31.7.24

Mergi cu cana ta de cafea (sursa net)

 Mergi cu cana ta de cafea, în mână... și dintr-o dată cineva trece... te împinge și face cafeaua să se verse peste tot... 

- De ce ți s-a vărsat cafeaua ?

- Pentru că cineva m-a împins! 

 Răspuns total greșit:

Ai vărsat cafeaua pentru că asta aveai în cană.

Dacă ar fi fost ceai... ai fi vărsat ceai.

Nu ? 


Orice ai în cană ... este ceea ce va fi vărsat.


Deci... când viața te zguduie, (ceea ce sigur se va întâmpla cândva ), orice ai în tine... vei vărsa.

Poți trece prin viață pretinzând că, cana ta este plină de virtuți... dar când viața te împinge, vei vărsa ceea ce ai cu adevărat în tine.

În cele din urmă adevărul iese la iveală.

Așa că ar trebui să te întrebi pe tine însăți: Ce este în cana mea?

Când viața devine dificilă... ce voi vărsa? Bucurie, pace, smerenie, amărăciune, cuvinte dure, furie, răzbunare...?

Muncește pentru a-ți umple cana cu recunoștință, generozitate, iubire.

 Cu ce este plină cana ta cu aceia vei da... în jur ."

O femeie trezita (sursa net)

 O femeie trezită nu caută să schimbe pe nimeni. De obicei, este tăcută. Este în pace. Lucrează cu sine. Își urmărește gândurile, își urmărește acțiunile și se privește pe ea însăși când se enervează, când este deprimată, când se simte geloasă, invidioasă sau oricum altfel, pentru că, deși este trează, nu s-a oprit niciodată să fie om. 

Treptat ajunge să recunoască: „Asta nu sunt eu. Aceasta este o iluzie, nu asta vreau." Înțelege și se transformă pentru a schimba energia a ceea ce vrea să atragă. Apoi, devine liberă și nu-i mai pasă de ce cred, simt sau spun alții despre ea. 

Nu se compară cu nimeni. 

Nu concurează cu nimeni. 

Se observă doar pe sine. Nu se învârte țipând: „Eu sunt realitatea absolută. Eu sunt Sursa Primara." 

Nu-și face cuvintele să vorbească mai tare decât exemplul său, dimpotrivă. Pentru că știe de unde vine și îi lasă pe ceilalți în pace. 

O femeie trezită știe că cheia pentru orice este reuniunea cu Totul în sine ... Așa mintea se odihnește în inimă. 

O femeie trezită nu mai încearcă să se identifice cu lumea, deoarece acum se identifica în interiorul său cu Sursa Primara.”

De când ai plecat am înțeles multe (sursa net)

 “De când ai plecat am înțeles multe..

Am înțeles că materia din care facem parte  nu se crează și nu se distruge, doar se transformă.

Că atunci când omida moare ea de fapt se transformă în fluture, și așteptarea se transformă în recompensă.

Pierderea unui membru de familie poate fi devastatore pentru mulți dintre noi. 

Dar moartea nu este decât o nouă transformarea, nimic nu se pierde, nimic nu se risipește. Universul nu-și pierde energia niciodată, el doar o recuperează.

Unii se simti copleșiți și extrem de triști, pentru că nu cunosc legile universului din care cu toții facem parte.

Sensul vieții noastre nu trebuie să se destrame odată cu plecarea celui drag. 

Materia și-a încheiat misiunea aici pe pământ, însa corpul eteric / energia din care suntem făcuți rămâne alături de noi, în sufletele noastre.

Nimeni nu părăsește pe nimeni, totul se transformă in altă dimensiune cu un nou început. 

Universul, viata, sunt mult mai inteligente decât știm noi sau credem noi. Nimic din ce am fost nu se termină definitiv.

Ce ne doare de fapt atunci când pierdem pe cineva drag?

Ne dor amintirile și regretele.

Regretul că n-am spus sau n-am făcut ce trebuia la momentul respectiv pentru conștiința noastră.

Să spunem acele cuvinte valoroase.

Te iubesc!

Îmi pare rău!

Te rog iartă-mă!

Sunt aici lângă tine!


Dar nu te întrista, încă le mai poți spune chiar dacă fizic numai este lângă tine.

Faptul că deja ai conștientizat ce trebuie să spui este deja un pas înainte pentru liniștea sufletului tău.


Asa cum tristețea se transformă în bucurie, așa cuvintele frumoase se transformă tot în energie și ajung la sufletul celui drag.


Totul se transformă


Lacrimile se transformă în zâmbete.

Durerea în iubire.

Sămânța într-un copac.

Tristețea în bucurie

Vara în toamnă

Toamna în iarnă

Iarna în vară

Totul este un ciclu evolutiv care se repetă.

Nimeni nu pleacă definitiv toți sunt lângă noi, doar să ne dăm voie să-i simțim.  

Nu dori răul tău (sursa net)

 “Nu dori răul tău, (boala, suferința ta, situația neplăcută) nimănui! 

Accesând această energie distructivă nu va ataca doar persoana în cauză ci va persista să te atace pe tine însuți.

Nu agresa verbal. Orice cuvânt rostit pe un ton categoric provoacă perturbații atât celui verbal atacat cât și agresorului.

Nu dorii durerea ta, altcuiva!

Nu te bucura de răul altuia!

Nu comite acțiuni împotriva celorlalți rău intenționate!

Nu gândi urât, nu vorbi urât, nu bârfi oamenii!

Aceste atacuri energetice se întorc mereu la cel ce le-a creat, adică împotriva ta.


Tot ceea ce tu însuți emiți în Univers prin gânduri, dorințe, sentimente sau fapte se întorc în câmpul tău energetic și te vor lovi și mai crâncen.

Mulți oameni se întreabă de ce plouă cu răutate în viața lor.

Răspunsul este simplu. Pe ce anume vă focusati în majoritatea timpului prin gândurile, cuvintele, sentimentele și acțiunile voastre? Ce frecvență accesați?

Nu poți face rău fără să plătești! 

De aici și proverbul ,,cei care fac rău se distrug singuri"


Dacă cineva îți face rău..., îți doresc să poți, îți recomand:

Nu te supăra, 

Nu îl blestema,

Nu te răzbuna,

Nu îl dușmăni,

Nu îl urâ,

Nu reacționa! 

Nu fii ca el sau ea, rămâi centrat în liniștea ta.

Lasă ,,răul cu rău" și practică non-acțiunea! 

În acest mod nu ești nici afectat și nu ai nici ce ierta.


Oamenii prin comportamentul lor vorbesc doar despre ei înșiși deci nu are legătură cu persoana ta!


Prin înțelegere, iubire și respect măcar față de tine îndepărtează-te de ei dar nici nu îi eticheta. Au drum lung de parcurs și imense războaie interioare ce pur și simplu nu rezonează cu lumea ta!

Fii înțelept și vezi-ți de viața ta!

INDUSTRIA FARMA FUNCȚIONEAZĂ AȘA (sursa net)

 “INDUSTRIA FARMA FUNCȚIONEAZĂ AȘA: 

CA să faci bani cu medicamente ai nevoie de clienți , nu neapărat de boli reale❗

Și ce faci pentru asta?

 Cum fac  rost de  mai mulți clienți?  

Simplu❗

Pentru diagnosticarea unei boli,  oamenii fac niște analize❗

 După cum știți toți,  analizele sunt în regulă în funcție de niște valori de referință❗

 De exemplu,  colesterolul  este un marker 

 care indică grăsimile din corp, iar glicemia reprezintă  zahărul- glucoza din corp.  

