9.8.22

CÂND ÎNCHIDEM ANUMITE CICLURI DIN VIAȚA NOASTRĂ... (sursa net)

 1. Apreciază experiența. Fiecare problemă a venit să te învețe o lecție, nu să te distrugă.

2. Mulțumește oglinzii. Mulțumește-i acelei persoane că a venit să te ajute să conștientizezi ce mai ai de vindecat în tine, și la ce nivel ești.

3. Nu iubi din necesitate sau vei deveni dependent de companie și nu vei putea fi fericit singur niciodată.

4. Nu-ți pierde zilele gândindu-te la ce nu a fost, la greșelile tale sau la cât de rău te tratează viața. Nu rămâne în trecut, astfel vei atrage mereu aceleași situații.

5. Nu trăi ca o victimă, victimele nu au putere, nu își asumă viața.

6. Nu irosi viața încercând cu disperare să fii acceptat.

7. Nu renunța. Urmează-ți visul, visul tău nu trebuie să depindă de aprobarea altcuiva.

De ce stai blocat când ușa este complet deschisă?

Ce merge, va merge. Ce nu merge nu era pentru tine. Fiecare dintre eșecurile tale este o altă lecție, te va ajuta să-ți construiești un viitor de succes, dacă ai suficientă stimă de sine pentru a nu înceta să încerci.

Uită-te la tine! Ești viu!

Ochii tăi văd, inima ta bate, mâinile se mișcă și generează lucruri mărețe.

Trage-te la răspundere. Lasă-i pe ceilalți în pace cu ei înșiși.

Nu aștepta să-ți aducă flori. Fii propria ta grădină și acolo fluturii se vor așeza, nu va trebui să alergi după ei.

Când.... (sursa net)

 Când ești bolnav, ai da orice să te vindeci și îți promiți că vei face atâtea lucruri dacă Dumnezeu îți mai dă o șansă...

Când te-ai vindecat, o iei de la capăt și de cele mai multe ori, nu te ții de cuvânt.

Când ai bani mulți, te plângi mereu că ești obosit și nu faci față responsabilităților...

Când ești sărac, te plângi că ești prost plătit și ai face orice să fii bogat...

Când ești căsătorit, spui mereu că ești sătul de responsabilitățile familiei și de partenerul de viață și parcă ți-ar plăcea să fii mai liber...

Când ești singur, ți-ai dori din suflet să găsești pe cineva bun cu care să-ți împărți viața...

Când ai mașină, ești mereu supărat că s-a scumpit întreținerea ei, dar îți dorești una și mai nouă...

Când nu ai mașină, te-ai săturat să fii pieton și îl invidiezi pe cel care are...

Când ai copii, ești mereu epuizat și uneori simți că nu mai vrei să auzi de nimeni și nimic...

Când nu ai copii, ți-ai dori din suflet să ai...

Când ești copil, te prefaci că ești adult și îți dorești din răsputeri să crești mai repede...

Când devi adult, te gândești că, era mai bine să fii copil...

Când ai părinții în viață, te-ai săturat să te deranjeze tot timpul...

Când părinții nu mai sunt, ai da orice să le mai auzi vocea,  măcar un minut...

Dacă locuiești într-un apartament, ai da orice să ai o casă în natură...

Dacă ai o casă, nu ești fericit pentru că întreținerea sa, îți ocupă prea mult timp...

....

Așa este omul, o ființă veșnic nemulțumită care mereu se concentrează pe ceea ce nu are...

Își pierde timpul încercând să caute fericirea undeva în universul nemărginit, când de fapt "fericirea este azi, acum, aici, chiar în jurul său.

8.8.22

Exercitii de Scriere Creativa (sursa net)

  În epoca în care trăim, caracterizată printr-o puternică tendință de globalizare și de tehnologizare, formarea noastră totuși nu se poate concepe în afara cărții, a scrisului și a bibliotecii. „Totul pleacă de la literă și se întoarce la ea, fără aceasta devenirea omului, sigur, ar fi fost alta”, afirma Adrian Marino [2, p. 156]. Element important al dezvoltării cognitive, intelectuale, profesionale, scrisul reprezintă propria oglindă a reflecțiilor și a gândirii umane. În cazul marilor creatori de literatură artistică, devenind modalitate care face cu putință toate ambiguitățile, simbolismele și semnificațiile posibile, scrisul îi personalizează prin ruperea tradiției cu care scriitorii deseori intră în conflict.

În contextul în care se vorbește tot mai mult despre o școală a viitorului, despre „formarea pedagogic orientată a cititorului de literatură artistică prin cunoașterea axiologică a acesteia, ca sistem artistic-estetic imanent, și prin angajarea apropriată a cititorului în producerea valorilor in actu ale literaturii” [3, p. 23], predarea gândirii în școală, așa cum sugera și Edward de Bono, devine mai mult decât necesară. Or, o gândire bună e esențială pentru a rezolva probleme, pentru a lua decizii, pentru a face față schimbărilor – toate fiind importante pentru supraviețuire și pentru succes în lumea de azi. La rândul ei, predarea gândirii poate fi realizată prin/în cadrul unor activități specifice, scrierea creativă fiind una dintre acestea. Rod al imaginației, al creativității, scrierea creativă nu este doar un datum al geniilor. Omul poate fi creativ în orice gen de activitate. Acest postulat trebuie să dea strălucire optimismului pedagogic, să anime proiecte de aplicare a lui în practica largă a instruirii și educației. Prin urmare, sarcina profesorului este să-i creeze elevului posibilitatea de a se manifesta, stimulându-i gândirea, provocându-i creativitatea la diferite niveluri: lectură creativă, interpretare/analiză creativă, scriere creativă. Bunăoară, puși în situația de a continua povestea pornind de la afirmația crengiană, ușor modificată, „În altă zi ne trezim că iar vine părintele la școală cu moș Fotea, cojocarul satului, care ne aduce, dar de școală nouă, calculatoare, DVD-uri, sisteme home-cinema…”, elevii, cu siguranță, vor intra pe tărâmul imaginației, născocind, inventând, concepând tot felul de povești (amuzante, absurde, „serioase”), se vor lăsa purtați de impulsurile de moment, căutând soluții neordinare.

