⚜Minutul de înțelepciune ⚜ (sursa net)

1. Nu uita să zâmbești în fiecare zi!

2. Mergi pe jos între 10 și 30 de minute zilnic.

3. Ascultă muzică frumoasă, de calitate, în fiecare zi – este hrană pentru suflet.

4. Stabilește-ți câte un obiectiv, cât de mic, în fiecare zi. Îndeplinește-l!

5. Trăiește în jurul celor 3 E-uri: energie, entuziasm și empatie.

6. Citește mai multe cărți ca anul trecut.

7. Mănâncă mai multă hrană naturală, mai puțină artificială.

8. Scapă de dezordinea din viața ta: de acasă, de la serviciu, din mașină și așa mai departe.

9. Nu îți pierde timpul prețios bârfindu-i pe alții sau regretând trecutul. Nu îți mai umple mintea cu gânduri negative, ci transformă-le în unele pozitive!

10. Stai în liniște totală timp de 10 minute în fiecare zi. Relaxează-te, nu te gândi la nimic.

11. Viața e o școală. Gândește-te că toate problemele cu care te confrunți sunt doar lecții.

12. Mănâncă la micul dejun ca un rege, la prânz ca un prinț, iar seara ca un cerșetor.

13. Nu rata nicio ocazie să-i îmbrățișezi pe cei dragi.

14. Viața este prea scurtă ca s-o petreci urând pe cineva.

15. Fă pace cu trecutul tău, ca acesta să nu îți strice prezentul.

⚜Minutul de înțelepciune ⚜ (sursa net)

1. Viața nu este dreaptă, dar este totuși bună.

2. Când ai dubii, fă următorul pas mic.

3. Viața este prea scurtă ca să nu te bucuri de
ea.

4. Nu jobul va avea grijă de tine când ești bolnav. Prietenii și familia vor avea.

5. Nu cumpăra lucruri de care nu ai nevoie.

6. Nu trebuie să câștigi toate disputele. Fii cinstit cu tine însuți.

7. Plângi împreună cu cineva. Ajută mai mult decât să plângi singur.

8. E OK să te superi pe Dumnezeu. Poate face față.

9. Economisește pentru lucruri importante.

10. Când este vorba de ciocolată, rezistența e futilă.

11. Împacă-te cu trecutul ca să nu-ți strice prezentul.

12. E OK să-ți lași copii să te vadă plângând.

13. Nu îți compara viața cu a altora. Nu ai cum să știi despre ce este călătoria lor.

14. Dacă o relație trebuie să fie secretă, nu ar trebui să fii în ea.

15. Totul se poate schimba într-o clipită. Dar stai liniștit, Dumnezeu nu clipește niciodată.

16. Respiră adânc. Îți calmează mintea.

17. Scapă de tot ce nu îți trebuie. Dezordinea te va trage în jos în multe feluri.

18. Orice nu te omoară chiar te face mai puternic.

19. Nu e niciodată prea târziu pentru a fi fericit. Dar depinde numai de tine și nu de altcineva.

20. Nu accepta refuzul atunci când urmărești ceva ce iubești.

21. Arde lumânările, folosește cearceafurile bune, poartă lenjeria de ocazie. Nu le mai păstra pentru ocazii speciale. Astăzi este o zi specială.

25. Nimeni în afară de tine nu este responsabil cu fericirea ta.

26. De fiecare dată când ești într-o situație care pare dezastruoasă întreabă-te: va conta asta peste cinci ani?

27. Alege întotdeauna Viața.

28. Iartă, dar nu uita.

29. Ce cred alții despre tine nu este treaba ta.

30. Timpul vindecă aproape orice. Dă timp Timpului.

31. Oricât de bună sau de rea este o situație, se va schimba.

32. Nu te lua prea în serios. Nimeni altcineva nu o face.

33. Sa crezi în miracole.

34. Dumnezeu te iubește pentru ceea ce e El, nu pentru ce ai făcut sau nu ai făcut tu.

35. Fii prezent și bucură-te de viață cât de mult poți acum.

36. A ajunge bătrân e mai bine decât alternativa – a muri tânăr.

37. Copiii tăi au o singură copilărie.

38. Tot ce contează la sfârșit este ceea ce ai iubit.

39. Ieși afară în fiecare zi. Miracolele te așteaptă pretutindeni.

40. Dacă ne-am pune toți problemele în saci și le-am vedea pe ale celorlalți, ne-am lua repede sacii noștri înapoi.

41. Invidia este pierdere de timp. Acceptă ceea ce ai deja, nu ceea ce crezi că ai nevoie.

42. Partea mai bună abia urmează să înceapă.

43. Indiferent cum te simți, ridică-te, aranjează-te și fii prezent.

44. Creează. Produ ceva.

45. Viața nu vine legată cu o fundă, dar e totuși un cadou.

⚜Minutul de înțelepciune ⚜ “Înțeleptul și cele trei porți” (sursa net)

“Înțeleptul și cele trei porți” Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

– Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
– Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi.
In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii. Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:

SCHIMBA LUMEA
- Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta.
Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii… Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.