În ultimii  20 de ani,  statistic sunt mai mulți oamenii cu probleme de colesterol și diabet,  dar în REALITATE NU SUNT ❗

Știți  cum a fost treaba? 

Treptat în ultimii 20 de ani, AU MODIFICAT VALORILE  LIMITĂ,  ADICĂ LE-AU SCĂZUT❗ ( colesterol , diabet și multe  alte boli.  )

Fiecare scădere  aduce sute de milioane de noi clienți și miliarde  de euro, cu un nou medicament. 

Au scăzut VALORILE  tensiunii  arteriale, zahărului din sânge , colesterolului  având  o mulțime  de pacienți  noi❗

VALORILE LIMITĂ DIN CE ÎN CE MAI JOASE CHEIA SUCCESULUI ÎN  PENTRU INDUSTRICA FARMACEUTICĂ. ❗

Ceea ce  am afirmat ,  legat de  scăderea valorilor, în  ultimii 20 de ani  se poate  verifica.

 Industria farmaceutică este strâns legată de ,,diagnostice"❗

Dacă nu ar exista așa multe ,,diagnostice" această industrie s- ar prăbuși❗

Eu nu spun că nu există diagnostice , dar cu cât ,,sunt" mai multe,   cu atât mai mult înflorește această industrie,  care conduce lumea .  

În concluzie,  ei nu au nevoie de oameni sănătoși, ci ca să ,,prospere"  ei creează ,,nesănătatea"❗

Noi avem practic o farmacie internă extrem de rafinată, orice substanța poate fi produsă în doza potrivita, la momentul potrivit, pentru organul potrivit făra efecte secundare și cu toate ,,instrucțiunile la pachet"!


Omul e disponibil să cheltuie lunar o grămadă de bani pe medicamente, dar nu e disponibil DELOC să înțeleagă  că se poate vindeca singur, renunțând la negativitate❗❗❗

Capacitatea corpului de a se vindeca nu poate fi cumpărată de la farmacie,  ci este GRATIS în mintea ta, după ce ștergi  credințele false ,

 care ți- au fost induse și gravate de către alții în subconștient. 

,,Medicul" viitorului omenirii este omul 

însuși- Sinele lui, nu cineva ,,specializat"  din exterior sau tehnologia.

Sănătatea este o expresie a nivelurilor de conștiința!!!”

A SOSIT TIMPUL PLECĂRII ÎN NOU (sursa net)

 “A SOSIT TIMPUL PLECĂRII ÎN NOU,

 GĂTIT PENTRU MAREA „NOUL ZORI”...

 ☆Unul dintre cele mai dificile lucruri din viața noastră este să presupunem că ceva s-a încheiat, dar oricât de dureros ar fi, există legături care trebuie rupte și o etapă încheiată.  Și este că, uneori, pentru a fi fericiți trebuie să învățăm să ne luăm la revedere.

 ☆Astăzi este momentul să închid ciclurile și să încep un nou capitol în viața mea, să mă eliberez de lanțurile care mă leagă de ceea ce a fost, dar nu mai este, să las în urmă piese care nu se mai potrivesc.

 ☆Este timpul să iei puțin curaj și să te ridici, să apuci pungile și să închizi ușa acelei camere întunecate pentru a privi înainte și a merge făcând loc unei lumi noi.  E timpul să înveți să zbori.

 ☆Nu voi uita niciodată oamenii care au făcut parte din viața mea și indiferent de motivul pentru care nu mai fac parte din prezentul meu, pentru că fiecare dintre ei mi-a lăsat o experiență, m-au învățat ceva ce trebuia să învăț

 ☆Unii mi-au făcut lumea mai frumoasă, m-au ajutat să fiu un om mai bun, mi-au oferit momente incredibile de fericire, m-au ținut de mână când am căzut sau mi-au oferit un umăr pe care să plâng atunci când aveam nevoie.

 ☆ Alții m-au trădat, mi-au provocat durere, mi-au încălcat stima de sine, m-au învățat ce nu este iubirea sau pur și simplu m-au învățat să nu fiu ca ei.  Și dacă azi au rămas în urmă, este pentru că cu siguranță nu se mai potrivesc în prezentul meu.

 ☆Și să mă agăți de trecut, să las ușile întredeschise și să hrănesc iluzii fără temei, este ca și cum aș duce un rucsac greu în spate, care nu face decât să mă împiedice să merg înainte.

 ☆Nu este ușor să închizi ciclurile și se cere mult curaj, pentru că doar eu știu ce am trăit, ce am pierdut și rănile pe care trebuie să le vindec, dar încerc să-mi amintesc că în spatele unui capăt există mereu o nouă oportunitate de a fi din nou fericit.  Și deși trecutul nu poate fi șters sau editat, nu există o greșeală mai gravă decât a trăi în ceea ce nu mai are sens.

 ☆Astăzi mă iert dacă am luat vreodată decizii greșite și am rănit accidental pe cineva care m-a iubit.  Astăzi îi iert pe cei care, conștient și inconștient, mi-au făcut-o sau m-au făcut să simt că nu este de ajuns...

 ☆ Mă eliberez de durere și suferință pentru un trecut care nu se va întoarce și închid uși care cântăresc în mine, acceptând că nu a existat, iar ceea ce am trăit nu putea fi decât așa.

 ☆ Din experiențe pe care le înveți, iar până la urmă totul iese la iveală.  Viețile noastre sunt alcătuite din etape și fiecare dintre ele îndeplinește un scop și, deși nu voi uita trecutul, îl las acolo unde îi este locul.

 ☆ E curajos să începi tristețea, să te uiți la orizont și să iei zborul.  Este curajos să începi din nou și să nu te mai chinui pentru ceea ce nu se va întoarce.  Și astăzi este o zi bună să mă uit în oglindă și să încep să mă iubesc.

 ☆Astăzi decid să fac un nou capitol în viața mea, o persoană fericită pentru ea, nu pentru amintiri, sau pentru altcineva.  Este timpul să închid ciclurile, să trăiesc în prezent și să fiu din nou eu, pentru că mă așteaptă lucruri mai bune și mă iubesc întreg.

 ☆ Închide ciclurile.  Nu din orgoliu, nici din cauza incapacității, nici din cauza aroganței, ci pentru că, pur și simplu, asta nu se mai potrivește în viața ta.

 ☆Închide ușa, schimbă înregistrarea, curăță casa, scutură praful...

 ☆Nu mai fii cine ai fost și devii cine ești.”

28.7.24

La anii mei (sursa net)

 LA ANII MEI...

Sunt o femeie care nu invidiază talia unei tinere, pentru că eu am fost așa și uneori nu m-am simțit fericită să fiu așa.

Acum îmi văd curbele și le iubesc, pentru că știu că trupul meu tandru s-a transformat într-o femeie. Matură da, dar și împlinită, o femeie căreia îi place să fie iubită, dorită, care nu are complexe sau prejudecăți.

La vârsta mea, nu vreau să am o piele fină, fără riduri sau vergeturi, pentru că am dat viață, m-am îngrășat, am avut bucuria de a fi mamă și am asumat riscul de a da naștere unui copil.

Am câștigat bătălii împotriva morții, iar acest trup a fost rezistent și îi aplaud curajul, bunătatea de a găzdui în el cele mai valoroase comori ale vieții mele.

La vârsta mea nu invidiez un chip fără riduri sau netedă, pentru că astăzi au trecut anii, nenumărate nopți nedormite, probleme, boli și tristețe.