În alt caz, recurgând la procedeul „Jocul metaforei”, profesorul le va solicita elevilor să completeze spațiile libere din textul propus cu cuvinte/sintagme neordinare:

Ninge ( cu ce?) _________ (cu iluzii, cu hohote de râs).

Ninge (unde? peste ce?) ___________ ( în sufletul meu).

Ninge (cum?) ___________________ (contemplativ, fără milă).

Ninge (de ce?)___________________ (fiindcă ești departe).

Dacă ar ninge incontinuu, (ce s-ar întâmpla?) _________________ (totul ar încremeni).

Exemplul propus demonstrează că, operând cu metafora fără a realiza că o utilizează, elevii forțează, de fapt, limita exprimării curente, obișnuite, intră în zona gândirii literare. Întrebările Cu ce mai poate ninge în afară de fulgi de zăpadă?, Peste ce ar mai putea ninge în afară de „peste pământ”? etc., care pot anticipa rezolvarea sarcinii, îi vor ajuta pe elevi să-și exploreze imaginația, să caute variante în funcție de trăirile lor, de experiența de viață, de lectură.

Așadar, scrierea creativă înseamnă depășirea și provocarea limitelor, zămislire, făurire, act creator, capacitatea de a modela în forme noi și diferite o anumită experiență, de a găsi soluții noi, de a formula idei originale. Conform lui Hembrey [1], scrierea creativă înseamnă cap (este o activitate a minții: transmite idei), inimă (este un proces afectiv: transmite trăiri, sentimente), mână (este o îndeletnicire, o deprindere care necesită practică). Potențialitate a ființei umane, creativitatea, implicit scrierea creativă, pot fi educate printr-o pedagogie adecvată, caracterizată de o permanentă problematizare, ce pune elevii în situația de a se reanaliza, redefini, de a învăța singuri ceea ce pot face.

Una dintre caracteristicile minții umane este nevoia permanentă de a da formă, sens, chiar și atunci când i se oferă o informație incompletă. Jocurile se bazează pe această nevoie intrinsecă umană de a asambla bucăți de informație și fragmente astfel încât ele să aibă un mesaj unitar. Principiile grupării pot fi aplicate și în scrierea creativă. În fața unui blocaj creativ, exercițiul „Povestea numelui” poate deveni un stimulent potrivit. Procedura de aplicare este următoarea: a) elevul își scrie prenumele în formă de anagramă; b) găsește câte un cuvânt pentru fiecare dintre literele prenumelui (ex.: Sandasobă, arici, nasture, drum, artist); c) inventează o poveste a numelui folosind toate cuvintele în cauză (Ex: Pe sobă am găsit un arici. În loc de ochi avea prinși doi nasturi. O fi fost vreun artist de circ. Era cu ochii ațintiți la drum. Probabil, punea ceva la cale). Odată elaborat, exercițiul respectiv poate fi utilizat în varii situații de învățare: predarea categoriilor gramaticale ale substantivului (gen, număr, caz, funcție sintactică etc.), studierea părților principale/secundare ale propoziției etc.

Un alt exercițiu de scriere creativă, ce face parte din această categorie a alcătuirii unui text din cuvinte, fragmente, este și cel intitulat „Întreg – parte”. Modul de aplicare este cât se poate de simplu: a) elevii completează o listă din cel puțin cinci-șase perechi de substantive ce exprimă întregul (timp) și partea (ora, clipa, veșnicia); b) ei plasează perechile de cuvinte scrise în structurile propuse de profesor; c) scriu un cuvânt/enunț cu rol de concluzie/sinteză a celor comunicate; d) intitulează textul. Pentru exemplificare propunem următorul text:

Dacă tu ești timpul, eu sunt clipa

Dacă tu ai fi soarele, eu aș fi raza.

Dacă tu ai fi _________, eu aș fi ________.

Dacă tu ai fi _________, eu aș fi ________.

Două inimi gemene.                       (Armonie)

Acest tip de exercițiu, pe lângă faptul că le formează elevilor deprinderi de scriere creativă, poate fi aplicat cu succes și în procesul de predare/consolidare a modului condițional sau al oricărui alt mod personal (indicativ, conjunctiv, imperativ), timp (prezent, trecut, viitor), aspect (imperfect, perfectul compus etc.) cu modificările respective ale formei verbului a fi. Activitatea elevilor nu se va termina aici. Dat fiind faptul că unul dintre obiectivele interpretării operei literare este comentariul/descifrarea semnificațiilor titlului, profesorul, în continuare, îi poate include pe elevi într-o discuție argumentativă pornind de la întrebările „De ce ai intitulat astfel textul?”, „Ce idee ai vrut să accentuezi prin acest titlu?”. Cu siguranță, elevii vor putea lesne să găsească argumentul necesar, iar de la semnificațiile titlului propriilor texte și până la cele ale titlului operei literare studiate nu este decât un pas.

