In fiecare pliu am o bucurie, o amintire, câte o dezamagire, câte o victorie, câte o iubire, câte un vis. Ridurile mele sunt prietenele mele, sunt povestea vieții mele! N-as renunța pentru nimic in lume la ele. Tare mi-s dragi ridurile mele, e harta vieții mele pe fața mea. Zi de zi mai apare câte un vis, un gând, o bucurie pe fața mea❤️câte un rid care îmi aduce aminte ca trebuie doar sa încerc sa trec frumos pe lumea asta.
Important e sa nu ai riduri pe suflet…
1 Vârsta a Treia începe oficial la 60 de ani şi se presupune că se termină la 80, dar nu este un consens.
2.Vârsta a Patra sau Bătrânețea începe la 80 de ani şi se termina la 90.
3. Longevitatea începe la 90 şi se termină când mori.
4. Nimeni nu este sănătos după 50 de ani. Sănătoşi sunt tinerii; bătrânii au mereu una sau mai multe indispoziţii care sunt proprii vârstei.
5. Despre ce este vorba atunci, este de a îmbătrâni sănătos, adică, cu indispoziţiile controlate şi fără complicaţii.
6. Dacă vrei să ştii cât vei trăi şi cum vei ajunge la vârsta asta, uită-te şi aminteşte-ţi de părinţii tăi. Moştenirea genetică este fundamentală pentru a stabili un pronostic al vieţii. Cine a avut cancer sau infarct înainte de 60 de ani îl va transmite prin gene copiilor lor, pentru că aceştia vor avea mai mari probabilităţi să dezvolte aceleaşi boli. Logic, dezvoltarea unei boli cronice implică prezenţa multor factori, dar genetica este doar unul din ele.
7. “Suntem ceea ce mâncăm” spun naturiştii şi nu le lipseşte dreptatea. Dacă în afară de genetica defavorabilă îţi mai pui şi 3-4 linguriţe de zahăr la fiecare cafea pe care o bei, savurezi toate pieile de pui fript şi te răsfeţi cu şorici de porc ca aperitiv la sfârşit de săptămână, ţi-ai transformat arterele în canale înfundate. Adică, nu vei avea bună circulaţie, bună oxigenare, ceea ce va echivala cu moartea celulară sau altfel spus, îmbătrânire accelerată sau prematură.
8.În consecinţă, dacă vrei să ai o bătrâneţe sănătoasă, începând de la 50 de ani ai grijă de alimentaţia ta şi nu mai mânca “chimicale”, nu mai face excese de grăsime. Un bun mic dejun, un prânz bun şi o cină uşoară sunt cheia pentru echilibrul tău interior.
9.Partenera cu dieta este băutura. Înlătură toate băuturile gazoase, astea le pot bea tinerii şi cu măsură, noi nu. Toate aceste lichide au carbonat de sodiu, zahăr şi cofeină. La vârsta noastră aceste substanţe biciuiesc pancreasul şi ficatul până le distrug. Bea mai bine limonadă, sucuri. Până şi berea este de preferat că se face cu apă fiartă, are componente naturale şi nu are sodiu
10. Pe de altă parte este destulă evidenţă clinică care demonstrează că un consum moderat de alcool după 50 de ani îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi are trei efecte clare: vasodilatator coronarian, diminuează colesterolul şi este un sedativ moderat. La tine acasă şi când nu ai nevoie sa şofezi, ia o înghiţitură. Licorile cele mai recomandate sunt whisky-ul, vinul roşu şi o ţuica pură.
11. În loc să iei o nitroglicerină pentru a dilata arterele, sau statine pentru a scădea colesterolul, sau valium pentru a te calma, reuşeşti toate astea cu o bună înghiţitură. Si dacă o faci în compania persoanelor pe care le iubeşti, efectul se dublează. Acum bine, doar o atenţionare: consum moderat înseamnă unul sau doua pahare, pentru că dacă îţi petreci astfel toată ziua, efectul este exact invers şi te vei omorî mai repede decât îţi imaginezi.