Uneori nu puteam să zâmbesc, iar alteori râdeam în hohote...

Și acest chip care acum are urme, sunt urmele lăsate de fiecare zâmbet, fiecare lacrimă, fiecare furie.

În fiecare zi de vară și în fiecare iarnă.

Aceste urme care reprezintă clipe, momente, anecdote, experiențe, trăiri.

Poate că nu sunt la fel de impecabilă ca la 17 ani, dar este frumos la vârsta mea, pentru că viața mea este cea care mi-a lăsat riduri pe față ca o amintire că sunt încă în viață...

La vârsta mea, nu trebuie să par mai tânără, să atrag mai multe priviri la această vârstă, aleg clar cine stă în viața mea și cine trebuie să plece.

Nu tolerez dezordinea sau nesiguranța.

Nu le permit să mă intoxice sau să mă manipuleze.

La vârsta mea, nu sunt geloasă, nu verific telefoanele mobile, nu mă uit la nimeni.

La această vârstă, îmi place să fiu iubită.

Și dacă nu mă mai iubesc, nici eu nu vreau.

Și dacă nu mă iubesc, deschid ușa, nu leg pe nimeni, nu țin pe nimeni cu forța.

La vârsta mea, nu sunt aici să cerșesc, sunt aici să primesc.

Trebuie să trăiesc, nu să sufăr.

La vârsta mea știu cine sunt prietenii mei și îi număr pe degete, pentru că am puțini, dar sunt adevărați ...

Ei sunt confidenții mei și am încredere în ei.

Și sunt unici, pentru că sunt doar cu cei care vor să fie cu mine.

Nu pretind sau cer prietenie.

Dacă cineva dă greș, pleacă.

Și punctul final.

Știu să iert, dar știu și să scap de cei care m-au rănit.

La vârsta mea, mă îmbrac așa cum vreau, mă pieptăn cum vreau.

Uneori pot fi sexy, îndrăzneață si alteori tandră, feminină.

Uneori sunt elegantă iar alteori sunt doar cu pantaloni, așa ies pe stradă...

Uneori nu mă pieptăn toată ziua și pijamalele rămân fără să mă îngrijoreze deloc, pentru că în acest moment nu mă afectează ce vor spune despre mine și nici nu intenționez să arăt bine pentru nimeni.

Cine mă iubește, știe că astăzi pot fi fără machiaj și mă acceptă așa.

Și mai știe că pot merge la magazin uluitoare pur și simplu pentru că vreau să arăt așa.

Pe cine am ales să mă iubească, l-am ales pentru că mă acceptă așa, așa cum sunt și zâmbește doar când vede nebunia mea, autenticitatea mea îi face plăcere...

La vârsta mea, nu mă voi schimba pentru nimeni.

Dacă greșesc, îmi asum consecințele

La vârsta mea, nu permit nimănui să mă judece.

Îmi permit să greșesc

Uneori regret

Dar mă aplaud de o mie de ori mai mult.

La vârsta mea, nu am nevoie să mă recunoască nimeni.

Ei nici măcar nu văd realizările mele.

Mă îmbrățișez, mă felicit...

La vârsta mea, știu să mă încred în Dumnezeu, pentru că am parcurs un drum cu el.

L-am cunoscut și știu că EL nu dă greș.

Știu când vrea să mă ajute și să mă îmbrățișeze.

Voi cădea în brațele Lui și voi lăsa totul în baza Lui nedumeririle și dificultățile mele.

Știu că, deși sunt femeie, voi fi mereu copil în ochii Lui.

Și mă închin la picioarele Lui.

La anii mei...

Nu voi arăta bine pentru alții.

Nu trebuie să fac nimic,  pentru gustul nimănui.

La vârsta mea, sunt liberă.

Liberă de gândire, de decizie.

Liberă în valorile și principiile mele.

La vârsta mea, dau din abundență dragoste, prietenie și loialitate.

Dacă îmi corespund, mă bucur, iar dacă nu, vă mulțumesc și vă spun la revedere.

Și asta mă face enorm de fericită.

Pentru anii mei, nu vă deranjați

Este o plăcere să fiu eu.

La anii mei... 

27.7.24

Povestea cepei (sursa net)

 Povestea cepei

A fost odată ca niciodată o livadă plină de legume și pomi fructiferi. Era plăcut să stai la umbra copacilor. Dar într-o bună zi, au început să crească cepe speciale. Fiecare avea o culoare diferită: roșu, galben, portocaliu, violet? Culorile erau orbitoare, precum culoarea unei priviri sau a unei amintiri frumoase.

După mai multe investigații, s-a dovedit că fiecare ceapă avea o piatră prețioasă în inima sa. Una avea un topaz, alta un rubin, alta un smarald? Dar, dintr-un motiv de neînțeles, oamenii au început să spună că acest lucru era periculos, nepotrivit și chiar rușinos. Așa că frumoasele cepe au trebuit să înceapă să-și ascundă piatra prețioasă cu straturi din ce în ce mai întunecate și urâte, pentru a deghiza cum arătau în interior.

Până când au devenit cepe vulgare, iar altele chiar au ales să se ascundă din nou în pământ. Un înțelept căruia îi plăcea să stea la umbra livezii și care înțelegea limbajul cepelor a trecut pe acolo, a început să vorbească fiecăreia dintre ele și le-a întrebat:

ÎNȚELEPTUL:

De ce nu vă arătați așa cum sunteți și înăuntru?

Unele dintre ele au răspuns:

Pentru că m-au obligat să fiu așa...

ALTELE...

Nu știu, dar am fost învățată să arăt ca celelalte...

ALTELE...

Pentru că respingerea mă doare...

Toate au fost de acord că straturile erau puse de alți „normali” și chiar ele o făceau pentru a evita să fie etichetate drept „ciudate”.

Înțeleptul a izbucnit în lacrimi, gândindu-se la „atrocitatea” care se comitea cu o ceapă atât de valoroasă, iar când oamenii l-au văzut plângând, s-a gândit că este înțelept să plângă în fața cepei.

Astfel, din acea zi, toată lumea plânge atunci când o ceapă își deschide inima în fața noastră. 

25.7.24

Demisia oficială (sursa net)

 "Demisia oficială ‼️

Subsemnatul, vă aduc la cunoștință intenția irevocabilă de a demisiona oficial din funcția de adult pe care o dețin acum, abuziv, fără voința mea! După analiza detaliată a situației , m-am hotărât să  mă retrag și să preiau atribuțiile unui copil cu toate drepturile pe care le-am avut cândva , dar la care am renunțat cu prea mare ușurință . Promit solemn, imediat după ce o sa-mi reiau atribuțiile de copil....n-o să-mi pese de nicio știre , politică , certuri între oameni, încercări de a-i împacă ....fără jenă am să scot limba ca raspuns celor care mă fac obraznic...am să fug în iarbă desculț sărind în bălți strigând cu putere bucuria mea...jucându-ma cu câini si mâțe afurisite, îmi voi arăta direct pe cine iubesc și pe cine nu fără să mă prefac....voi fi EU, acel copil simplu, sincer, jucăuș , obraznic dar cu iubire sinceră ..

Da, acel copil minunat!"