Funcția creatoare a imaginației este o condiție necesară vieții cotidiene. „A pune la treabă” imaginația înseamnă a genera, a produce, a articula imagini în diferite moduri. În această ordine de idei, exercițiile de imaginație au un rol deosebit în formarea la elevi a abilităților de scriere creativă. Ele le încurajează evaluarea și feedback-ul în scopul de a experimenta diferite tipuri de analiză și de a reflecta asupra procesului și produsului scrierii. Solicitați, de exemplu, să-și imagineze că s-au pomenit într-un imperiu al unei culori (al verdelui/albului/albastrului etc.), elevii, inițial:

-  scriu cât mai multe nuanțe ale culorii alese (ex.: verde-închis, verde-deschis, verzuiverde-verde, verde-pal, verde-crud, verde-șters, verde-gălbui, vernil);

-  găsesc cuvinte dintr-un câmp lexical ales de ei (de ex. natură: copac, apă, iarbă, omidă, păianjen, umbră, muguri, floare etc.);

-  formează îmbinări folosind un cuvânt ce exprimă o nuanță de culoare și altul din șirul de cuvinte ce fac parte din câmpul lexical al cuvântului ales (omidă verde-verde, păianjen verde-pal, barcă de-un verde șters etc.);

-  scriu aleatoriu o listă de verbe, care rămâne deschisă;

-  alcătuiesc mai multe enunțuri independente unul de altul ca informație transmisă (pot avea ca repere întrebările Când? Cine? Ce fel de? Ce face? Unde? De ce?), folosind cât mai multe dintre îmbinările formate anterior (ex.: Într-o seară de-un verde-închis, o omidă verde-verde mergea în ospeție la un păianjen de-un verde-pal, care-și construise un lăcăș orbitor de verde. Pe oglinda verzuie a lacului plutea o barcă de-un verde șters);

-  aranjează enunțurile obținute în așa fel încât să alcătuiască un text;

-  intitulează textul cu o îmbinare din cele create de ei.

Un alt exercițiu de imaginație ce poate fi aplicat în cadrul orelor de scriere creativă este și jocul asupra relațiilor de antonimie dintre cuvinte. În acest caz:

-  elevilor li se dau perechi de antonime (mare – mic, înalt – scund, slab – gras, mult – puțin, larg – strâmt);

-  ei își imaginează o scenă/întâmplare/poveste utilizând o pereche de antonime, conform modelului: Într-o grădină mică creștea un copac mare. În copacul mare, o pasăre și-a făcut un cuib mic. În cuibul mic erau trei ouă mari. Un ou mare avea o crăpătură mică. Crăpătura mică totuși era semnificativă, așa că pasărea a aruncat în grădina mică oul mare, din cuibarul mic. Chiar dacă era mare, oul s-a spart. Din celelalte ouă mari, la timpul potrivit, au ieșit doi pui mici, care, mai târziu, au zburat din copacul mare.

Formularea punctelor de vedere diferite este una dintre cele mai importante abilități de gândire ale oamenilor. A-i pune pe elevi să formuleze puncte de vedere ce aparțin persoanelor/personajelor implicate în acțiune este o operație pe cât de necesară, pe atât de instructivă. Astfel, un fapt/o întâmplare dintr-o operă literară (ex.: Ion este ucis de George – romanul Ion de L. Rebreanu), poate fi abordat/ă din perspectiva mai multor personaje. Ce gândește/crede despre moartea lui Ion: Florica, George, mama lui Ion, Vasile Baciu, familia Herdelea, autoritățile etc.? Mai mult decât empatie, exercițiul poate genera puncte de vedere diferite ca și o constantă comportamentală viitoare.

Fondatorul psihologiei genetice Henri Wallon, în lucrarea sa Les Origines de la pensée chez l’enfant, susținea că, la vârsta de doi-trei ani, copilul se substituie între doi poli ai aceleiași situații: poziții active și pasive. El participă la ceea ce numește Wallon „jocuri alternative”: joacă prinzând și apoi joacă pentru a fi prins, ascunde și apoi caută ascunderea, aruncă o minge și o primește. Aceasta reflectă capacitatea lui de a-și separa existența de cea a altora, de a se recunoaște ca pe un „eu” și de a începe să-și cristalizeze eul diferit de ceilalți. Mai mult, gândirea lui se formează prin perechi. Ideea de „moale”, susține reputatul psiholog, nu se formează înainte de sau după ideea de „tare”, ci simultan, într-o ciocnire. „Elementul fundamental al gândirii este această structură binară, nu elementele singulare care o alcătuiesc. Perechea, cuplul sunt anterioare elementului izolat” [4, p. 25]. Această relație antitetică/opoziție dintre cuvinte, numită de G. Rodari „binomul fantastic”, ar putea servi ca procedeu de scriere creativă. În acest caz: a) se aleg două cuvinte suficient de străine (ex.: televizor, papagal); b) se creează, cu ajutorul prepozițiilor, diferite raporturi între aceste două cuvinte (un papagal la televizor, papagalul de pe televizor, un papagal sub televizor, televizorul peste papagal); c) se alcătuiește un text, din șase-opt enunțuri, amuzant/fantastic/paradoxal etc. pornind de la o situație sugerată de una dintre îmbinările create (ex.: Papagalul de sub televizor este prietenul meu. Îi place să stea ore întregi în acest loc. Cred că pândește momentul potrivit ca să se strecoare înăuntrul aparatului. Probabil, se vrea vedetă. Cine știe? Cel puțin, acum atâta pot spune: „Am un papagal sub televizor”).