12.Asta vrea să spună că toate aceste reguli sunt bune, dar fără să exagerezi şi mai ales fără să dogmatizezi. Dacă faci un grătar pentru familia ta sau prieteni, nu veni cu “eu nu mănânc cârnaţi pentru că sunt foarte graşi” sau “medicul meu mi-a spus să nu beau mai mult de două pahare şi gata”.
13.Nimic nu poate înlocui bucuria şi plăcerea de a împărtăşi cu cei care te iubesc; nu există grăsime sau pahar care nu se pot metaboliza într-o seară bună de distracţie. Mecanismele de compensaţie ale corpului nostru sunt încă, puţin cunoscute, dar se întâmplă aşa: dacă te distrezi cu adevărat, “păcatul mortal” dietetic se transformă în “păcat care se iartă”.
14. Asta este absolut sigur, pentru că tot ce mănânci şi bei îţi vor lăsa urme şi ca portretul de Dorian Gray, corpul tău va arăta ca la bătrâneţe. Nopţile de petrecere, atacurile, excesele de toate tipurile vor face viaţa de bătrân foarte dizgraţioasă. Şi nu numai ţie, ci şi familiei tale.
15.Principala nenorocire pentru un bătrân este singurătatea. Obişnuit este că perechile nu ajung la bătrâneţe împreună; întotdeauna cineva se duce primul, cu tot ceea ce dezechilibrează statu quo care susţinea componentele perechii.Văduvul sau văduva încep să fie o greutate pentru familia lui.
16.Recomandarea mea personală este să încercaţi să nu pierdeţi – atât timp cât aveţi luciditate – controlul vieţii voastre. Asta înseamnă, de exemplu: eu decid când şi cu cine ies, ce mănânc, cum mă îmbrac, pe cine sun, la ce oră mă culc, ce citesc, cu ce mă distrez, ce cumpăr, unde trăiesc, etc. Pentru că, atunci când nu poţi face toate astea, te vei transforma într-un om greu de suportat, un bolovan pentru viaţa celorlalţi.
1. Nu se ingrijesc
2. Nu isi dezvolta minime abilitati sociale
- un job
- un acoperis deasupra capului
- o viziune de viata
3. Cred ca toate femeile sunt materialiste
- si le trateaza ca atare
4. Cred ca toate femeile sunt dive porno
- si le trateaza ca atare
5. Cred ca femeile doar profita si vor ceva de la ei, fara sa fie capabile sa ofere ceva.
- si le trateaza ca atare
6. Isi aleg partenerele pentru show-off, nu pentru bucuria unei relatii
7. Nu invata sa-si gestioneze emotiile si bubuie in compulsii: jocuri de noroc, alcool, droguri... femei
8. Nu isi dezvolta abilitati minime.de.comunicare
9. Isi formeaza educatia sexuala din pornografie, iar viata lor devine o fictiune
10. Nu inteleg ce inseamna relatie in 2023
11. Cred ca bad boy inseamna marlan
12. Invata lectii de masculinitate de la psihopati, sau golumi cu ifose de regi
13. Se poarta ca niste victime
14. Nu inteleg faptul ca femeia nu este dusmanul
15. Se poarta ca milionarii, dar fug de munca
16. Smecheria inseamna un magnum de rose la Mamaia
Bert Hellinger, psihoterapeutul și scriitorul german avea 93 de ani, este cunoscut în întreaga lume pentru crearea metodei terapeutice "Constelația familială".
A lăsat acest text minunat:
�" Viața te dezamăgește să nu mai trăiești cu iluzii și să vezi realitatea.
�Viața distruge totul de prisos până când rămâne doar ce este important.
�Viața nu-ți dă pace până încetezi să te învinovățești singur și accepți totul.
�Viața îți retrage ceea ce ai, până când nu te vei mai plânge și vei începe să mulțumești.
�Viața trimite oameni contradictorii să te vindece, ca să nu te mai uiți în afară și să începi să reflectezi cine ești în interior.
�Viața îți permite să cazi iar și iar, până când decizi să înveți lecția.