23.7.24

LEGENDA REGINEI NOPȚII (sursa net)

 LEGENDA REGINEI NOPȚII -

floarea cu parfum divin

     O veche și frumoasă legendă ne spune că undeva departe trăia un tânăr foarte bogat, atât de bogat încât se zicea că ar fi putut construi un pod de la palatul său până la lună, din bijuteriile pe care le avea iar din banii săi ar fi putut îmbrăca în aur tot Pământul. Și, acest tânăr tăria într-un lux inimaginabil și o ducea din petreceri în petreceri, în compania multor femei frumoase și bogate. 

    Tânărul nici nu simțea cum i-au trecut anii iar la un moment dat a simțit că i-a venit timpul să se așeze la casa lui. Însă, el nu și-a dorit o fată din cele cu care se distrase ani în șir în petreceri pline de strălucire... voia o fata simplă, dar care să-l iubească. Într-o bună zi, călătorind pe moșia sa a zărit o fată culegând flori de leac, pe care a plăcut-o, a luat-o cu sine, s-au căsătorit și au trăit fericiți o bună bucată de timp.

    Cu toate acestea, la un moment dat, tânărul nostru începu să tânjească după petrecerile strălucitoare și conversațiile de salon, după viața ce-o dusese înainte...  i se părea că soția lui era fără gust și strălucire și parcă nici nu mai era atât de frumoasă ca atunci când o văzuse culegând flori de leac... îi admira inteligența și înțelepciunea, că-l iubea, dar el voia și altceva... astfel, s-a decis să se întoarcă la viața dinainte.

   Soția lui îi ducea dorul și, într-o noapte, uitându-se la regele Lunii ce părea că-și mână turma ca mai înainte, cum făcuse dintotdeauna pe câmpiile fără iarbă ale Lunii îi zise:

    - Ce să-ți dau ca să-mi aduci bărbatul înapoi și să-l faci să nu mai plece niciodată de lângă mine?

   Și, pasămi-te că regele Lunii era și îngerul morții căci îi răspunse imediat:

    - Iubește-mă pe mine și eu îți voi înapoia tot ce-mi ceri!

    - Te voi iubi și pe tine, că e singurul dar de mi l-a dat Dumnezeu, iubirea sinceră, a răspuns ea.

     Și, atunci ea a simțit că au să-i crească aripi, rochia i se transformă în mătase țesută cu fire de aur și nestemate, pletele aurii i se făcură precum catifeaua în care străluceau stele de foc...

    În acest timp bărbatul cel bogat se întoarse acasă si își striga soția să vină să-i aducă veșmintele de noapte... însă, deși străbătu întreg palatul chemând-o, nu fu chip să o găsească. Reveni mirat și complet uluit în dormitor... și se aplecă pe fereastra deschisă și începu să-și strige soția însă, ca răspuns simți că intră un parfum divin pe care nu-l mai simțise niciodată... nici în vreunul din saloanele de lux și nici o altă femeie, oricât de bogata. Privind mirat pe fereastră și, stupoare... ca prin minune, în mijlocul grădinii văzu că răsărise un superb covor de flori mici, albe și roz, strălucitoare, cu un puternic, suav și diafan parfum iar in mijlocul lor, stătea însăși Regina nopții împodobită, parfumată și frumoasă, așa cum n-o mai văzuse niciodată. Și-o dori mai mult ca oricând... însă , în zadar, nu fu niciun chip să se apropie de ea.

    - Am luat eu ce-ai disprețuit tu, ceea ce n-ai fost în stare să vezi... ai să-i simțit parfumul divn în fiecare noapte în care va dori să se oglindească în lumina mea ...dar n-ai s-o mai poți atinge vreodată", spuse Regele Lunii, apoi se făcu liniște.

    Și, de atunci încoace, omul nostru cel bogat stă în fiecare noapte la aceeași fereastră sperând să-și revadă femeia pe care o pierduse definitiv, din vina sa, alergând după altele...doar pentru a-i mai simți fie și măcar o dată din parfumul pe care nu avusese înțelepciunea să-l simtă și să-l păstreze doar pentru sine, așa cum se mai întâmplă și acum în viață... când unii mai aleargă după plăceri efemere. 

    Și, poate că o mai fi stând și acum când va povestesc la aceeași fereastră, de n-o fi murit, între timp... de dor, de jale, de tristețe, remușcări și bătrânețe.

    ...Iar tu să-ți amintești mereu de povestea bogatului fără minte când vei vedea floarea iubitei Regelui Lunii: REGINA NOPȚII!

20.7.24

Știți ce am reușit să învăț, ca niste concluzii (sursa net)

 🤔Știți ce am reușit să învăț, ca niste concluzii, după ani buni, vreo 70...?

Că nu toți oamenii sunt la fel

... că nu toți gândesc ca mine

... că fiecare, este diferit

... că dincolo de lacrimi, există zâmbet sau invers

... că omul este văzut prin faptele sale

... că toți suntem de înlocuit

... că răutatea iese la iveală, când omul este în suferință

... că bunătatea nu se oferă gratuit

... că iubirea rămâne liantul ce leagă două suflete

... că niciodată nu trebuie să spui niciodată

... că mâine este departe și că doar clipa de acum, trebuie prețuită

... că a trăi printre oameni, este o provocare

... că zilnic, avem ceva de învățat

... că respectul este câștigat cu greu

... că cei 7 ani de acasă, nu se pierd cu fiecare răsărit...

 🧏‍♀️Și cel mai mare adevăr este :

... că într-o zi, niciunul dintre noi, nu va mai fi!🤷‍♀️

Iată de ce EVREII sunt bogați (sursa net)

 Iată de ce EVREII sunt bogați: 

         8 zicale după care se conduc:

     Aproape jumătate dintre cei mai bogați oameni ai lumii și dintre lauriații Premiului Nobel sunt evrei. Încercările prin care a trecut această națiune de-a lungul istoriei i-au determinat să fie de două ori mai buni, mai muncitori, mai ambițioși.

   Orice evreu prosper știe și se conduce de aceste opt zicale.

   1. Bani există pentru toți.

Spre deosebire de alte naționalități, evreii nu se tem de bogăție și nu consideră că pot avea un venit bun doar persoane alese. Ei sunt convinși că banii ajung pentru fiecare, lucru de care-și amintesc datorită zicalei: „Dacă să iei din mare un ulcior cu apă, nivelul mării nu va scădea.”

   2. Bogăția nu este un viciu.

   O problemă frecventă a oamenilor săraci este prejudecata că toți oamenii bogați sunt niște hoți și ticăloși. De aceea, mulți se gândesc în sinea lor că e mai bine să fie săraci, dar cinstiți. Evreii însă nu consideră bogăția un viciu, ci o binecuvântare: „Dacă Domnul ar fi iubit săracii, săracul n-ar mai fi fost sărac.”

   3. Evreii acționează, nu visează.

   Încă o caracteristică a evreilor este hărnicia. Ei încearcă să vorbească mai puțin și să facă mai mult. Bineînțeles, e bine să visezi la o viață mai bună, dar trebuie să depui efort ca s-o obții: „Dacă rugăciunile ar ajuta, oamenii i-a angaja pe alții să se roage pentru ei” sau „Nu te îmbogățești doar din intenții bune.”

   4. Prietenii ți-i alegi.

   Evreii încearcă să se înconjoare cu oameni productivi, de succes. Se știe foarte bine că noi suntem influențați de cei ce ne înconjoară. Oamenii prosperi din preajmă ne motivează, ne stimulează și ne ajută. Mai mult, evreii sunt foarte sociabili și își fac relații cu oricine, la care pot să apeleze când au nevoie – „Nu ignora oamenii „mici”, ei te pot înălța”.