Anii trecura. Intr-o zi, il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:
– Ce-ai invatat tu pe acest drum?
– Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
– Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu. Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris:

SCHIMBA-I PE CEILALTI
-Asta era si intentia mea, gandi el… Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpe defectele.
Aceasta a fost a doua lupta a sa.

Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
– Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
– Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
– Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria:

SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI
Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.

Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
– Ce ai invatat tu pe acest drum?
– Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
– Asa este, spuse batranul.
– Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
– Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:

ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
-In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.

Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
– Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
– Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
– Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria:

ACCEPTA-I PE CEILALTI
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.

Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
– Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
– Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
– Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei:

ACCEPTA LUMEA
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.
Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa?

Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
– Ce-ai invatat pe drumul acesta?
– Acum am invatat ca lumea este fereastra sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad prin ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista. Atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
– Acesta este cel de-al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.

Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!

Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

"Întrebare: Cum trebuie să fie o femeie serioasă? (Suada Agachi)

"Întrebare: Cum trebuie să fie o femeie serioasă?

Răspuns: Femeia serioasă trebuie să aibă soţ şi amant.

Întrebare: Credeam că aia e o femeie adulteră.

Răspuns: Femeia adulteră are soţ şi mai mulţi amanţi.

Întrebare: Credeam că aia e o femeie uşoară.

Răspuns: Femeia uşoară are doar amanţi.

Întrebare: Credeam că aia e o femeie pierdută.

Răspuns: Femeia pierdută n-are nici soţ, nici amant.

Întrebare: Credeam că aia e o femeie singură.

Răspuns: Femeia singură e aia care are numai soţ."

Povestea vulturului (sursa net)

Cândva demult trăiau doi vulturi neobișnuiți. Fiecare dintre acești vulturi avea trei capete.

Unul dintre capete era mereu "bun", altul mereu "rău", iar cel de-al treilea nu putea să decidă între primele două.

Primele două capete se certau între ele. Capul bun reprezenta iubirea și bunătatea, capul rău reprezenta furia și ura, iar cel de-al treilea era prins la mijloc.

Capul bun vedea mereu cu inima deschisă și căuta soluții, capul rău vedea partea negativă a lucrurilor, iar capul neutru le asculta pe celelalte sperând că poate lua o decizie.

Cei doi vulturi erau mereu confuzi și se răzgândeau adesea.

Într-o zi însă, unul dintre vulturi a hotărât că singura cale de a avea o viață normală este aceea de a tăia capul bun și capul rău (care se tot certau) și de a rămâne cu cel neutru.

Celălalt vultur era convins că trebuia luată o măsură, dar nu era de acord cu soluția primului.

Cu toate acestea, primul vultur, cu precizie și coordonare a tăiat capetele care îi cauzau probleme. Pentru moment vulturul a simțit pace, dar de îndată ce a încercat să se ridice în zbor a simțit că nu mai are echilibru și control și s-a prăbușit.

Cel de-al doilea vultur a avut o altă idee. Planul său era acela de a accepta situația și vocile contradictorii. A început să fie atent la ceea ce spun cele două capete, să conștientizeze ce simte, să respire și să fie prezent. Încetul cu încetul a putut să asiste cu calm la discuții.

Cu timpul, cele două capete au devenit mai liniștite și cel din mijloc a înțeles că are nevoie de amândouă pentru a lua decizii înțelepte.

***

Vocile noastre interioare sunt asemănătoare primelor două capete. Discursul interior sare de la un lucru la altul și poate produce frici, furie, vinovăție.

Când respirăm și devenim conștienți că noi nu suntem gândurile și emoțiile noastre, când privim de undeva de sus toată situația, începe să se facă liniște.

Suntem oameni. Este normal să simțim și să gândim în contradictoriu. Important este să acceptăm tot ceea ce vine ca fiind parte din noi, dar să nu ne identificăm cu mintea noastră.

Liniștește mintea și intuiția va vorbi. În liniște vei putea lua cele mai bune decizii. 

Povestea sentimentelor (sursa net)

Odată, cu mult timp în urmă, toate sentimentele şi calităţile umane, se aflau într-un loc secret pe pământ.

Când Plictiseala a căscat a treia oară, Nebunia mereu nebună, a zis:

- Hai să jucăm un joc!...de-a v-aţi ascunselea. Cine se ascunde mai bine, va fi câştigătorul sentimentelor.

