Cicoarea (cunoscută popular "doruleț") este o plantă ce crește prin fânețe, locuri virane și pe marginea drumurilor, invocată în farmece de fetele nemăritate ca să pună pe jar inima pețitorilor. În trecut se credea că tinerele care o puneau sub căpătâi împreună cu cămașa celor doriți îi vedeau în vis, iar cele care se afumau sau se spălau cu floarea de cicoare scăpau de urât și de farmecele vrăjitoarelor.
Într-o frumoasă legendă românească, cicoarea este asociată cu zâna florilor care se spală cu rouă înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într-o dimineață de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea și a trimis doi luceferi s-o pețească... însă zâna pământeană îi refuză spunându-le:
“Soare, soțior, e tot călător,
Ziua peste sate, noaptea peste ape!”
...Supărat, astrul zilei o transformă în floare de cicoare:
“Lăsați-mi-o în pace,
Că mi-o voi preface
Floare de cicoare
Cu ochii după Soare,
Când oi răsări,
Ea s-o-nveseli!
Când oi asfinți,
Ea s-a ofili;
Când oi scăpata
Ea s-o aduna”.
... Legenda ne spune că, de atunci, cicoarea stă tot timpul cu ochii după soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus și se desfac dimineața, cu fața la răsărit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu