Sfântul Nicolae s-a născut în Orientul Mijlociu, la nordde Bethlehem, într-o familie înstărită. La moartea părinților săi, a moștenit o avere colosală pe care a folosit-o pentru a-i ajuta pe cei nevoiași, în special pe copii. Asș s-a ajuns ca în decursul anilor, copii să-l cunoasca sub denumirea de Moș Nicolae. Spre deosebire de Moș Crăciun, care împarte daruri din sania trasă de reni și se lasă văzut, Moș Nicolae nu se lasă văzut, el împărțind daruri copiilor care au fost cuminți.
Acest obicei este foarte vechi și este respectat în foarte multe țări. În noaptea de cinci spre șase decembrie, copiii își lustruiesc ghetuțele și le așează la ușă în speranța că vor primi daruri de la Moș Nicolae. Moș Nicolae aduce daruri și dulciuri copiilor care au fost cuminți, dar totodată îi pedepsește pe cei leneși și neascultători, lăsându-le în ghetuțe câte o nuielușă.
Povestea darurilor împărţite pe furiș în noaptea de 5 decembrie începe din vechime. Legenda spune că Moș Nicolae a vrut să ajute trei surori, fete sărmane, care nu se puteau căsători datorită situației financiare dificile. Din cauza posibilităților financiare limitate, tatăl fetelor, dorea să le vândă. Pentru a nu se întâmpla acest lucru, a intervenit Moș Nicolae. Se spune că atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, care era episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei sale, un săculeț cu aur. Situatia s-a repetat și în cazul surorii mijlocii. Dar atunci când i-a venit vremea și fetei mici, tatăl, care intrase la bănuieli, s-a hotărât ca în noaptea dinaintea nunții să stea de pază și l-a vazut pe Sfântul Nicolae cum a urcat pe acoperișul casei și a aruncat pe horn un săculeț care a căzut într-o șosetă ce era pusă la uscat pe sobă. De aici vine tradiția așezării șosetuțelor sau a ghetuțelor în noaptea de Moș Nicolae la șemineu sau la vatra sobei.
Cu mic, cu mare, ar trebui să credem încă în Moș Nicolae!!!
