Vine o vreme când se termină tot.
Pleci într-o unică clipă, fără telefon, fără mașină, fără dulapul tău plin de haine, fără bijuterii, fără casă, fără o scrisoare de rămas bun și fără contul ăsta al tău de facebook.
Pleci fără imagini, fără cuvinte, fără planuri, fără gânduri, fără like-uri, pleci fără nimic.
Pleci singur și probabil fără să știi că ai plecat sau că ai fost… sau cine ai fost.
Mai devreme sau mai târziu toți primim un block de la viață.
De amintirile tale grozave te poți bucura doar în viața asta. Construiește ceva și rămâi în amintirile altora.
Lasă un semn că ai fost.
Permite să rămână din tine un colțișor de poveste.
Bucură-te tare de oameni și de clipă, zâmbește ochilor care nu știu să zâmbească și ține cu bucurie de mână pe cineva chiar străin ție dar care de o mână care să îl țină o clipă are nevoie… pentru că adesea strânsoarea caldă a mâinii cuiva venită pe neașteptate e unicul detaliu ce nu se poate uita pentru o viață întreagă.
Pentru că adesea doar clipa din strânsoarea caldă a mâinii cuiva, venită pe neașteptate, salvează și se transformă în veșnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu