LEGENDA SOARELUI și a LUNII (sursa net)

 LEGENDA SOARELUI și a LUNII

 O veche și frumoasă legendă ale cărei începuturi se pierd în negura timpului ne povestește că, atunci când Soarele și Luna s-au întâlnit pentru prima dată, s-au îndrăgostit nebunește și, din prima clipă au trăit o foarte frumoasă poveste de iubire.

    …Dumnezeu nu a fost de acord ca ei să părăsească cerul și a hotărât ca Soarele să lumineze ziua, iar Luna noaptea, astfel fiind obligați să trăiască singuri, chiar de erau împreună… Luna era mereu înlăcrimată și se ascundea după nori în fiecare noapte pentru a-și plânge dorul de Soare. Din aceste motive, asupra lor se abătu o mare tristețe înțelegând că nu se vor mai întâlni și îmbrățișa niciodată.

    Chiar și Soarele, care, deși câștigase numele de “Rege al astrelor” pentru lumina ce putea emana, era nefericit, motiv pentru care Dumnezeu i-a chemat și le-a spus: „nu trebuie să fiți triști, fiecare dintre voi posedă deja propria lumină. Tu, Soare, tu îți vei onora titlul căci vei fi cel mai important dintre astre, vei lumina ziua pământul, dând căldură oamenilor și simpla ta prezență îi va face mai fericiți! Tu, Lună, vei lumina nopțile calde și cele reci, vei încânta îndrăgostiții și vei inspira muza poeților”... dar, toate acestea nu au putut alunga tristețea Lunii, care a plecat abătută și cu lacrimile șiroindu-i pe chip…

    Soarele a mai rămas pentru a face o rugăminte lui Dumnezeu; ”Doamne, ajută Luna măcar, ea este mai fragilă decât mine și nu va suporta singurătatea... n-o lăsa singură în întuneric!” …Și Dumnezeu, înduplecat de rugămintea lui, a creat miliarde de stele pentru a-i ține de urât Lunii … Dar ea plângea în continuare întristată de soarta nedreaptă ce-o avea și pe care o considera nedreaptă…Se plângea stelelor și le cerea ajutorul, dar ele se străduiau s-o consoleze Atunci, Soarele a înțeles că unicul lucru pe care îl putea face era să o încurajeze și să o ajute să accepte ceea ce decisese Dumnezeu, dar văzând-o suferind atât de mult, se îngrijora tot mai tare și a decis să se roage: “Doamne, ajuta Luna! Ea e mai fragilă decât mine!” 

    ...În infinita sa bunătate, Bunul Dumnezeu a creat stelele ca să-i țină companie însă Luna continuă să fie foarte tristă deși stelele se străduiau să o consoleze. Se spune că, în planul lui Dumnezeu, Luna trebuia să fie mereu plină și luminoasă dar asta nu se întâmplă aproape niciodată, pentru că ea este femeie și femeile sunt așa, când sunt fericite, pline și luminoase, iar când sunt nefericite... se închid și ca atare lumina dispare.

    De atunci și până în zilele noastre ei trăiesc despărțiți... Soarele se arată mai mereu luminos și se preface că este fericit, însă arde de pasiune pentru Luna nu reușește să-și ascundă neîmplinirea și nu-și poate ascunde tristețea și dorul de iubitul ei Soare și continuă să trăiască în întunericul singurătății. Dumnezeu i-a spus Lunii că trebuie să fie întotdeauna fericită și plină, dar, ca orice femeie este mai mereu capricioasă și nu reușește mereu acest lucru… Astfel în majoritatea nopților este rece și tristă și nu-i putem vedea strălucirea…

     Luna și Soarele și-au acceptat și își urmează destinul, El solitar și puternic, Ea înconjurată de stele dar fragilă și neconsolată... El , singuratic și puternic… Oamenii au încercat zadarnic s-o cucerească… Au ajuns pană la ea dar s-au întors singuri fără s-o convingă să vină pe Pământ…

   Oamenii au tot încercat să cucerească Luna… ca și cum ar fi posibil dar, de fiecare dată când cineva merge spre ea, se întoarce singur și nimeni nu a reușit să o apropie de pământ și nimeni nu a reușit să o cucerească deși, mulți au încercat… Au ajuns pană la ea dar s-au întors singuri fără s-o convingă să vină pe Pământ…

    Se spune că Dumnezeu a decis că nici o iubire nu va fi total imposibilă, nici măcar cea dintre Soare și Lună și astfel, înduioșat de suferința lor a creat eclipsa... Iar ei trăiesc așteptând rarele momente ce le-au fost hărăzite pentru a se îmbrățișa… se spune că atunci când, privind cerul iar Luna acoperă Soarele însemnă că sunt întinși unul peste celălalt făcând dragoste… Este orbitoare strălucirea lor în clipa în care se ating iar noua, oamenilor, ne este imposibil să privim cerul în acele momente…

    Luna și Soarele trăiesc cu speranța acelui moment, în așteptarea acelor clipe rare și care aproape se petrec atât de rar... Lumina extazului lor este atât de puternică încât cei ce vor privi cerul în acel moment vor orbi.

    Este cea mai frumoasă poveste de dragoste trăită vreodată …Frumoasă și tristă.