   5. Evreii muncesc pentru sine.

   Chiar dacă lucrezi pentru cineva, întotdeauna trebuie să pui mai presus de toate propriile interese. „Cel ce nu lucrează pentru sine, lucrează pentru alții.”

   6. Banii nu se irosesc.

   Există un stereotip în privința zgârceniei evreilor, de fapt ei o numesc economisire rațională. Irosirea banilor pe lucruri inutile nu este decât o prostie omenească. „Unul prost poate cumpăra mai mult, decât zece mii de deștepți pot vinde.”

   7. Nu trăi cu ziua de azi.

Gândul la viitor și la bunăstarea urmașilor este încă o caracteristică a evreilor. Iată de ce toate mamele evreice cresc copii „eroi și învingători”, iar tații adună avere nu doar pentru copii dar și pentru nepoți. „Ceea tata câștigă, fiul trăiește”

   8. Evreii nu-și etalează bogăția.

Despre un evreu nu vei ști niciodată câți bani într-adevăr are. Ei nu-și etalează bogăția pentru a nu atrage invidia celor din jur: „Nu ai bani – nu fi leneș, ai bani – nu fi mândru”.😇

19.7.24

LEGENDA TRANDAFIRULUI ROȘU (sursa net)

 LEGENDA TRANDAFIRULUI ROȘU

    „Să nu uităm, nicicând,

    Să iubim trandafirii,

    Ei sunt pe-acest pământ,

    Un simbol al iubirii”...

     Legenda ne povestește o întâmplare cu un munte înalt, înalt de tot, atât de înalt încât nici o vietate și nici o plantă nu ajungea în vârful lui. Însă, într-o zi, ceva începu să se miște sub pământ și o tulpiniță plăpândă apăru spre lumină și, în câteva zile, aceasta se transformă într-un minunat trandafir roșu. 

   - Vai, ce frumos sunt... Sunt roșu ca sângele! stătea și privea în jur și era foarte mândru de frumusețea lui, trandafirul... dar zilele treceau și nimeni nu-l vedea, nu-l auzea, nu-i vorbea, motiv pentru care trandafirul deveni tot mai trist, tăcut și disperat.

- Ce să fac și cum să fac să plec de aici? Rădăcinile mă țin înlănțuit în pământ și nu pot să mă mișc, gândea el. 

    Pe când se gândea tăcut și abătut, deasupra lui trecu în zbor un vultur care l-a auzit că plânge și a coborât să-i vorbească. 

   - Ce-i cu tine, floare? De ce ești tristă?

   - Nu sânt o floare! Eu sânt un trandafir și sunt supărat pentru că nu știu cum am crescut aici singur, în vârful acestui munte unde nimeni nu-mi poate admira frumusețea. Te rog, nu vrei să mă ajuți?

- Cum să nu, dar ce trebuie să fac ?

- Caută o grădină frumoasă cu flori, apoi sapă cu ciocul tău puternic, scoate-mă de aici și mută-mă acolo!

- Bine, așa am să fac, îi răspunse vulturul.

     Vulturul își luă elan și zbură deasupra orașului și atâta căută până când găsi grădina potrivită... era plină de flori de toate culorile iar trandafirii erau plantați pe un rondou special de unde să poată fi admirați de toată lumea care trecea pe acolo. Imediat, se întoarse la trandafir și îi spuse: 

   - Ți-am găsit un loc minunat care, sunt convins că-ți va plăcea foarte mult. Vei sta alături de alți trandafiri frumoși ca și tine și vei fi admirat de foarte multă lume.

- Vai, ce bine, abia aștept să fiu acolo! Te rog mult, sapă, ajută-mă și scoate-mă cât mai repede și mută-mă! Te rog frumos!

     Apoi, vulturul se apucă de treabă, săpă, săpă și, după un timp reuși să-i scoată, rând pe rând, toate rădăcinile dar când să-l apuce de floare să-l tragă afară, petalele s-au rupt și au căzut la pământ. 

   - Vai de mine! strigă vulturul... Ce-am făcut?! Te-am omorât?!

   - Nu te speria, floarea mea s-a desfăcut în petale dar eu nu am murit. Du-mă repede în grădina pe care mi-ai ales-o și vei vedea că anul viitor voi înflori și mai frumos.

    Zis și făcut. Vulturul l-a mutat pe prietenul său, trandafirul roșu, și l-a asigurat că primăvara viitoare va fi primul său admirator.

    Și, de atunci, în toate grădinile orașelor și satelor oamenilor, frumoșii trandafiri își arată în fiecare primăvară, an de an mândri și semeți frumusețea lor, spre deliciul tuturor privitorilor!!!

Rugăciune sistemică către strămoşi (sursa net)

 Rugăciune sistemică către strămoşi

„Vizualizează-ţi părinţii în faţa ta, în spatele lor pe bunicii tăi, în spate pe străbunicii tăi şi pe toți strămoşii tăi. Include aici unchi, mătuşi. Pentru fiecare dintre ei spui:

Astăzi vreau să-mi onorez întreaga familie, mai ales pe strămoşii mei. Eu vin de la voi. Voi sunteți sursa mea. Pentru că ați ajuns înaintea mea, mi-ați arătat Calea pe care o am astăzi în față.

Astăzi vă dau fiecăruia dintre voi un loc în inima mea şi în sistemul meu de familie:

Astăzi îi onorez pe cei care au făcut bine şi pe cei care au făcut greseli.

Pe cei care au plecat şi pe cei care au rămas.

Pe cei violenți şi pe cei abuzaţi.

Pe cei buni si pe cei răi.

Pe cei bogaţi şi pe cei săraci.

Pe cei care au ratat mult şi pe cei care au avut succes.

Pe cei sănătoşi şi pe cei bolnavi.

Pe cei pe care i-am întâlnit şi cei pe care nu i-am întalnit.

Pe cei care au reușit şi pe cei care nu au reușit.

Pe fiecare dintre voi vă onorez, mai ales pe acela care a fost exclus din orice motiv.

N-aş fi fost astăzi aici dacă voi n-ati fi fost înainte. Va iau pe toţi cu mine în fiecare pas pe care îl fac şi fiecare lucru pe care-l întreprind.

Începând de astăzi, fiecare pas pe care îl fac cu piciorul meu drept i-l voi închina tatălui meu şi întregii familii a tatălui meu.

Fiecare pas pe care îl fac cu piciorul stâng i-l voi închina mamei mele şi familiei mamei mele, respectând destinele tuturor.

Vă cer să-mi dați binecuvântarea voastră pentru a fi cea mai sănătoasă, cu cel mai mult succes, cea mai iubită, cea mai iubitoare şi mai bogată persoană din lume. Am s-o fac în onoarea voastră, pentru a pune numele familiei mele şi rădăcinile mele la rang de cinste.

Sunt pace, sănătate, abundenţă, dragoste, bucurie, fericire, binecuvântare şi am relaţii minunate.

Pentru mine şi pentru toate relaţiile mele.”

CHAKRELE DIN PALMA (sursa net)

CHAKRELE DIN PALMA

Centrii energetici aflați în palma mâinilor noastre sunt instrumente puternice de percepție și vindecare.

Vindecătorii apreciază calitatea energiei care curge prin chakrele mâinilor lor, dar oricine are ceva mai multă conștientizare și practică poate înțelege importanța acestor centre.

Unde sunt aceste chakre?

Din punct de vedere tehnic, există 7 chakre situate în fiecare mână

 - unul în mijlocul palmei

- unul în vârful încheieturii mâinii 

- restul de 5 în degete .