Pe lângă dimensiunea ei irațională (haotică, divergentă), creativitatea este văzută ca fiind și rațională (abilitatea de a rezolva probleme, de a folosi cunoștințele existente). Un exercițiu de acest tip este și cel intitulat „Inventăm o poveste”. Modul de aplicare este următorul: a) elevii scriu un substantiv care le trece prin minte (ex.: crocodil); b) alcătuiesc o povestioară din 5 enunțuri folosind, în fiecare dintre acestea, substantivul respectiv cu forme diferite de caz (ex.: Pe plajă era un crocodil. Ochii crocodilului mă priveau lacom. I-am făcut crocodilului un semn să se apropie. Împreună cu crocodilul am pornit spre ghereta cu înghețată. „Crocodilule, o înghețată ți-ar răci pofta de carne!”). Ulterior, elevii pot redacta textul excluzând și/sau substituind cuvântul „crocodil” cu alte variante (pronumele „lui” etc. ), evitând astfel repetiția deranjantă.

Motivația este un factor extrem de important în declanșarea actului creator și focalizează energiile creative pe obiective stabilite. Nu este suficient să dispui de un potențial creativ de aptitudini, dacă acestea nu sunt orientate strategic, prin motivație și atitudini, către descoperirea și generarea noului cu valoare de originalitate. Scrisul creativ răspunde din plin acestui deziderat. Exersarea regulată a lui îi învață pe elevi să învingă diverse bariere ale producției creative (perceptive, emoționale, culturale), le dezvoltă și le cizelează personalitatea.

1
󰀶󰀴󰀲 󰁅󰁘󰁅󰁒󰁃󰁉Ț󰁉󰁉 󰁄󰁅 󰁓󰁃󰁒󰁉󰁅󰁒󰁅 󰁃󰁒󰁅󰁁󰁔󰁉󰁖Ă󰀸󰀭󰀱󰀲 󰁡󰁮󰁩
󰀨󰁳󰁴󰁲󰁩󰁣󰁴 󰁰󰁥󰁮󰁴󰁲󰁵 󰁵󰁺󰁵󰁬 󰁶󰁯󰁬󰁵󰁮󰁴󰁡󰁲󰁩󰁬󰁯󰁲 󰁁󰁪󰁵󰁮󰁧󰁥󰁭 󰁍󰁡󰁲󰁩󰀬 󰁤󰁩󰁮 󰁭󰁯󰁴󰁩󰁶󰁥 󰁤󰁥 󰁣󰁯󰁰󰁹󰁲󰁩󰁧󰁨󰁴󰀩
󰀭
 
󰁅ș󰁴󰁩 󰁰󰁥 󰁰󰁬󰁡󰁪ă ș󰁩 󰁣󰁯󰁮󰁳󰁴󰁲󰁵󰁩󰁥ș󰁴󰁩 󰁣󰁡󰁳󰁴󰁥󰁬󰁥 󰁤󰁥 󰁮󰁩󰁳󰁩󰁰, 󰁣󰃢󰁮󰁤 󰁶󰁡󰁬󰁵󰁲󰁩󰁬󰁥 󰁭ă󰁲󰁩󰁩 󰁡󰁤󰁵󰁣 󰁬󰁡 ță󰁲󰁭 󰁵󰁮 󰁭󰁥󰁳󰁡󰁪 󰃮󰁮󰁴󰁲󰀭󰁯 󰁳󰁴󰁩󰁣󰁬ă. 󰁓󰁣󰁯ț󰁩󰁲󰁥󰁰󰁥󰁤󰁥 󰁨󰃢󰁲󰁴󰁩󰁡: 󰁣󰁥 󰁳󰁣󰁲󰁩󰁥 󰁰󰁥 󰁥󰁡?󰀭
 
󰁌󰁩󰁴󰁥󰁲󰁡 C 󰁡 󰁤󰁩󰁳󰁰ă󰁲󰁵󰁴 󰁤󰁩󰁮 󰁡󰁬󰁦󰁡󰁢󰁥󰁴 󰃮󰁮 󰁭󰁯󰁤 󰁭󰁩󰁳󰁴󰁥󰁲󰁩󰁯󰁳. C󰁥 󰁳󰀭󰁡 󰃮󰁮󰁴󰃢󰁭󰁰󰁬󰁡󰁴?󰀭
 
󰁔󰁯󰁴 󰁣󰁡󰁲󰁴󰁩󰁥󰁲󰁵󰁬 󰁴ă󰁵 󰁥 󰁢󰁥󰁪 ș󰁩 󰁧󰁲󰁩, 󰁤󰁯󰁡󰁲 󰁬󰁡 󰁣󰁡󰁰ă󰁴󰁵󰁬 󰁳󰁴󰁲ă󰁺󰁩󰁩 󰁳󰁥 󰃮󰁮󰁡󰁬ță 󰁯 󰁣󰁡󰁳ă 󰁡󰁬󰁢󰁡󰁳󰁴󰁲ă. C󰁩󰁮󰁥 󰁬󰁯󰁣󰁵󰁩󰁥ș󰁴󰁥 󰃮󰁮 󰁥󰁡?󰀭
 