Intriga a ridicat din sprânceana dreaptă, dar Curiozitatea, care nu se putea abţine, a întrebat:

- De-a v-aţi ascunselea? Ce joc mai este şi acesta?

- Acesta este un joc (a început să explice Nebunia) în care eu o să-mi acopăr ochii şi o să număr până la un milion, până voi vă ascundeţi. Când am terminat de numărat, voi pleca în căutarea voastră şi pe cine nu găsesc, acela va fi Câştigătorul!

Entuziasmul a început să danseze de fericire, l-a urmat şi Încântarea.

Norocul a sărit aşa de tare încât le-a convins şi pe Apatie şi Suspiciune să intre în joc, pe care nimic nu le interesa. Dar, totuşi, nu toţi erau de acord să intre în joc.

Adevărul nu a vrut să se ascundă…şi de ce s-ar ascunde? Şi aşa, până la urmă, toţi îl vor găsi. Orgoliul a zis că este o idee stupidă (l-a măcinat gândul „de ce nu s-a gândit el primul la acest joc”).

Atenţia nu vroia să rişte.

- Unu, doi, trei…a început să numere Nebunia. Prima s-a ascuns Lenea care, evident, s-a aruncat după prima şi cea mai apropiată stâncă pe care a văzut-o.

Credinţa a urcat în cer.

Dependenţa s-a ascuns în umbra Succesului, care a reuşit să se ascundă chinuindu-se în vârful celui mai înalt copac.

Dăruirea nu se putea decide unde se va ascunde, fiindcă fiecare loc i se părea perfect pentru unul din colegii ei.

Frumuseţea a sărit în lacul cristalin.

Pe Ruşine o vedeam privind prin crăpătura unui copac.

Carisma şi-a găsit locul în zborul unui fluture, iar Libertatea în duhul vântului.

Egoismul şi-a găsit ascunzatoare, dar…doar pentru el.

Minciuna s-a ascuns şi ea, pe fundul oceanului (minte, era la capătul curcubeului), iar Pasiunea s-a ascuns în craterul vulcanului.

Uitarea a uitat să se ascundă, dar acest lucru nu e important.

Când Nebunia a ajuns la 999.999, Iubirea, singura, nu şi-a găsit încă ascunzătoare, fiindcă totul era ocupat. Apoi, a privit şi a văzut o grădină plină de trandafiri unde s-a şi ascuns, acoperindu-se cu boboci de trandafiri.

- Un milion! A strigat Nebunia şi a plecat în căutarea sentimentelor.

Prima a fost găsită Lenea care, evident era ascunsă după prima stâncă.

În scurt timp a auzit-o şi pe Credinţa care dezbătea subiecte de teologie cu Dumnezeu, iar Pasiunea a sărit din craterul vulcanului de frică.

Întâmplător, s-au găsit acolo, Dependenţa, evident iar Succesul şi Egoismul nici nu trebuiau căutate, căci singure au ieşit din ascunzătoare lor, care s-a dovedit a fi un roi de albine.

De aşa multă căutare, Nebuniei i s-a făcut sete şi aşa a găsit-o pe Frumuseţe ascunsă în lacul cristalin.

Suspiciunea a fost mai uşor, fiindcă ea nu putea să se decidă unde să se ascundă, aşa că s-a proptit de o stâncă din apropiere.

Astfel Nebunia, încetul cu încetul a găsit aproape toate sentimentele.

Pe Talent l-a găsit ascuns în grâul auriu, iar Minciuna, la capătul curcubeului (minte, era pe fundul oceanului), iar Uitarea a uitat că s-a şi jucat ceva…

Dar…pe Iubire nu putea s-o găsească. Nebunia căutase peste tot şi devenea deja nervoasă când…privi către grădina cu trandafiri. Intră în grădină şi de nervi şi neputinţă, începu să lovească trandafirii cu mâinile. Dar, dintr-o dată, se auzi un strigăt tare şi dureros. Spinii trandafirilor i-au zgâriat ochii Iubirii. Nebunia nu mai ştia ce să facă căci…găsise câştigătorul, adică, sentimentul cel mai puternic, Iubirea, care devenise oarbă. A plâns şi a rugat-o pe Iubire s-o ierte luând totodată decizia ca veşnic s-o însoţească şi să o ajute.

Aşa că, de atunci, Iubirea a devenit câştigătoarea sentimentelor, rămânând totuşi…oarbă. Nebunia se ţinea de cuvânt, însoţind-o peste tot.

 

Creionul și caracterul (sursa net

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:

– Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:

– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.

– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!

– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.

Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este să ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă.

Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.