Milarepa, Cântece: „Oricât de frumos ar fi un cântec,
este doar o melodie pentru cei
care nu înțeleg sensul său.”
„Cel care evită neînțelegerile,
Amuzat de jocul propriei sale minți,
Este mereu vesel.”
„Oh, această conștientizare, auto-realizarea
este dincolo de cuvinte și descriere!
Mintea nu este lumea copiilor,
Dar nici lumea logicienilor.”
RUGACIUNE METAFIZICÃ PENTRU VINDECARE
Sunt iubire, sunt sănătate.
Eu sunt pacea.
Merit sa fiu iubit.
Merit sa fiu fericit.
Merit să fiu sănătos.
Astăzi începe vindecarea mea a corpului, minții și spiritului.
Mă iert pentru greșelile pe care le-am făcut fără să uit pe nimeni, pentru că nu sunt vinovat de nimic, nu am putut și nu am știut să acționez altfel în acele momente.
Îi iert pe toți oamenii pentru care am simțit orice mânie, îi accept pentru că nu puteau fi așa cum mi-am dorit, îi eliberez și mă eliberez de resentimente pentru totdeauna.
Anulez definitiv trecutul in prezent, pentru a-mi elibera viitorul.
Nu mă mai judec pe mine și pe alții pentru totdeauna.
Toată durerea mea, greșelile și boala mea îți dăruiesc chiar acum Ție, Doamne Sfinte Părinte, ca să o poți transforma în sănătate, iubire și pace.
Accept totul așa cum este acum și cu răbdare să încep să mă vindec definitiv.
Merit sa ma bucur de iubirea celor dragi mei Tata, tu esti in mine si eu in tine.
Prin puterea ta divină și iubirea ta din mine, decid să-mi vindec trupul, mintea și sufletul meu.
Îmi deschid inima către iubirea ta pură care mă înconjoară cu LUMINA ei strălucitoare, revitalizând fiecare celulă a organismului meu și fiecare gând negativ, acesta devine pozitiv, amintindu-mi de o nouă viață plină de iubire și bucurie, pe care o voi împărtăși cu dragoste, comunicând tot ceea ce simt.
Vreau să mă vindec din toată inima mea și apoi să ajut să-i vindec pe alții și astfel să-mi îndeplinesc misiunea de iubire și comunicare a iubirii în această viață.
Multumesc pentru toate darurile care se revarsã în viata mea!!!🙏
Exista 7 legi fundamentale ale Universului. Faptul ca nu le stii nu te lasa fara responsabilitate. Daca le vei cunoaste s-ar putea ca ele sa te ajute sa nu faci greseli, sa obtii armonie in viata ta si sa fii fericit.
Legea pustietatii
Daca ai nevoie de pantofi noi, arunca-i pe cei vechi. Daca ai nevoie de haine noi, goleste-ti dulapul. Trebuie de bunavoie sa renunti la stereotipuri. Tot ce e nou va veni atunci cand vei scapa de tot ce e vechi in viata ta.
Legea circulatiei
Fii gata sa pierzi ceea ce iti apartine, pentru a primi ceea de ce ai nevoie.
Legea imaginatiei
Inainte de toate trebuie sa dai libertate imaginatiei tale. Descrie ziua perfecta din viata ta si nu ii povesti nimanui, inafara de persoana in care ai incredere. Pastreaza descrierea undeva pe aproape si in timpul liber reciteste-o, noteaza dozadesucces.
Legea talentului
Omul poate sa atinga apogeul dezvoltarii personale doar prin gandirea, intuitia si imaginatia sa.
Legea daruirii si a primirii
Daca oferi ceva, vei primi in schimb de zeci de ori mai mult. Daca primesti binecuvantare este bine sa o imparti cu cei din jur. Daca ai calitati deosebite si nu le folosesti, atunci jignesti pe cel Suprem. Daca vei profita din plin de ceea ce ai si vei darui si celor din jur atunci vei obtine si mai multe in viata ta.
Legea zeciuielii
Universul isi va lua intotdeauna ceea ce ii apartine. Asta este o lege a sustinerii. Niciodata nu stii cand ceea ce ti-a fost luat ti se va intoarce inapoi. Banii sunt doar o obisnuinta. Ceea ce ai oferit ti se poate intoarce inapoi poate printr-o noua prietenie sau insanatosire.