Să ne amintim întotdeauna că mâinile noastre ne permit să interacționăm cu lumea atât fizic, cât și energetic.

Energia vindecătoare curge continuu în și din mâinile noastre chiar și atunci când nu suntem conștienți de aceasta.

Se spune că mâna dominantă (de obicei dreapta) trimite energie către alții, iar mâna nedominantă (de obicei stânga) primește energie [pentru stângaci este valabil opusul, desigur]

Chakra principală a mâinii cu care să vă familiarizați

este tocmai cea plasată în CENTRUL palmei.

Acesta este cel mai important dintre centrele energetice și este utilizata în transmiterea energiei pentru vindecare sau protecție.

De obicei, este și unul dintre cele mai potrivite puncte pentru a simți energia curgând.

Puteți așeza palmele mâinilor una lângă alta pentru a simți vibrația prezenței magnetica, vibranta a chakrelor. Odată recunoscută, va rămâne familiară tioata viata.

Deși chakra mâinii este mică, energia creata,  este foarte dinamica.

Este probabil unul dintre cele mai puternice puncte energetice din corp.

Multe metode de vindecare folosesc chakrele mâinilor pentru a transmite și primi energie și pentru a localiza blocaje la persoanele care doresc să ajute la vindecare.

Pentru cei care lucreaza deja la un nivel avansat, această chakră vă permite, de asemenea, să vă percepeți propriile blocuriă fcând un adevărat control de sine.

Palma , este un centru de energii electromagnetice puternice în corp, așa că trebuie să ne asiguram ca vom pastra chakrele mâinii întotdeauna deschise, curate vibrațional, pentru a permite o circulație bună și continuă a energiei.

Este de la sine înțeles că nivelul de conștientizare determină calitatea vibrațională a energiei care curge .

Prin urmare...:

este un lucru bun și necesar să vă asigurați întotdeauna de la cine * iei * energie (cu timpul și cu practica înveți să * asculti * calitatea energiei celor din fața ta, până când o recunoști fără să vezi nici măcar persoana fizic, dar acesta nu este subiectul postării)

Vindecatorul experimentat și evoluat în mod conștient, poate trata în schimb persoanele cu vibrații nu foarte armonioase,

dacă nu chiar toxice, deoarece este capabil si stie să se protejeze și apoi să se purifice, sa se curete, rămânând astfel intact la nivel subtil.

Iată un mod simplu, dar eficient pentru a ACTIVA energia chakrelor mâinii.

Găsiți un loc confortabil. Închideți ochii și faceți câteva respirații relaxante pentru a vă calma, apoi frecati-va mainile  cate-va sec. si scuturati-le .

apropiați-va mâinile la aproximativ 12 cm. cu palmele îndreptate una spre cealaltă. Încercați să vă acordați, sa simtiti senzația mâinilor - separat și individual.

Simțiți-l cât mai intens posibil, ca și când ați încerca să arătați mici modificări ale mișcării aerului și ale temperaturii aerului. Deci, foarte încet, mișcă-ți mâinile, apropie-le din ce în ce mai aproape, până când aproape se ating - și apoi îndepărtati-le din nou ..

Continuați să faceți acest lucru observând, simțind și percepându-vă experiența.

Este posibil să simțiți o senzație de căldură neclară sau o ușoară consistență pe măsură ce vă apropiați mâinile.

S-ar putea să observați că, pe măsură ce vă relaxați în continuare, senzațiile de energie rămân mai prezente pe măsură ce mâinile se îndepărtează.

Acesta este un mod puternic de a vă acorda corpului vostru energetic și puteți continua această explorare trecând apoi mâinile peste diferitele părți ale corpului și observând ce se întâmplă.


FUNCȚIA chakrelor mâinilor

Centrele de localizare a energiei în mâini sunt ceea ce vă permite să interacționați cu lumea la nivel de energie.

Acestea permit ca energia vindecătoare să curgă atât în ​​interior, cât și în exterior și sunt asociate cu actul de a da și de a primi.

Chakrele mâinii deschise și armonioase se manifestă ca o predispoziție exterioară, creativitate și securitate pe măsură ce vă deplasați prin lume.

De obicei, acestea sunt asociate cuculoarile roșu sau auriu, deși nuanța și luminozitatea lor pot varia în funcție de tipul de energie canalizată.

Când chakrele mâinii sunt blocate, ele manifestă:

- lipsa creativității și incapacitatea de a se exprima artistic

- sentiment de închidere față de lumea exterioară și insensibilitate

- lipsa legăturii si conexiunii cu alte persoane.

Chakrele mâinii, dacă doriți să fiți instrumente de vindecare, trebuie să fie absolut deschise și armonizate. Dacă sunt blocate sau dezechilibrate, fluxul de energie de la vindecător va fi slab sau inconsecvent, ineficient.

Pentru auto-vindecare apar aceleași probleme.

Chakrele mâinii blocate creează mai degrabă un sistem închis decât unul deschis, împiedicând energia să curgă liber prin corp și să ajungă acolo unde trebuie.


Cum se deschid chakrele de mână:

Există mai multe moduri de a deschide chakrele mâinii.

Una dintre cele mai simple este să țineți pur și simplu mâinile în apă. Dacă este posibil, apa curata dintr-un pârâu, lac, mare, dar în caz contrar, un vas cu apă minerală naturală, cu o mână de sare non-chimică, va funcționa la fel de bine.

În timp ce vă lăsați mâinile să se odihnească in apa,  imaginați-vă că apa spală ușor fiecare blocaj, afișând lumină și energie care curge.

Un alt exercițiu util:

țineți-vă mâinile cu palmele atingându-se și frecați-le ușor. Imaginați-vă o energie stralucitoare, care se formează în palmele mâinilor. După un moment, aduceți-vă încet mâinile la câțiva centimetri distanță, imaginându-vă ca transformati aceasta, intr- o sferă luminoasă de energie ce o modelati in palmele voastre.

Simțiți energia si forma ei de sfera.

Puteți simți căldură sau furnicături în timp ce vă jucați cu această energie ca o sfera. Indepartați-vă puțin mâinile, lăsând energia să se miște și să crească. Imaginați-vă că curge din fiecare palmă.

În cele din urmă, adunați palmele împreună și lăsați energia să revină în corpul vostru, vindecându-vă și energizându-vă.

Efectuarea de activități creative manuale (desen, sculptură, pictură cusut, lucrul cu pământul etc.) este un alt mod excelent de a deschide chakrele mâinilor.

...

Echilibrarea chakrelor necesită timp și practică constantă, dar aceste exerciții se pot face câteva minute pe zi cu voință și hotărâre.

 O concentrare regulată asupra restului sistemului de chakre va ajuta, de asemenea, la echilibrarea chakrelor mâinii.

Este de la sine înțeles că toate aceste practici au sens dacă lucrarea de armonizare care oi facem pe noi este completă.

Este nevoie de liniste constanta în viețile noastre si actiunile noastre, care trebuie să fie cât mai dharmice, altfel vom transmit minciuni și ipocrizie.

Energia curată are nevoie de un corp curat, în interior și în exterior, precum și o minte și o inimă curata.

Acesta este și OLISMUL.

Noi suntem MESAJUL, dar și MESSAGERUL, să ne amintim mereu  -Namaste"

MANTRA PENTRU A VINDECA LINIA FEMININA (sursa net)

 MANTRA PENTRU A VINDECA LINIA FEMININA.

