânge a donatorului universal: O

45: Grupa de sânge a receptorului universal: AB

46: Cel mai mare globule albe din sânge: monocit

47: Celulele albe din sânge cele mai mici: limfocit

48: Numărul crescut de celule roșii din sânge se numește: policitemie

49: Banca de sânge din corp este: splina

50: Râul Vieții se numește: Sânge

51: Nivel normal de colesterol din sânge: 100 mg / dl

52: Partea fluidă a sângelui este: plasmatică.

Fusta are proprietăți curative (sursa net)

● Fusta are proprietăți curative iată de ce este important ca femeile să poarte fuste și rochii 

În toate timpurile fusta se considera principalul atribut al feminității. Și motivul nu este doar în frumusețea acestei ținunte. Specialiștii în domeniul energeticii personale consideră că atunci cînd femeia poartă fustă, ea începe să acumuleze energia feminității, proprie ei. De aceea, fusta poartă și un sens sacru pentru fiecare femeie.

●● Din antichitate, femeile se îmbrăcau exclusiv în fuste și rochii. Și această modă era corectă pentru toate popoarele. De exemplu, femeile slave purtau sarafane, cele din India purtau batiste lungi, iar japonezele îmbrăcau kimono. Precum vedem, îmbrăcămintea tuturor femeilor nu presupunea construcția pantalonilor.

,●● În timpurile străvechi, oamenii simțeau mai fin legătura lor cu forțele naturii. Toți știu că femeile se deosebesc de bărbați nu doar după parametrii fizicii. Oamenii de diferite genuri au și energetică diferită. Bărbaților li s-a prescris să-și preia energia din cosmos. Iar femeile luau energie preponderent din pămînt.

●● Dacă ne amintim asemenea noțiuni ca dragostea, atenție, grijă, empatie, gingășie, atunci, desigur, ele sunt caracteristice femeilor. Dar și față de pămînt asemenea noțiuni vor fi corecte.

Construcția oricărei fuste seamănă cu un con, ce se lărgește în jos. Acest model de fustă nu a fost inventat întîmplător.

●● Se considera că un asemenea con îi ajută femeii să preia mai multă energie și putere din pămînt, să devină fertilă și asigurată material. Energia femeii, dacă vorbim despre corpul fizic, se acumulează în uter. Bărbații nu sunt înzestrați de natură cu un asemenea organ. Și în plan energetic, pentru a obține energia pămîntului, el trebuia să o ia anume de la femeie.

●● Cînd femeia îmbracă pantaloni, ea parcă întrerupe legătura cu pămîntul. Mișcarea energiei se oprește, iar vasul sfînt al femeii sub formă de uter devine gol. În rezultat, femeia nu are ce-i oferi bărbatului.

●● Energia femeii este foarte importantă pentru bărbat. Ea îl face mai calm, mai stabil. Dacă bărbatul are acces la energia femeii, atunci el va dori întotdeauna să se ocupe cu lucrul creativ. Atunci cînd bărbatul este lipsit de dragostea și mîngîierea femeii, el devine agresiv, dur și violent.

●● Multe femei nu poartă, în general, fuste. Ele se îmbracă exclusiv în pantaloni sau blugi. Dar din punct de vedere energetic, această femeie își alimentează și fortifică spiritul printr-o metodă străină ei, adică bărbătește. În rezultat, interacțiunea dintre bărbat și femeie are loc ca și cu ea ar fi bărbat de la natură. În acest plan, are loc perturbarea schimbului de energii. Acest fapt se poate reflecta atît la nivel fizic sub forma diferitor boli, neînțelegeri și certuri.

●● Drept justificare, femeile ar putea spune că pantalonii sunt comozi, sunt stilați, practici, la modă. Cu siguranță, în pantaloni femeia poate face mai ușor unele lucrări, destinate inițal bărbaților. De exemplu, să care greutăți, să se miște rapid etc. În comparație cu pantalonii, rochia sau fusta, sunt un fel de frînă. Dar în acest sens se manifestă un avantaj pentru femei, aducîndu-i liniște și armonie. O femeie adevărată nu se va gîndi să facă lucruri grele, să care greutăți sau să fugă undeva. Ea va aștepta bărbatul, care ca un adevărat cavaler, nu va refuza să o ajute.

●● Îmbrăcînd o rochie sau o fustă frumoasă, orice femeie poate simți cum i se schimbă dispoziția. În ea parcă se trezește o energie foarte cunoscută ei. Desigur, privirile bărbaților se vor îndrepta anume spre femeile îmbrăcate în rochii și fuste.

Pantalonii, chiar și cei mai stilați, trebuie îmbrăcați sub formă de excepție.

●● Au importanță lungimea și forma fustei. 

Anterior, se considera că rochia sau fusta trebuie să fie cît se poate de lungi, pînă în podea. Așa femeia se alimenta mai ușor cu energia pămîntului. Dacă fusta are poale largi, care se învăluie în timpul mersului, atunci se formează așa-zisele cîmpuri torsionare, chemate să amplifice energia pămîntului. 

Poalele fustei se considera un fel de cerc de protecție. Această protecție era chemată să creeze o apărare pentru centrele sexuale ale femeii. De funcționarea corectă a acestor centre depinde direct sănătatea organelor reproductive feminine și funcționarea lor corectă.

●● Chipul femeii în fustă lungă va aminti întotdeauna de castitate, inocență și puritate. Fusta lungă protejează femeia de privirile pofticioase. Este foarte important. Asemenea priviri pot fi egale cu ochiul rău, ce poate crea goluri în centrele energetice inferioare.