󰁐󰁲󰁯󰁤󰁵󰁣ă󰁴󰁯󰁲󰁩󰁩 󰁵󰁮󰁥󰁩 󰁥󰁭󰁩󰁳󰁩󰁵󰁮󰁩 󰁣󰁵󰁬󰁩󰁮󰁡󰁲󰁥 󰁴󰁥 󰁲󰁯󰁡󰁧ă 󰁳ă 󰁬󰁥 󰁦󰁡󰁣󰁩 󰁣󰁥󰁡 󰁭󰁡󰁩 󰁭󰁡󰁲󰁥 󰁢󰁲󰁩󰁯șă 󰁤󰁩󰁮 󰁬󰁵󰁭󰁥, 󰃮󰁮󰁡󰁬󰁴ă 󰁣󰃢󰁴 3 󰁥󰁴󰁡󰁪󰁥 ș󰁩󰁭󰁡󰁲󰁥 󰁣󰃢󰁴 󰁵󰁮 󰁺󰁥󰁰󰁥󰁬󰁩󰁮. 󰁄󰁥󰁳󰁣󰁲󰁩󰁥 󰁦󰁥󰁬󰁵󰁬 󰃮󰁮 󰁣󰁡󰁲󰁥 󰁯 󰁦󰁡󰁣󰁩 ș󰁩 󰁣󰁵󰁭 󰁯 󰁴󰁲󰁡󰁮󰁳󰁰󰁯󰁲ț󰁩 󰁰󰃢󰁮ă 󰁬󰁡 󰁳󰁴󰁵󰁤󰁩󰁯.󰀭
 
󰁅ș󰁴󰁩 󰁬󰁡 󰁺󰁯󰁯 󰁣󰃢󰁮󰁤, 󰁢󰁲󰁵󰁳󰁣, 󰁴󰁯󰁡󰁴󰁥 󰁡󰁮󰁩󰁭󰁡󰁬󰁥󰁬󰁥 󰁳󰁵󰁮󰁴 󰁥󰁬󰁩󰁢󰁥󰁲󰁡󰁴󰁥 󰁤󰁩󰁮 󰁣󰁵ș󰁴󰁩. 󰁕󰁮 󰁰󰁡󰁮󰁤󰁡 󰁵󰁲󰁩󰁡ș 󰁴󰁥 󰁵󰁲󰁭ă󰁲󰁥ș󰁴󰁥 ș󰁩, 󰁣󰃢󰁮󰁤 󰁳󰁴󰁲󰁩󰁧󰁩󲀞󰁌󰁡󰁳ă󰀭󰁭ă!󲀝, 󰃮ț󰁩 󰁤󰁡󰁩 󰁳󰁥󰁡󰁭󰁡 󰁣ă 󰁰󰁯ț󰁩 󰁶󰁯󰁲󰁢󰁩 󰁰󰁥 󰁬󰁩󰁭󰁢󰁡 󰁡󰁮󰁩󰁭󰁡󰁬󰁥󰁬󰁯󰁲. C󰁥 󰁦󰁡󰁣󰁩 󰁡󰁴󰁵󰁮󰁣󰁩?󰀭
 
C󰁩󰁮󰁥󰁶󰁡 󰃮ț󰁩 󰁤ă 100 󰁢󰁡󰁬󰁯󰁡󰁮󰁥 ș󰁩 󰃮󰁮󰁣󰁥󰁰󰁩 󰁵ș󰁯󰁲 󰁳ă 󰁴󰁥 󰁲󰁩󰁤󰁩󰁣󰁩 󰃮󰁮 󰁡󰁥󰁲. 󰃎󰁮󰁣󰁯󰁴󰁲󰁯 󰁰󰁬󰁵󰁴󰁥ș󰁴󰁩 ș󰁩 󰁣󰁥 󰁳󰁥 󰃮󰁮󰁴󰃢󰁭󰁰󰁬ă 󰁤󰁥󰀭󰁡 󰁬󰁵󰁮󰁧󰁵󰁬󰁣ă󰁬ă󰁴󰁯󰁲󰁩󰁥󰁩? C󰃢󰁮󰁤 󰁡󰁴󰁥󰁲󰁩󰁺󰁥󰁺󰁩, 󰁣󰁥 󰁡󰁶󰁥󰁮󰁴󰁵󰁲󰁩 󰁴󰁥 󰁡ș󰁴󰁥󰁡󰁰󰁴ă?󰀭
 
󰁌󰁡 󰁧󰁥󰁡󰁭󰁵󰁬 󰁴ă󰁵 ț󰁩󰁰ă 󰁯 󰁢󰁵󰁦󰁮󰁩ță. 󰁏󰁢󰁳󰁥󰁲󰁶󰁩 󰁣ă 󰁡󰁲󰁥 󰁵󰁮 󰁭󰁥󰁳󰁡󰁪 󰁳󰁥󰁣󰁲󰁥󰁴 󰁰󰁲󰁩󰁮󰁳 󰁤󰁥 󰁰󰁩󰁣󰁩󰁯󰁲. C󰁥 󰁳󰁣󰁲󰁩󰁥 󰁰󰁥 󰁢󰁩󰁬󰁥󰁴 ș󰁩 󰁣󰁥 󰁳󰁥 󰃮󰁮󰁴󰃢󰁭󰁰󰁬ă 󰁡󰁰󰁯󰁩?󰀭
 