Astazi,curat, vindec si binecuvantez toata linia mea descendenta feminina ,mama ,bunica  ,strabunica,si toate femeile care au precedat in drumul meu, le iert ca nu s-au iubit ,ca nu au stiut sa fie prezente in viata lor, ca nu au stiut sa fie puternice,si nu au putut sa-si schimbe destinul,.

Le eliberez de legaturile si ancorele lor si le unesc cu un fir sacru care ne uneste in iubire , in intelepciune si in echilibru.

Astazi din spiritul meu voi sterge amintirile dureroare, pe care linia mea descendenta  mi-a adus-o ,si voi avea puterea, curajul si vointa de a-mi vindeca si trai viata pe care mi-o doresc, vindecand in acelasi moment si descendenta mea.

Astazi, din inima sacra prin inima mea sa curga iubirea pura tamaduitoare pe toate planurile existentiale ale stramosilor mei,

ASA ESTE SI ASA SA FIE !!!🌿🌹🙏🙏🙏🌹🌿


18.7.24

Cu cât călătorești mai mult spre estul Europei (sursa net)

 Cu cât călătorești mai mult spre estul Europei cu atât mai multă fală vezi. E o chestie ciudată la noi - est-europenii: cum încercăm din răsputeri să mimăm că ne-am depășit condiția. E o groază specifică în noi de a nu fi descoperiți, de a nu ne vedea lumea așa cum suntem. În Paris - capitala modei - de exemplu, am văzut pe stradă femei îmbrăcate extrem de simplu. De o frumusețe izbitoare și totuși fără machiaj strident, unghii în diferite culori ori poșete D&G. Intră însă în orice piață din România și dai peste fel de fel de doamne cu ochelari de soare care se târguiesc cu precupețele pentru o ceapă de 1 leu. România e țara în care orice taximetrist are mașină de lux.

De dezavantajele chestiei ăsteia m-am prins prin clasa a VIII-a. Toți colegii mei se îmbrăcau după ultima modă și - prin urmare - toți arătau la fel. Nu voiam să fiu doar o rotiță în angrenaj așa că n-am mai fost atent cu ce mă îmbrac. Și cu ocazia asta am realizat o chestie: cu cât mai sclipitor era celălalt, cu atât mai mult încerca să compenseze fie lipsa banilor, fie a unui statut social. O altă chestie a fost că oamenii noi cu care mă întâlneam mă desconsiderau strict pe baza hainelor; ori a ceasului; ori - mai târziu - a telefonului mobil. Stăteam prin cafenele cu tineri de vârsta mea despre care știam că trăiesc de pe o zi pe alta sau că se trag din familii dezorganizate și - cu toate astea - toți erau încălțați cu adidași de marcă. Eu eram ăla în bocanci.

Toate astea mi-au fost extrem de folositoare ulterior în viață. Pentru că am observat un trend: ori de câte ori mă puneam la masă cu un afacerist care-și trântea iPhone-ul pe masă lângă jaful meu de telefon știam că urmează o negociere dură pentru ăia 150 de euro pe care mi-i datora. Așa că oftam și-mi comandam sucul și-l ascultam: cum nu are, cum ar vrea dar nu poate, cum site-ul/serverul ăla e vital pentru el dar l-ar vrea la preț de ghindă. Prin contrast, oamenii despre care știam că au afaceri înfloritoare veneau îmbrăcați ca mine. Cu ăia mă destindeam instant. Ăia nu-și scoteau MacBook-ul pe masă ostentativ și discuția era scurtă: vreau asta, cât mă costă, ok. Cu ei nici nu apucam să termin cafeaua. Oamenii ăia nu prea aveau timp de cafea, stat la povești, văicărit sau ales haine de prin magazine de renume. Aveau o afacere de condus și restul erau detalii. Nu aveau nimic de demonstrat. Cu oamenii ăia n-a trebuit niciodată să mă târguiesc pentru 150 de euro. Niciodată n-a încercat unul să tragă în jos de preț ci întreba doar ce primește pentru banii dați.

Un alt avantaj în a te prezenta lumii în contrast cu statutul social constă în faptul că ceilalți te desconsideră. Sună nasol dar în realitate am avut doar de câștigat din chestia asta. E haios să te pui la masă cu cinci oameni, toți la patru ace, să taci și să asculți. Înveți multe despre ei: cine-cât supracompensează, cine cam până unde se întinde cu IQ-ul, care ce caracter are. În majoritatea cazurilor se găsește câte unul mai curajos să te testeze. Nu pentru că e curios ci pentru că vrea să le demonstreze celorlalți cine e șeful. Și încearcă mici glume cu tine. Fac pe prostul și le accept. Omul pleacă fericit acasă că te-a dominat, eu plec fericit acasă că știu exact cu cine am de-a face. Mă miră încă faptul că restul nu înțeleg exact cât valorează în viață să știi exact cu cine stai la masă și ce fel de caracter are; asta fără să fii nevoit tu să sondezi sau să pui întrebări. Să afli exact până unde merge un om ca să-și distreze prietenii în timp ce flutură ostentativ o brățară din argint și o bancnotă de 100 de lei. De obicei când realizează săptămâni mai târziu că și-a distrat prietenii pentru că l-am lăsat eu și nu pentru că ar fi fost capabil, comutează pe miere. Te salută respectuos. Vrea să fiți prieteni. Problema e că și-a jucat deja cărțile și atunci începe să te ocolească precaut.

Singurele dăți în care devin alert sunt cele în care la masă cu mine stă cineva care face aceeași chestie. E tăcut. Are și el blugii șifonați și un G2 antic. Nici el nu se dă cu deodorant. Răspunde monosilabic la întrebări și zâmbește. Doar vreo trei oameni de genul am cunoscut. Cu unul am rămas singur la masă la un moment dat și-am stat în tăcere 45 de minute sorbindu-ne cafeaua. A fost un joc mișto: cine vorbește primul. Când s-a întors la masă a treia persoană încă nu câștigase nimeni duelul.

Am o pată de vopsea pe pantoful stâng și refuz s-o șterg. A rămas de la atelier când pictam eu ceva cu acrilice. Port mereu aceiași blugi. La ședințele cu clienții merg cu tricou cu Slayer iar când ies în oraș mă îmbrac în așa fel încât să nu ies în evidență. La mesele din jur fiecare stă pe câte un iPhone și-s ferm convins că n-au auzit de iTunes, Jailbreak ori Cydia. iPhone-ul e o chestie de statut. Mașina e o chestie de statut. Din zece fete opt au blugii rupți după ultima modă. Sau unghii cu gel. Sau fard strident. Tatuaje. Și fiecare chestie îmi spune ceva. E fix cum ai purta o pancartă în jurul gâtului. Uneori nici nu trebuie să vorbesc cu ei ca să știu cam unde lucrează, ce prețuiesc, cât pot duce sau încotro se îndreaptă.

O altă chestie mișto când nu-ți declari statutul social prin îmbrăcăminte ori brelocul legăturii cheilor mașinii e că poți intra oriunde. Pot să-mi beau cafeaua și-n restaurant, și-n cea mai infectă crâșmă a orașului. E un fel de ”access-all-areas”. Cunoști oameni din toate etajele societății și înveți multe de la fiecare. 

Am învățat mai multe despre sexualitatea septuagenarilor de la un portar bătrân decât din toate studiile psihologice pe care le-am citit. Mi-a spus ăla tot: ce i-ar face vecinei de 18 ani, a intrat în filmul lui în care aia defapt îl dorește, și-a lins buzele, mi-a descris cum arată fata... Chestii pe care nu le înveți la școală și pe care nu ți le spune nimeni. 