Legea iertarii
Daca nu poti sa ierti pe cei din jurul tau, nu vei fi niciodata fericit. Daca sufletul tau este plin de invidie, iubirea nu isi va gasi loc in el. Trebuie sa scapi de sentimentele negative care te distrug din interior si nu iti dau liniste.
Salutare tuturor! ☺️ Deoarece am fost somată 🫣 și nu m-am mai putut fofila, mă prezint la datorie și execut cel mai greu task: să vorbesc despre mine. 😅
Paradoxal, cumva îmi vine greu să o fac, pentru că veți vedea că am un stil de exprimare bombastic, zicându-vă multe, multe dar în același timp cu mari dificultăți de concretizare. 😬 (veți zice că sunt rea, știu și asta și nu am nimic împotrivă, din contră, vă încurajez, poate aflu și eu lucruri noi despre mine. 😂) Totuși…
Mi-am primit ambele nume din cărți (coincidență?!): Alexandra și Ștefana (Fana din “Cu floarea-soarelui la butonieră” 🌻 - numele ăsta-mi dă bătăi de cap la fiecare instituție căci, fiind rar, oamenii tind să adauge un i, așa, de la ei) și sunt o leoaică veritabilă 🦁, o flacără de Iulie 🔥 (când eram mică, cochetam cu piromania, însă acum mă rezum la un dormitor pliiiiin de lumânări) sau o furtună, după cum ar spune apropiații. 🌊🌊
Mintea mea, deși mereu în priză, este foarte rațională, (am terminat și Dreptul, dar îmi place să cred că nu am rămas chiar așa mutilată), iar discursurile-mi sunt pline de paranteze, ceea ce uneori mă face greu de urmărit, declară apropiații. 😂 (treaba lor, zic, să o privească și ei ca pe o provocare, nu?)
Funcționez pe bază de liste și simt că pierd controlul atunci când acțiunile altora mă impactează și eu nu pot face nimic decât să mă supun hazardului; cu toate astea, port o brățară pe care scrie “chaos”, ce romantic, nu-i așa ? (Iubitul meu are cu “the calm”, previzibil, nu?)
Dacă stabilim o întâlnire, voi fi acolo cu minim 15 min înainte de ora stabilită, deci dacă nu vii la timp și nici nu anunți, intri automat pe black list și mi te iau de la suflet, pentru că nimeni nu dictează pe timpul meu. Râdem, glumim (chiar foarte des!), însă unele chestiuni sunt nenegociabile.
(Stau foarte prost cu răbdarea, motiv pentru care deja v-am zis și faptul că tot ceea ce vă trimit celor de pe grup e împachetat așa frumos de către iubitul meu, deci toate creditele și meritele sunt doar ale lui😜).
Sunt de-a dreptul enervantă cu pornirile mele (adesea înfrânate, căci ar fi mult prea puțini cei care m-ar mai suporta, dacă aș exterioriza tot ceea ce gândesc 😂) de grammar nazzi. Pe de altă parte, aceste “metehne” mi-au adus și multe relații calitative. 😈😍
Scriu mult și repede, atât de mână, dar mai ales prin taste. Îmi plac concursurile fulger de tastat, m-am gândit și să dau la Școala de grefieri (nu, nici nu profesez ca jurist și nici nu regret, aș face tot aceeași facultate, dacă ar fi să aleg iar), am mereu pixuri la mine (să scrie gros), agendele am încetat să le mai colecționez pentru că niciodată nu mă îndur să le pângăresc, am o geantă plină de markere (obicei din facultate, plus că de acolo am rămas cu marcatul cărților, însă m-am vindecat de când v-am cunoscut pe voi și vă trimit mai departe cărțile impecabil).
Dacă v-ați aștepta să-mi placă roșu, galben și portocaliu, ați intuit bine, dar îmi place mai mult albastru si verde, însă nu evit deloc rozul și/sau movul.
Îmi place să conduc și sunt un mic Schumacher 😜, am antecedente de viteză și cu siguranță nu voi mai repeta greșelile trecutului, “ale tinereții valuri”, dar nici nu mă veți vedea pe mine în parametrii impuși pe indicatoarele rutiere. Cu toate astea, chiar pot spune că, în afară de viteză, sunt un șofer disciplinat și prietenos. 😇 (nu-s răzbunătoare, dar dacă ți-am cedat trecerea și nu ai mulțumit, îți țin minte numărul și data viitoare am grijă să nu mai fiu așa bunuță😂).