�Viața te scoate din drum și te deviază, până când încetezi să vrei să controlezi totul și te lași să curgi ca un râu.
�Viața îți pune dușmani în cale, până când nu mai reacționezi.
�Viața te sperie și te va speria de câte ori este nevoie, până îți vei pierde frica și îți vei recăpăta credința.
�Viața te distanțează de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem trupul, ci sufletul din el.
�Viața râde de tine de multe și multe ori, până când nu mai iei totul atât de în serios și poți râde de tine.
�Viața te rupe în câte părți sunt necesare, pentru ca lumina să te pătrundă.
�Viața repetă același mesaj, dacă este cazul cu țipete și scandal, până când în sfârșit îl auzi.
�Viața trimite fulgere și furtuni, ca să se trezească.
�Viața te umilește și uneori te învinge iar și iar până când decizi să-ți lași ego-ul să moară.
�Viaţa îţi anihilează bunurile şi măreţia până când nu mai vrei bunuri şi măreţie şi începi să serveşti.
�Viața îți taie aripile și îți taie rădăcinile, până când nu mai ai nevoie de aripi sau rădăcini; atunci dispari în forme și întreaga ta ființă zboară.
�Viața îți refuză miracolele pe care le tot ceri, până când înțelegi că totul este un miracol.
�Viața îți scurtează timpul, ca să te grăbești să înveți să trăiești.
�Viața te ridiculizează până când devii nimic, nimeni, pentru ca atunci devii totul.
�Viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua.
�Viața te doare și te chinuie până când renunți la capricii și istericale și îți apreciezi respirația.
�Viața îți ascunde comorile până când înveți să ieși la viață și să le cauți.
�Viața te separă de Dumnezeu, până când înveți să îl vezi în toți și în toate.
�Viața te trezește, te taie, te rupe, te dezamăgește... dar crede-mă, asta e ca sinele tău cel mai bun să se manifeste... până când doar iubirea rămâne în tine ".
Atunci când oamenii te rănesc nu mai există cale de întoarcere către povestea acelor două persoane de dinaintea dezamăgirii. Se produce o ruptură ireparabilă, ca o prăpastie, în jurul căreia dai o vreme târcoale, în speranța că se va găsi o cale, un pod, peste care să poți trece în partea cealaltă. Te doare și ești furios și trist totodată că omul acela pe care l-ai pierdut nu mai are loc în sufletul tău și că nici tu nu mai ai loc în sufletul lui.
Privesc în jur, cu tristețe și cu teamă, cum oamenii se pierd unii pe alții. Se rănesc, se despart și-apoi se uită. Sau, și mai rău, nu se uită. Își spun cuvinte pe care nu le vor putea lua înapoi niciodată, oricât de mult le-ar regreta.
Privesc în trecutul meu, la oamenii care au rămas acolo, și mă gândesc pe câți i-am alungat chiar eu. Pe câți i-am rănit și câți m-au rănit. Câte prăpăstii de cuvinte am lăsat în urmă, peste care nu am sărit, ci în care m-am prăbușit dureros.
Nu am mai găsit niciodată drumul înapoi către ei, pentru că acest drum nu există. Nu te poți întoarce înapoi la omul de dinaintea dezamăgirii. Pentru că dezamăgirile schimbă oamenii și le schimbă și sentimentele.
Dupa fiecare experienta in care cineva te-a facut sa suferi,tu alegi cine vrei sa fii: victima celor care te-au ranit, sau un om puternic, demn si fericit.
Dupa fiecare nedreptate care ti s-a facut,tu alegi cine vrei sa fii: un om razbunator si rau, sau un om iertator si bun.
Dupa fiecare nereusita, tu alegi cine vrei sa fii: un om descurajat, care-si plange de mila, sau un om increzator care nu renunta si lupta pentru a-si atinge telurile.
Dupa fiecare cuvant urat care ti se spune tu alegi cine vrei sa fii: un om care raspunde tot cu cuvinte urate, sau un om care vorbeste cu respect si cu iubire.