A󰁩 󰁦󰁯󰁳󰁴 󰁭󰁩󰁣ș󰁯󰁲󰁡󰁴/ă ș󰁩 󰁨󰁯󰁩󰁮ă󰁲󰁥ș󰁴󰁩 󰁰󰁲󰁩󰁮󰁴󰁲󰁥 󰁴󰁵󰁦󰁩ș󰁵󰁲󰁩󰁬󰁥 󰁤󰁥 󰁦󰁬󰁯󰁲󰁩, 󰁣󰃢󰁮󰁤 󰁤󰁥󰁳󰁣󰁯󰁰󰁥󰁲󰁩 󰁯 󰁣󰁯󰁬󰁯󰁮󰁩󰁥 󰁤󰁥 󰁺󰃢󰁮󰁥 󰁣󰁡󰁲󰁥 󰁰󰁡󰁲󰁴󰁩󰁣󰁩󰁰ă 󰁬󰁡󰁯 󰁳ă󰁲󰁢ă󰁴󰁯󰁡󰁲󰁥 󰁳󰁰󰁥󰁣󰁩󰁡󰁬ă. C󰁥 󰁦󰁥󰁬 󰁤󰁥 󰁳ă󰁲󰁢ă󰁴󰁯󰁡󰁲󰁥 󰁥 ș󰁩 󰁣󰁵󰁭 󰁳ă󰁲󰁢ă󰁴󰁯󰁲󰁥󰁳󰁣 󰁺󰃢󰁮󰁥󰁬󰁥?󰀭
 
󰁎󰁡󰁶󰁩󰁧󰁨󰁥󰁺󰁩 󰁰󰁥 󰁭󰁡󰁲󰁥, 󰁣󰃢󰁮󰁤 󰁤󰁡󰁩 󰁰󰁥󰁳󰁴󰁥 󰁯 󰁢󰁡󰁬󰁥󰁮ă 󰁰󰁲󰁩󰁮󰁳ă 󰃮󰁮 󰁮ă󰁶󰁯󰁡󰁤󰁥, 󰁤󰁥󰁳󰁰ă󰁲ț󰁩󰁴ă 󰁤󰁥 󰁰󰁵󰁩󰁵󰁬 󰁥󰁩. 󰃎󰁩 󰁳󰁡󰁲󰁩 󰃮󰁮 󰁡󰁪󰁵󰁴󰁯󰁲.󰁄󰁥󰁳󰁣󰁲󰁩󰁥 󰁦󰁥󰁬󰁵󰁬 󰁣󰁵󰁭 󰁡󰁪󰁵ț󰁩 󰁢󰁡󰁬󰁥󰁮󰁡 󰁳ă 󰁳󰁥 󰃮󰁮󰁴󰁯󰁡󰁲󰁣ă 󰁬󰁡 󰁰󰁵󰁩󰁵󰁬 󰁥󰁩.󰀭
 
󰁅ș󰁴󰁩 󰁭󰁩󰁣 󰁣󰃢󰁴 󰁯 󰁦󰁵󰁲󰁮󰁩󰁣ă ș󰁩 󰁮󰁩󰁭󰁥󰁲󰁥ș󰁴󰁩 󰁤󰁩󰁮 󰁧󰁲󰁥ș󰁥󰁡󰁬󰁡 󰃮󰁮󰁴󰁲󰀭󰁵󰁮 󰁭󰁵ș󰁵󰁲󰁯󰁩. 󰁆󰁵󰁲󰁮󰁩󰁣󰁩󰁬󰁥 󰁴󰁥 󰁰󰁯󰁡󰁲󰁴ă 󰃮󰁮 󰁳󰁰󰁡󰁴󰁥 󰁰󰃢󰁮ă 󰁬󰁡 󰁲󰁥󰁧󰁩󰁮󰁡󰁬󰁯󰁲.󰀭
 
󰁌󰁥 󰁤󰁵󰁣󰁩 󰁣󰁯󰁬󰁥󰁧󰁩󰁬󰁯󰁲 󰁤󰁥 󰁣󰁬󰁡󰁳ă 󰁯 󰁰󰁩󰁡󰁴󰁲ă 󰁦󰁥󰁲󰁭󰁥󰁣󰁡󰁴ă. C󰁥 󰁳󰁥 󰃮󰁮󰁴󰃢󰁭󰁰󰁬ă 󰁣󰃢󰁮󰁤 󰁰󰁩󰁡󰁴󰁲󰁡 󰃮󰁮󰁣󰁥󰁰󰁥 󰁳ă 󰁴󰁲󰁥󰁭󰁵󰁲󰁥 ș󰁩 󰁳ă󰁺ă󰁮󰁧ă󰁮󰁥󰁡󰁳󰁣ă?󰀭
 