Deși nu pare, nu prea sunt eu cu dulciurile, dar mereu am stocurile pline și prietenii mei se bucură că-s foarte darnică. Prefer prăjitura Pavlova și înghețata (combinația ideală: fructe de pădure, ciocolată, caramel sărat și fistic💚), dar nu refuz orice are cocos și alune.
Nu-mi place ciocolata neagră.
Beau cafea cu (prea) mult zahăr, dar fără lapte.
Sunt un Jerry mic care, potrivit declarațiilor prietenului meu, “daca ar avea numai brânză în frigider, Ale ar supraviețui și Apocalipsei”.
Șocant pentru majoritatea, un mare NU lavandei. Nu dați cu pietre, vă rog!
Am charismă și știu să (mă) vând bine, se asta am și excelat o bună perioadă în domeniul vânzărilor, unde am coordonat mai multe echipe. (Sunt blondă doar vopsită și-mi place maxim să induc oamenii în eroare😈, căci e delicioasă stupoarea lor, de la final, când își dau seama că s-au păcălit cu propriile arme😋).
Sunt alergică la ceapa negătită și deși pare amuzant, e foarte dificil nu doar pentru mine, ci și pentru cei din jur, care se sperie când mă văd cum mă albesc la față atunci când iau contact prea mult și doar cu izul ei. 😂
Băutoare de vin rose (cu platou de brânzeturi lângă + struguri, nuci si ananas) și Aperol Spritz.
Deocamdată nu am copii decât cu 4 lăbuțe: două porcușoare de guineea - Shobica (mama) și Zorrica (fiica, cea care are la ochi ca o mască a lui Zorro, de unde și numele). 😍 în schimb, sunt foarte iubită de copii și le-aș fi nașă tuturor, dacă aș putea. Mai multe prietene au zis că, dacă ar păți ceva, ar vrea eu să le cresc copiii, ceea ce mă flatează, recunosc! (Nu, nu faceți liste de așteptare, că nu fac pe bona gratuit, cum am zis, nervii mei sunt foarte limitați. 😅)
Dacă citesc în română, pot asculta muzică doar în engleză; dacă citesc în engleză, pot asculta muzică spaniolă sau franceză.
Despre cărți pot să vă spun că-s dispusă la noi provocări și mereu îndrăznesc să citesc ceva nou, însă nu recitesc cărțile. (Excepție: Micul prinț😍). Cea mai neiubită carte citită de mine: Greața lui Sartre. 😒
Am citit mult despre războaie și m-a pasionat atât domeniul ăsta, c-am ajuns pâna la Auschwitz. Cuvintele sunt de prisos, chiar și pentru mine .. plănuiesc să mă reîntorc cândva, nu curând oricum.
Cel mai mult îmi place să fiu gazdă, (like The Queen i am, right? 👸🏼), să am casa plină, fiind o ființă solară, care se încarcă de la și alături de oameni, indiferent în ce contexte sociale ne-am afla (v-am zis și că sunt un foarte bun vorbitor în public ?).
Fac cadouri și nu o fac de mântuială, așa încât (recunosc!) deseori ajung să mă atașez de ceea ce voi dărui. Cum am zis, de fiecare dată, realmente plăcerea e de partea mea, căci emoțiile primirii voi nu vi le vedeți, dar eu le simt și asta mă încarcă mai mult decât vă puteți imagina.
Dacă ați ajuns până aici, consider că ați băut o cafea cu mine, deci pe următoarea o dau eu, așa că hai la Cluj! 🤗
Recunosc că uneori mi-aş dori ca oamenii să-mi poată vedea sufletul. Cu tot ce e în el.
Da, chiar dacă asta ar implica cu siguranţă şi riscuri.
Uneori vreau asta. Să se vadă tot ce-i acolo. Poate că dacă oamenii mi-ar vedea temerile, nesiguranţa şi mi-ar afla gândurile, m-ar înţelege, ar înţelege omul pe care mulţi dintre ei nu reuşesc să-l cunoască.
Şi-ar da seama de ce sunt aşa cum sunt, de ce mă feresc de anumite lucruri, de ce nu am plâns anumite lacrimi şi de ce le-am lăsat pe altele să curgă fie în voie, fie pentru că nu le-am mai putut ţine în frâu.
Şi aşa nu s-ar mai limita doar la un chip şi-un trup, ar pătrunde dincolo, către ceea ce contează cu adevărat.