●● Dacă acest lucru se întîmplă, atunci femeia își pierde energia sexuală. Iar împreună cu aceasta va pleca și forța vitală și atractivitatea feminină. În final, are loc sărăcirea energetică a femeii. Ea nu mai poate oferi nimici bărbatului ei, de aceea el își pierde interesul față de ea. În prezent, multe femei se întreabă, unde s-au pierdut bărbații adevărați. Dar de unde vor apărea ei, dacă femeile înșiși nu mai sunt femei în adevăratul sens al cuvîntului?

●● Femeile renunță intenționat la feminitatea lor, îmbrăcînd pantaloni și alte haine bărbătești. Din fericire, moda ultimilor ani le oferă femeilor șansa de a reveni la îmbrăcămintea pur feminină, să se alimenteze cu energia pămîntului și să-i ofere gingășie bărbatului iubit. De aceea, purtați fuste sau rochii și învățați-vă să vă simțiți femei adevărate. 

2.11.23

Ce-ai făcut tu, române? (sursa net)

Ce-ai făcut tu, române? Îți spun eu: *ți-ai furat căciula singur!

Nu te-ai limitat la căciulă, ai furat o bucată de traversă să o vinzi la fier vechi și acum te plângi că faci cu trenul 10 ore în loc de 3. 

*ai furat componente din sistemul de irigații și apoi te-ai plâns că îți omoară seceta culturile.

*ți-ai tăiat bucata de pădure și apoi ai țipat, ca din gură de șarpe când casa ți-a luat-o la vale. *ți-ai păcălit la cântar clientul intrat la tine în magazin, apoi ai dat din colț în colț că nu mai ai vânzare.

*ți-ai vândut pământul ca să-ți cumperi BMW apoi ai jelit că n-ai ce mânca.

*ți-ai aruncat gunoaiele în râuri, în  lacuri, pe stradă, în parc, apoi ai fost indignat că este mizerie. *ți-ai deschis firmă și ți-ai bătut joc de angajați, apoi te-ai văitat că ai dat faliment.

Să-ți mai spun?

*ți-ai învățat și copilul că necinstea și lipsa de respect te fac "șmecher" și plin de bani.

Să amintim și despre corupție!

*Române, câți ai corupt tu când n-aveai răbdare să stai la coadă, la un ghișeu, când vroiai niște facilități care nu ți se cuveneau, când nu doreai să mai plătești taxe ca să te dai mare cu excursii pe la dracul în praznic?

Vrei educație? Păi de unde? 

*ai uitat când reclamai profesorul că ți-a tras de urechi odrasla pentru că era obraznică? Când l-ai mutat la o alta școală, vezi doamne că aceea e mai "cu moț", ajungând să îți ruinezi copilul și școala? Când îți agasai propriul copil cu meditații peste meditații pentru a demonstra că mutarea lui la altă școală este benefică? Doar sufletul lui de copil știe cât suferă și nu, nu îți va recunoaște niciodată cât îl doare și cât este de obosit, de frică să nu te supere. *când ai mulțumit ultima dată unui profesor care, poate cu trudă și în condiții precare, ți-a făcut copilul "om"? 

Te-ai întrebat cât ai contribuit tu la educația copilului tău? 

Te-ai întrebat dacă tu, în locul acelor profesori, ai fi fost mai bun? 

Te-ai întrebat, măcar o singură dată cât de bine i-ai făcut copilului tău? Lui sau ție? Ai uitat când, fără urmă de considerație, ți-ai vorbit de rău părinții, copii, profesorii, vecinii...? 

Ce faci tu pentru țara și pământul tău natal?

Ești mândru?

*când ai luat atitudine că cineva ascultă tare muzică în autobuz, sau că cineva face scandal într-un loc public? 

*când ai vorbit ultima oară fără (cpm, plm) bip-uri...?

Ce-ai făcut tu, ca cetățean de rând, române ? Nimic! Ai contribuit cu vârf și îndesat ori prin tăcere ori prin neparticipare. 

N-ai vrut să știi de solidaritate, n-ai vrut să auzi de cinste, ai vrut doar vilă și mașină bengoasă, chiar dacă rahatul de la vila ta polua lacul din vecinătate și pentru pământul pe care ți-ai construit-o ai dat șpagă la primar, să-l treacă în intravilan.

Datorită celor ca tine au avut de suferit cei onești, cei cu bunul simț la purtător, cei care au știut că bunăstarea nu este o consecință a șmecheriei, mitocăniei, arivismului și lipsei de scrupule. 

Din cauza ta au ajuns ceilalți pribegi, mulțumindu-se cu resturile de la masa altora, pentru că tu nu te-ai implicat, pentru că ție nu ți-a păsat, pentru tu ai aplaudat nedreptățile de care te foloseai să-ți fie bine trăgând după tine și o gloată de buimaci care sperau că totul va fi roz, din secunda doi, dacă te urmează.

Nu mai arăta cu degetul spre alții! Arată spre tine!

De-aia n-ai o țară ca afară! 

Pentru că te doare la bască de lege, de țară (pe care o înjuri pe unde te duci), pentru că te doare în flecul de la pantof de toți și toate, chiar și de mamă-ta, de copilul tău și pentru că, oricât ai primi tot ți se pare prea puțin cât timp vine altul și-ți promite mai mult.

Ai cerut, dar n-ai dat nimic în schimb! 

Nici măcar un "bună ziua" îngrijitoarei care spăla scara blocului sau măcar... un pet în lada de gunoi!...