󰁕󰁮 󰁣󰁡󰁣󰁴󰁵󰁳 󰁶󰁯󰁲󰁢󰁩󰁴󰁯󰁲 󰁤󰁩󰁮 󰁤󰁥ș󰁥󰁲󰁴 󰃮ț󰁩 󰁳󰁰󰁵󰁮󰁥 󰁣ă 󰁳󰁩󰁮󰁧󰁵󰁲󰁵󰁬 󰁬󰁵󰁩 󰁶󰁩󰁳 󰁥󰁳󰁴󰁥 󰁳ă 󰁺󰁢󰁯󰁡󰁲󰁥 󰃮󰁮󰁴󰁲󰀭󰁵󰁮 󰁢󰁡󰁬󰁯󰁮 󰁣󰁵 󰁡󰁥󰁲 󰁣󰁡󰁬󰁤, 󰁤󰁡󰁲 󰁮󰁵 󰁳󰁥󰁰󰁯󰁡󰁴󰁥 󰁭󰁩ș󰁣󰁡 󰁤󰁩󰁮 󰁬󰁯󰁣 ș󰁩 󰃮󰁩 󰁥󰁳󰁴󰁥 󰁴󰁥󰁡󰁭ă 󰁳ă 󰁮󰁵 󰁳󰁰󰁡󰁲󰁧ă 󰁢󰁡󰁬󰁯󰁮󰁵󰁬. C

Bărbații inteligenți vor femei fericite, nu femei puternice! (sursa net)

 Mi s-a luat până peste cap de goana asta după statutul de ‘femeie puternică’.

Am mai scris-o și o repet – a fi femeie puternică nu înseamnă câtă suferință poți să duci, ci capacitatea de a lua decizii care să-ți facă viața mai frumoasă.

Fix asta înseamnă femeie puternică – înțelepciune!
Toate femeile care au trecut prin greutăți crâncene, toate femeile care au luat decizii eronate, toate femeile care au reușit în carieră, declară că sunt puternice.

Sunt ele fericite?
Sincer? Nu am văzut! Dacă intri puțin în profunzime, apar rapid lacrimi, apar erori de percepție, apar criterii de selecție fără vreo legătură cu realitatea, clișee etc…

De asta spun că bărbații inteligenți vor femei fericite!
Da, fugim de nefericire și nu e nimic rău în asta.
O femeie care suferă este ca un mormânt… rece, ternă, este ca o poezie de Bacovia. Nici măcar nu-ți vine să te aproprii de ea.

Oricât de puternică s-ar crede, ochelarii prin care privește lumea sunt murdari de negativitate. Ce să faci cu o asemenea femeie? Să te stingi lângă ea?
Nu mi se pare tocmai o opțiune deșteaptă!

Știu, știu că există mulți așa-ziși salvatori, însă vă întreb: în câte cazuri se produce transferul? În câte cazuri ea își revine, iar el pică în gaura lăsată de ea?
Merită?
Mă iertați, dar nu merită!

pe femeie. Asta e treaba ei!

Așa cum treaba lui este să fie el fericit. Separat!
Niciodată să nu vă combinați cu persoane care așteaptă fericirea de la alții!
Veți eșua lamentabil și, ceea ce credeți că este iubire, se va transforma în coșmar, în abuz.

Oricât de puternică spune o femeie că este, nu vă lăsați păcăliți. Încercați să vedeți dacă este fericită. Dacă nu este… atunci puteți liniștiți să vă vedeți de treabă!
Femeia a suferit mult și mai vrea… Așa că nu vă băgați!

Sună dur ceea ce scriu aici, însă dorința de a fi fericiți ne unește pe toți – indiferent că suntem bărbați sau femei, indiferent de culoare, religie sau orientare sexuală.
Numai că fericirea nu este ceva ce vine din exterior, ci din interior.

Drept urmare, încercați să vă căutați parteneri fericiți.
Și, extrem de important, încercați să fiți voi fericiți.

Cele mai frumoase relații sunt cele formate din oameni fericiți, din oameni care intră în relație fericiți. Ei știu să se bucure de ceea ce au, au ce să ofere relației lor pentru a crește și sunt capabili de iubire.

Unde există putere, cineva trebuie să stea în genunchi… cu capul plecat.
Unde există putere, deci multă suferință, cineva vrea să primească tot… fără să ofere nimic.
Vă rog din suflet să analizați cu atenție o femeie sau un bărbat care se declară puternici. Ce au ei de oferit? Și vreau să priviți dincolo de declarații…

Vă spun eu, în cele mai multe cazuri, acești oameni încă suferă profund, așa că au nevoie de reglare, deci să primească. De oferit? Mai subțire… Ți se va spune că au oferit toată viața 

Da, bărbații inteligenți caută femei fericite. Și nu e nimic rău în asta.
Știți de ce? Pentru că femeia fericită știe să ofere și să primească iubire.
Femeia puternică știe doar să sufere, iar pentru asta există psihologi.

Ce simpla este viata atunci cand suntem tineri (sursa net)

 Ce simpla este viata atunci cand suntem tineri! Suntem deschisi, sinceri, facem ce ne place, mancam cand ne este foame, dormim cand ne este somn, bem apa cand ne este sete. Ne plac oamenii veseli care zambesc si ii evitam pe cei care sunt suparati sau incruntati. 

Apoi, pe masura ce devenim adulti, ne transformam parca in roboti. Ni se sterge zambetul de pe chip, ne pierdem veselia, suntem seriosi si incruntati mai tot timpul si uitam sa ne bucuram de viata. 

Ne lasam prinsi in iluziile pe care ni le dicteaza cei din jurul nostru si ne pierdem pe noi insine. Facem ce ni spune, facem ce "trebuie", parca suntem programati de cineva care detine telecomanda vietii noastre. Dormim cand trebuie, mancam cand trebuie si facem tot felul de lucruri pentru ca "trebuie".