Ar da nas în nas cu defecte pe care acum nu le ştiu. Şi aş afla dacă le-aş mai părea la fel de minunată… Ar fi un test… dacă s-ar putea.
Dar viaţa cu siguranţă are testele pregătite pentru fiecare şi mai devreme sau mai târziu li le va pune în faţă.
Nu pot să nu mă întreb: oare câţi îl vor trece?**
Sarcasm pe FB: "Alertă de trafic intens în Iași. Pe drumul către moaște se circulă babă la babă!"
CALEA BABELOR
---------------------------
Da, sunt din Iași. Locuiesc de 17 ani pe traseul Babelor către moaște. De 17 ani am străzile îngrădite, mă satur să dau explicații jandarmilor când sunt la volan și uneori merg pe jos, am mai mult de curățat la poartă, am găsit un portofel golit, într-o primăvară, pe sub frunze și zăpadă, cu acte de Babă în el, aruncat peste gard, în grădina mea, în toamnă, de un șmecher de hoț… și, împreună cu niște surori catolice dintr-un sat, am găsit Baba și i-am trimis actele…
Mă uit la mulțimea aceea de Babe (de copii, de tineri, de mai puțini moși, că bărbații sunt mai puțin rezistenți ori rămân cu animalele acasă ori sunt deja plecați la Domnul). Le privesc cum stau nopți la rând în frig. Eu mă culc la căldură (și tu), iar Babele stau ca fraierele și zgribulesc în ploaie, li se face rău, apelează SMURD-ul & ambulanța deja ocupate, nu-i așa? cu chestii mai elevate în orașul nostru, capitală blablabla…
Dar nu cad prea multe Babe pe jos, că se sprijină unele pe altele. Se țin între ele drepte, fiecare cu păcatele și durerile ei, orideunde ar fi. Și se ațin așa, ca niște pinguini autohtoni osoși, unele de spatele altora, și toate împreună, de firul nevăzut care leagă durerea de speranță.
”S-a fi făcut grâu`, maicî, pi la voi, anu‘ ista? Pi la noi, nu, c-o plouat… Șî, câți copchii zîci cî ai? Șî pi undi‘s, maicî? Ș-a mii, tăt diparti…Tăt duș cu treabî, au șî ii copchii la școli… Nu, niși a mii n-o vinit anu ista… da‘ cu ajutoru Sfintii poati vin la anu că de-amu sî cam gatî… s-o cam gătat cu viața noastrî… atâta bucurii mai avem șî noi… gându‘ la copchii și aișea, la Sfântî…”
Și mai fac un pas… și mai trec de un gând. Și mai spun o rugăciune, când le este frig, se mai încurajează… se mai contrazic unele cu altele, apoi se împacă, își mai dau un colț de pâine, doar au drum de dus înainte… poate mâine dimineață o să ajungă coada…
Uneori ies în stradă cu ceaiuri calde, cu porții de hrană fierbinte. Și ne bucurăm de a dărui, nu de a primi. Și fac asta împreună cu fiica mea. Cum aș putea s-o învăț, mai direct, respectul, compasiunea? Există un curs mai bun de Personal Development?
Câteodată plouă crunt și e un frig de îți aduci aminte și păcatele nefăcute. Și de Sfânta Parascheva e frig când plouă, fraților. Anul ăsta, cât pentru cei zece în care nu a plouat… Când intru în casă: căldurică, Chopin pe youtube, supă fierbinte, sfeșnic cu lumânare aprinsă pe masă… bețișoare parfumate… subiecte… suntem ”normali”. Afară, lame de cuțit. Și ploi însemnate cantitativ. Cu intensificări ale vântului.
Vine noaptea. Dai să te culci. Ca să te liniștești, cumva, în sufletul tău, te gândești că... e alegerea Lor. Și… Vrei să scapi de Babe? Nu poți. Le vezi la televizor: umilite, arătate în posturi jenante, căutate cu lumânarea de niște mici șacali care, astfel, își ascut dințișorii pentru viitor.