Dupa fiecare incercare a cuiva de a-ti cotropi sufletul, tu alegi cine vrei sa fii: un om care cotropeste suflete, sau un om care le locuieste frumos, lasand in urma lui dragoste, pace si amintiri frumoase.
Dupa fiecare infrangere, tu alegi cine vrei sa fii: un om care sta in genunchi sau un om care se ridica si merge demn mai departe.
Dupa fiecare poveste urata pe care ai trait-o, tu alegi ce vrei sa fii: un om care nu va mai crede in povesti frumoase, sau un om care va scrie cele mai frumoase povesti....
Nu ține degetele greblă prin timp, fă-ți căuș, oprește clipa
Într-o zi vom lăsa totul baltă. Ne vor rămâne hainele-n dulap, cheile și telefonul cine știe pe unde, folia de medicamente pe noptieră neterminată, poate și ciorba la foc molcom pe plită.
Nu trăi fără să te gândești la toate astea. Ziua aceea poate fi oricând, pentru oricine.
Bagă de seamă ce șerpi îți ies pe gură. Oamenii nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă.
La noi se zice: animalul se leagă cu funia și omul cu vorba bună. Ce te costă să gândești înainte de a deschide gura?
Caută să fii drept și nu biciui cu șfichiul verbului obrazul nimănui.
Nu te crede nemuritor și nu ține degetele greblă prin timp. Fă-ți căuș ca atunci cînd erai copilandru și mergeai la izvor. Nu puteai bea apă direct din șuvoi, nu-i așa?
Fă din vorbe alean pentru cineva. Să vezi cum îi vor da lacrimi pe obraz. Dacă trebuie să asculți, ascultă. Dacă nu ai nimic de spus, taci. Tăcerea e mană cerească la timpul ei.
Aud că moare lumea. Clopotele anunță trecerea în neființă a vreunei ființe. Doamne, ce tristețe și cît amar, dar ne-a promis cineva, cîndva, nemurirea?
Supărată că nu vin, mi-a zis mama într-o duminică demult: Așa-i că dacă aș muri mîine ai veni repede și ți-ai smulge părul din cap de durere că ai rămas fără mamă? De ce nu ai venit ieri cînd te-am chemat că am făcut ardei umpluți? Ne bucuram, rîdeam, povesteam și noi ca fetele…
Nu-mi reproșa nimica mama, doar încerca să îmi deschidă ochii.
Pe la 40 de ani mi-am dat seama că trăiam prea repede. În iureșul zilelor uitasem să trăiesc cuminte așa încît toată frumusețea vieții și tihna treceau pe lîngă mine. Pînă cînd, într-o dimineață cînd toți dormeau și eu priveam răsăritul doar cu gîndul la cît de multe am de făcut, fără să pot uita o clipă de asta, mi-am zis: Ho, nebuno! Unde alergi așa? Într-o zi îți rupi gîtul și-ai trecut prin viață ca gîsca prin apă.
Începînd de atunci m-am așezat să și mi-am găsit în asta bucurie. Parcă trăiam mai încet și parcă vedeam mai bine. Căușul meu de prețuit timpul: scrisul.
Atunci mi s-au tocit sitele răbdării, am închis moara și-am scris pe ușă: De astăzi nu mai macin griji, decît arareori!
Alergăm ca chiorii către nicăieri în loc să mergem încet și cu bucurie. Hai să fim mai smeriți, oricum ultimul cuvînt nu-l are nimeni pe pămîntul acesta decît moartea. Nu vă sfiiți și nu uitați de ea. Totul, totul se poate schimba într-o clipă, iar sufletul poate lua oricînd calea spre vămile cerului. Faceți cumva să nu fie pustiu și gol. Auriți-l cu puțină bunătate, bucurie și grijă pentru viață.
Într-o zi vom lăsa totul baltă. Pe nepusă masă vom fi luați fără a fi întrebați: vrei să vii? Atunci vom simți pe pielea noastră cuvintele Părintelui Arsenie Papacioc: Să vezi cînd se oprește răsuflarea ce importantă este clipa.
Oamenii nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă.