In mintea si in sufletul nostru apar tot felul de goluri pe care le umplem cu mancare, alcool, droguri sau medicamente. Ne incarceram in inchisori din ce in ce mai stramte si mai restrictive, insa ne hranim cu iluzii, ne autoamagim ca sa putem continua sa traim si alergam prin viata fara sa ne mai putem bucura de ea. 

Ne refugiem in munca sau in socializare excesiva, cautam tot felul de activitati ca sa fugim de conflictele nerezolvate de acasa. Suntem din ce in ce mai putin autentici si sinceri, ne mintim pe noi insine si pe ceilalti si traim apasati de povara unei vieti traite in dezacord cu noi insine. 

Cautam solutii de moment sa putem merge inainte, ne facem rau noua insine si celorlalti pentru ca e normal, "asa face toata lumea" si ne pierdem umanitatea pe parcurs. 

Viata nu ne-a fost data sa o transformam intr-o lupta in care mai tot timpul avem de pierdut, atat noi cat si ceilalti. 

Viata ne-a fost data sa ne bucuram de ea, sa traim autentic si in acord cu noi insine, sa ne cautam reteta implinirii personale si sa o implementam in existenta noastra. 

Iti place lumea in care traiesti? Iti place ceea ce vezi la cei din jurul tau, iti plac vietile lor? Iti place cum traiesti tu de cand asculti de ceilalti? 

Cauta-ti adevarul propriu, traieste in acord cu el si lasa deoparte toate iluziile pe care ti le-au servit altii. Nu trebuie sa faci nimic din ceea ce nu-ti place si mai ales nu ai de ce sa urmezi calea altora, deoarece aceste variante de a ne trai viata au scris scenariul de mai sus. 

Opreste-te putin din valtoarea vietii tale zilnice si intreaba-te: cum as vrea sa arate viata mea pentru a putea sa traiesc fericit si implinit? Si fa schimbarile necesare, nu este niciodata prea tarziu!

7.8.22

Ori de câte ori te simţi Recunoscător, tu emiţi Iubire !!! (sursa net)

 "Ori de câte ori te simţi Recunoscător, tu emiţi Iubire !!!

TU EMIȚI IUBIRE...

• Fii recunoscător pentru tot ce ai primit în viaţa ta (trecut).

Fii recunoscător pentru tot ce primeşti în viaţa ta (prezent).

Fii recunoscător pentru tot ceea ce îţi doreşti în viaţa ta ca şi cum ai fi primit deja (viitor).

• Recunoştinţa ta va multiplica toate lucrurile bune din viaţa ta.

• Recunoştinţa este puntea care face legătura între sentimentele tale negative şi strunirea forţei Iubirii !!!

• Pentru a te folosi de puterea recunoştinţei, practic-o.

Ori de câte ori ţi se întâmplă ceva bun, oferă mulţumiri.

Nu contează cât de minor este evenimentul respectiv.

Spune Mulţumesc.

• Cu cât recunoştinţa pe care o simţi este mai mare, cu atât mai multă iubire emani.

Cu cât emani mai multa iubire, cu atât mai multe lucruri bune ţi se întâmplă.

• Fiecare moment reprezintă o ocazie perfectă pentru a fi recunoscător şi pentru a multiplica lucrurile pe care le iubeşti."

Orice mare credinta este construita pe convingeri mici (sursa net)

Așa cum pic cu pic se face lac, asa si convingerile mici se acumuleaza pana devin ceea ce numim “mare credinta”.

La inceput, este vorba despre indoiala, care vine din frica.

Mecanismul traieste constant in frica si dorinta de protectie.

Pentru a se apara, se agata de certitudini temporare: aceeasi mancare, aceeasi casa, aceleasi idei etc. 

De fiecare data cand experimenteaza ceva nou, va memora experienta pentru ca data viitoare sa aiba un punct de reper fix.

Cauta confort si siguranta, ceea ce este natural. Prin intermediul acestor ancore, evita frica, creand iluzia sigurantei. 

Prin identificare, ”io” devine una cu frica si trairile mecanismului. Dupa ce mecanismul a memorat experienta, ”io” va spune “stiu” si “cred”.

Stie ce s-a intamplat si crede ca se va intampla la fel sau similar.

Astfel isi proiecteaza viitorul, in care se vede in siguranta.

Pentru orice “negativ” va gasi ceva “pozitiv” care sa ii dea senzatia de siguranta, sau va folosi “negativul” ca ancora. 

In loc sa chestioneze indoiala, va cauta sa o evite si sa gaseasca ceva pe baza careia va construi o convingere.

Daca incepi sa chestionezi convingerile, vei constata ca este vorba despre un castel de carti de joc.

Ori de cate ori vei intreba ”De ce?”, vei primi un raspuns. Mergand pe fir inapoi, vei gasi indoiala:

- “De ce crezi in asta?” 

- “Pentru ca ma face sa ma simt…?”

- “De unde ai luat ideea asta?”

- “Mi s-a intamplat/am auzit…?”

- “Daca renunti la ea, ce apare?”

- “Nesiguranta!”

- “Daca nu crezi in nimic, ce experimentezi?”

- “Frica!”

Adica, ai nevoie convingeri specifice pentru a contracara frica. In frica, te indoiesti de tine, de mintea ta si de posibilitatile tale.


In final, puse cap la cap, convingerile au ca rezultat credinta.

 Daca darami convingerile una cate una, credinta se va surpa ulterior.


Daca vei incerca sa ataci direct credinta, rezistenta va fi maxima.

De aceea, trebuie lucrat pe componente, unde rezistenta este minimă.