Dar, slavă Domnului, Babele de la televizor nu seamănă cu cele din rând. Eu mă duc dimineață să verific. Când colo, ce văd? Basmale și Mâini. Mâinile crăpate, aspre, uscate și înnegrite de muncă, de frig, de zloată, de arșiță… Mâinile lor noduroase, cioturi închircite de cărat greutăți la animale, cu sacul, de la câmp…
Mă uit la Ele. Sunt Babele născute înainte sau chiar în timpul Războiului. Poate le-au fost răpiți tații ori frații de gloanțe. Sunt Babele care au dus Greul. Care au trecut prin foamete. Cărora li s-a furat averea. Babele care, pe când erau fete, n-au avut dosar bun și n-au mai făcut liceul ori vreo școală mai înaltă. Ai căror părinți, frați ori uncheși au înfundat pușcăriile comuniste.
Babele astea au trăit în carnea vieții lor mărirea și căderea epocilor. Ele Știu. Ele sunt Memoria. Pe fața fiecăreia citești Istoria țării, mai abitir decât în manuale.
Babele astea au muncit la CAP-uri până la ultima sudoare. Babele au semănat, au prășit cu sapa, au cules, au cărat cu spinarea, au făcut snopi și au dat la dobitoace. Babele astea au mers pe lângă căruță sau car, să le fie mai ușor animalelor.
Pe spatele Babelor s-au clădit fabricile, uzinele, spitalele, grădinițele și școlile. Babele au pansat rănile bolnavilor, Babele au spălat murdăria din toate birourile, din toate w.c.-urile, din trenurile, din grădinițele și școlile prin care noi am trecut. Babele au fost lângă bărbați pe șantiere. Babele au ridicat copii și au dat țării ăsteia inteligență cât în alte zece țări.
Babele au căutat găinile în fund să vadă dacă au ou, să-l dea nepoților la oraș, ”să aibă oușor bun, de țară, maică…”. Babele astea au muls vacile și aduc la oraș brânză adevărată, ca să nu se mai spurce pruncii cu otrăvuri cu brand și preț din supermarket. Babele au făcut cozonacii cu iz de fum și pâinea bună, cu cruce deasupra, păștile de Paști și ouăle înroșite.
Babele astea au adus pe lume miei, viței, pui de găină sau gâște fără număr, ele au dat la păsări, ele au dat la dobitoace, ele le-au gătit, ele le-au îngrijit. Și au grijit omul, copiii, casa și curtea, grădina, câmpul și cimitirul. Babele au zis ”Doamne ajută!” la vremi de grele încercări și au învățat să ceară ajutor de sus, blajine, pe când Omul lor suduia. Babele au învățat fetele să fie cinstite și cinstitoare. Babele au moșit femeile. Babele au lăut pruncii, i-au legănat și i-au vindecat la ceas de cumpeni. Babele astea mai știu câte un leac din plante sau câte un descântec. Babele astea au pus flori mirositoare în grindă: de curat, de leac și de frumos. În poala Babelor ăstora nepoții au primit o aspră mângâiere când părinții erau plecați să spele domnești dosuri italiene pentru câțiva firfeurei.
Babele astea nu au avut curent și au învățat carte la lumânare. Dar au scris ori au ținut minte și au dus mai departe povești, cântece, snoave și tradiții. Babele au tors lâna oilor, au boit-o cu vopsele din flori de câmp, au cusut la lampă ii cu altițe, cămeși de mireasă și de mire, au țesut covoare, lăicere, cuverturi, grindare, au împletit șosete groase bărbaților care s-au dus la pădure să aducă un car de lemne, copiilor care s-au dus cu uratul ori la școală… Am întrebat o Babă de la Sucevița, ce cususe astă-iarnă cămeșa soțului și ia ei, bătute cu mii de cruciulițe, ieșiți împreună, în straie aidoma, la o Mare și Sfântă Sărbătoare: ”Când ai cusut atâta, mătușă, în trei luni? Printri treabî, maicî!”. Stâlpi. Stâlpi de oameni ce țin și Cerul sus și Pământul jos, și mai duc și portul, în cel veac ce vine.
Babele astea ele au grijit vatra, casa, tinda, prispa și ograda, au vopsit gardurile, au albit ștergarele și au împodobit ferestrele și porțile. Babele au făcut masă mare cu zamă de cucoș, găluci cu carni și cuptioare de poale-n brâu și au așteptat oaspeți mari, copiii-domni, la hram ori la sărbători. Atunci și-au spălat mânurile mai abitir, numai că nu iese negreala, chiar cu sare de lămâie. Nu iese decât oleacă de sânge prin crăpăturile adânci, dar trece cu seu de oaie.
Babelor ăstora le-au murit copiii în burtă sau în leagăn din lipsă de medici, de medicamente ori de cunoștințe, pile și relații. Le-au murit bunii și străbunii, iar ele se tot țin de calendar, de biserică și de cimitir. Babele astea nu mai au părinți, nu mai au alean. Doar dor. Babelor ăstora capitalismul le-a luat și ce le mai rămăsese după comuniști. Le-a luat serviciul, demnitatea, copiii și nepoții. Lor nu le-au mai rămas decât pomenile, rugăciunile, lacrimile și batistele cu noduri în care stau ascunși câțiva lei. Și câțiva biscuiți ieftini.
Și niște sfinți. Cu care ele vorbesc, se sfătuiesc, la care se roagă și de la care nădăjduiesc ajutor. De la cine, altcineva, să aștepte? Copiii? Ocupați. Nepoții? Plecați după Pokemoni aka diplome. Statul? Care? Societatea civilă? Pe bune? Neamurile? Vecinii? Ei, da, neamurile și vecinii. Neamurile și vecinii de rând, la moaște. Să pupe un mort.
Pentru că, pentru ele, morții, viii și Dumnezeu sunt tot o lume. Iar sfinții sunt mijlocitorii. ”Da, Ghiță, așteaptă-mă, vin la Sân‘ Dunitru”, zicea mătușa mea, pe la Schimbarea la Față, omului ei, plecat în ceea lume, de aproape un an. Ea trăia la fel de conștientă și coerentă peste Tot. Glissando. Apoi se uita la mine și zicea: ”Îi ghini vițălu‘, c-o fost cam galeș? Da‘ vaca, ați dat la vacî? Sî culegi prunili, maicî, sî faci magiun la feti…” Apoi iar se uita la moșul Ghiță al ei din aer și vorbea cu el dându-i vești despre vițel… Și se muta cu ochii la Sfânta din icoană. ”Maicî Precistî, sî mă duci la Sân‘ Dunitru la omu‘ nieu”. Și fix la Sân‘ Dunitru s-a dus la întâlnire. Zis și făcut. Cu rânduială, rost și prin conlucrare.
Cele mai multe Babe nu știu de FaceBook. Pentru ele a Face înseamnă a Fi. Ele nu îți dau Like. Îți dau o binecuvântare, un măr, un ou, o poală de nuci sau de fasole. Nu virtual, în materie, maică. Nu au cont bancar, dar au un pitac pus deoparte pentru nepoți. Babele pierd casele la inundații sau pământurile și pădurile, fraierite de primari. Dar ele mereu găsesc o încurajare pentru tine, cel venit cu Audi la țară, la fresh air. Pentru că ele, sărmanele Babe, de-atâta suferință, așteptare și credință, aproape că s-au sfințit așa, și ele, tot ținându-se de funia rugăciunii înălțate către Cer. Și s-ar duce pe ea în sus, să nu deranjeze ieșenii spilcuiți și miștocari…
Iar dacă încă nu te vezi și pe tine, acolo, printre ele, nu crede că nu ești pomenit în rugi. Nu scapi. Noi toți suntem în rugile lor ”mult folositoare”. Căci dintr-o Cale de Babe ne tragem toți, ca niște frați estimp și în ist loc. E Calea noastră Lactee. Dacă nu crezi, uită-te la bunele și străbunele tale. Mai sunt ele fete mari cu obrajii rumeni? Poate prin tablouri vechi.
”Alertă de trafic intens în zona Mitropoliei Iași. Se circulă Babă la Babă.” Statui umblătoare de carne înghețată și rugă fierbinte. În miroznă de aspru busuioc și dulce mir. Babele-Arhanghel circulă prin frig, ploaie, pe Calea lor, tăcute. O dată pe an. Se văd și Ele cu Sfânta lor-speranța lor. Apoi, ca niște biserici mici, călcând tot cu baticul înaintea frunții, streașină - acoperământ al feței, te întreabă, sfioase, în care parte-i gara. Se retrag. Ca Mieii. Vulnerabile, buimăcite, mulțănind în stânga și-n dreapta domnilor jăndari. Duc cu ele, în măruntul lor triumf, busuioc, iconițe ieftine pentru cumătre și vecini, agheazmă pentru casă și animale. Și ne lasă singuri. Noi între noi. Ne lasă Iaș-ul, trafic-ul, Facebook-ul, mișto-ul, Mall-ul. Și Halloween-ul! Rămânem fiecare cool, trendy, stylish, cu deadline-urile, income-urile și insight-urile noastre.
Mă întreb, în termeni de management, dacă Babele astea, și-au atins, per total, ținta. Cât s-au căznit ele, cât au scos din carnea lor prunci, cât au zidit lut cu pleavă și balegă cu mâinile lor, cât au ridicat, cât au cărat, cât au stins jarul febrei vreunui om al lor, cât s-au rugat, cât au plâns și au îngropat, totuși n-au putut clădi un strat cât de subțire de rușine care să stea pe veci în obrazul tuturor copiilor lor. Și asta, pentru că n-au cerut pentru ele nimic. Credeau că cineva va observa că li se cuvine un pic de onoare? Au așteptat ca buna educație să o dea școlile prin care copiii le-au trecut?
Ei bine, ele au rămas așa, simple și stinghere, cu modestia de femei necunoscătoare și trecute. Și cu nădejdea, credința și dragostea lor. Și cu Sfinții. Și cu Dumnezeu.
Iar noi? Va trebui să reușim noi singuri să devenim o țară de oameni cuviincioși, care să le sărute mâinile și să își ridice pălăria în fața lor, a Babelor, oricine și oricare ar fi ele. Și să avem și noi atâta iubire, nădejde ziditoare, smerenie, bună-cuviință și putere câtă au Babele astea din ”viam senectute”.
Dacă vrei, întoarce-le un bob de respect. Căci rândul și rânduiala Babelor a ținut osia țării și chingile neamului. Până acum. În veacul vecilor, le-om ține noi și-ai noștri.
Putea-vom?
Multumeste Universului pentru toate usile inchise. Asa te protejeaza de lucrurile care nu iti sunt destinate!!!
Cand o usa se inchide, alta se deschide. Insa de multe ori privim cu atat de mult regret si durere la prima usa inchisa incat nu reusim sa o mai vedem pe care care tocmai s-a deschis pentru noi.
Iata cateva motive pentru care obstacolele, rugaciunile fara raspuns si usile inchise sunt adevarate binecuvantari deghizate:
1. Sunt unelte ale destinului care te fac sa iti schimbi directia si sa gasesti alte usi pentru viitorul tau. Mainile destinului te indruma spre o alta directie care este mult mai buna pentru tine si care iti va aduce fericire garantata.
2. Te invata cum sa renunti la ce nu poti avea si sa accepti ca anumite lucruri pot fi luate de langa tine si, indiferent de cat de mult ti-ai dori, nu poti face nimic in privinta asta.
3. Te invata ca stand in fata usilor inchise este doar o pierdere de timp deoarece nimeni nu le va deschide pentru tine… in plus, sufletul tau va avea de suferit.
4. Sunt o adevarata lectie de viata deoarece te fac sa realizezi ca, indiferent de varsta pe care o ai si experienta de viata, inca nu stii ce este mai bine pentru tine.
5. Iti ofera pacea mintii pentru ca incepi sa intelegi ca nu poti sa te intorci in trecut si sa fortezi lucrurile sa fie asa cum erau odinioara.
6. Iti amintesc de toate celelalte usi inchise care nu au dus la nimic frumos in viata ta; acum intelegi ca acestea au fost inchise pentru un motiv si iti dai seama cat de recunoscatoare esti ca nu s-au deschis la momentul la care tu voiai.
7. Te obliga sa iesi din zona de confort si sa incerci toate cheile la usi diferite pana cand una dintre acestea se va deschide.
8. Te învață cum să mergi mai departe când descoperi că meriți mult mai mult decât să pierzi timpul în fața unei uși închise.
9. Îți oferă șansa de a avea mai multă încredere în destinul tău, în Univers. Sunt amintiri puternice despre cum funcționează viața uneori; sunt uși închise pe care tu le vrei deschise și uși deschise pe care tu le vrei închise. Uneori nu depinde de tine... ci de soartă.
10. Te învață că unele uși ascund multe secrete întunecate în spatele lor; secrete care ar putea să îți rănească sufletul dacă le deschizi. Ele sunt exemple ale modului în care lucrurile pot arăta extraordinar de frumos la exterior și incredibil de urât în interior.
11. Îți arată care sunt ușile pe care le vrei deschise pentru viitorul tău și ușile pe care ți-ai dori să le închizi pentru totdeauna.
12. Te îndrumă către persoanele potrivite în viața ta - acelea care vor avea grijă de sufletul tău.”