Am învățat mai multe despre rromi într-un sfert de oră decât mi s-a predat într-un întreg semestru în facultate stând de vorbă cu unul într-un parc. Ce vor, ce cred, ce speră. Chestii culturale despre care sociologia doar speculează. Omul ăla nu mi-ar fi vorbit deschis dacă aș fi fost îmbrăcat la patru ace.

Am citit o chestie undeva, cândva: ”o casă curată e o viață pierdută”. Extrapolați asta la cum vă prezentați publicului. Pentru că da - ești gătit - dar mie asta îmi spune doar că ai timp să stai o oră să te aranjezi în fața oglinzii. Plătești consumația având grijă să observ teancul de bancnote? Mie îmi spune doar că ești nesăbuit, pentru că un tip care într-adevăr are bani de fluturat e terifiat să nu afli chestia asta și de obicei plătește cu cardul. Teancul de bani îi aduce un deserviciu ori de câte ori iese la o întâlnire de afaceri. Îl crede celălalt snob. Așa că plătește cu cardul pentru că celălalt nu știe exact cât are pe card. Sau plătește în bancnote mici pentru că e dezobișnuit să aibă cash la el așa că se scotocește după mărunțiș. Ți-ai împins sânii prin decolteu? Nu crede nimeni că te îmbraci așa pentru că îți place moda. O faci ca să atragi și vrei să atragi cu un scop. Compensezi pentru lipsa educației sau a banilor sau a caracterului. Plusezi cu singura chestie de valoare pe care o mai ai, iar dacă chestia aia e cum arați nu îmi ești de folos. Ești piatra de la picior, și dacă arunc un chiștoc în public, șansele să o nimeresc în cap pe una fix ca tine e de 80%. De ce tu atunci și nu cealaltă?

Au trecut mulți ani de când eram clasa a VIII-a. Colegii ăia ai mei care se îmbrăcau după moda anilor '90 deși locuiau câte opt într-o garsonieră? N-o duc bine. Oamenii care și-au luat mașini scumpe în rate ca să le arate vecinilor că ei totuși ”au”? Încă plătesc ratele alea.

Veți merge într-o zi în Germania. Sau Suedia. Sau Franța. Așa - cu unghii false și gene lungi și iPhone-ul la ureche. Și nu veți înțelege de ce se uită lumea ciudat la voi.

E pentru că veniți din Europa de est.

16.7.24

Înainte de a te căsători, divorțează mai întâi de tata, mama (sursa net)

 Înainte de a te căsători, divorțează mai întâi de tata, mama... 

Începeți să fiți loiali față de ceea ce doriți să construiți cu partenerul dumneavoastră. 

Construiește-ți relația în funcție de capriciile și nevoile tale, construiește acorduri și respectă-le, astfel încât relația ta să dea roade.

Toată lumea din viața ta are locul și timpul ei, dar familia pe care o construiești ar trebui să fie prioritatea ta.

Dacă pentru viitorul sau actualul tău partener este tatăl sau mama lui, pentru binele tău, retrage-te din acel loc.

Multe sunt eșecurile conjugale pentru că nu știm care este locul pe care trebuie să-l acordăm fiecărei persoane din viața noastră la momentul potrivit.

Nu există viitor, nu există o viață frumoasă într-un cuplu, atunci când există rude la mijloc."

Legenda cicoarei (sursa net)

LEGENDA CICOAREI

    Cicoarea (cunoscută popular "doruleț") este o plantă ce crește prin fânețe, locuri virane și pe marginea drumurilor, invocată în farmece de fetele nemăritate ca să pună pe jar inima pețitorilor. În trecut se credea că tinerele care o puneau sub căpătâi împreună cu cămașa celor doriți îi vedeau în vis, iar cele care se afumau sau se spălau cu floarea de cicoare scăpau de urât și de farmecele vrăjitoarelor.

     Într-o frumoasă legendă românească, cicoarea este asociată cu zâna florilor care se spală cu rouă înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într-o dimineață de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea și a trimis doi luceferi s-o pețească... însă zâna pământeană îi refuză spunându-le:

    “Soare, soțior, e tot călător,

    Ziua peste sate, noaptea peste ape!”

...Supărat, astrul zilei o transformă în floare de cicoare:

    “Lăsați-mi-o în pace, 

    Că mi-o voi preface

    Floare de cicoare

    Cu ochii după Soare,

    Când oi răsări,

    Ea s-o-nveseli!

    Când oi asfinți,

    Ea s-a ofili;

    Când oi scăpata

    Ea s-o aduna”.

      ... Legenda ne spune că, de atunci, cicoarea stă tot timpul cu ochii după soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus și se desfac dimineața, cu fața la răsărit.

15.7.24

Cunoşti femeia care se îneacă? (sursa net)

 “Cunoşti femeia care se îneacă?

Eşti tu!

Asta îţi faci, ţie, de fiecare dată când permiți cuiva să te trateze fără respect.

Asta îți faci ție, când permiți cuiva să-ți facă rău.

Asta se întâmplă de câte ori te minimalizezi.

Nu permite nimănui să te înjosească.

Nu permite nimănui să te trateze ca pe un obiect.

Nu permite nimănui să-ți atingă sufletul cu mâini murdare.

Iubeşte-te!!!

Respectă-te!!!”

Confesiunea unei fete (sursa net)

 Confesiunea unei fete.

Anatol, din experiența mea și din observațiile mele, pot să-ți spun că, de fapt, fustangii sunt cei mai loiali bărbați atunci când își întâlnesc femeia lor.

Problema este că bărbații, fiind persoane pragmatice, își caută femeia într-un mod care le este cel mai clar. Dacă s-a culcat cu o femeie și după aceea vrea să se îmbrace și să plece, el se îmbracă și pleacă. Poate fi dureros pentru o fată, dar e sincer. Sunt sinceri.

Dacă își întâlnește femeia potrivită lui, nu o va părăsi niciodată.

Aici este un paradox: fustangii, dacă se îndrăgostesc, devin cei mai loiali, deoarece nu fac jocuri. Ei privesc, simt, înțeleg: dacă nu este a lor, merg mai departe.

Am mulți prieteni fustangii, care în acest fel și-au găsit femeia și acum sunt cei mai buni familiști și își prețuiesc femeia.

Îți spun un pic vulgar, dar este din nou sincer. Femeia ta este cea de la care nu vrei să pleci după sex.

Știi, Anatol, mai este un lucru pe care l-am observat. Fustangii au o abilitate extraordinară de a înțelege rapid dacă o relație are potențial sau nu. Aceasta nu este o abilitate pe care mulți o posedă, iar în cazul lor, provine din experiența lor vastă. Ei nu pierd timpul cu relații care nu au viitor, ceea ce îi face, în final, parteneri foarte dedicați și atenți atunci când găsesc persoana potrivită.

Un alt aspect psihologic interesant este că fustangii au o capacitate de introspecție bine dezvoltată. Deși poate părea surprinzător, mulți dintre ei își cunosc bine nevoile și dorințele. Această auto-cunoaștere le permite să fie sinceri nu doar cu ei înșiși, ci și cu partenerele lor.

De asemenea, există un nivel de respect pe care acești bărbați îl au pentru femeile din viața lor. Ei înțeleg ce înseamnă să îți dorești pe cineva cu adevărat și cât de rară este o astfel de conexiune. În momentul în care o găsesc, ei sunt dispuși să lupte pentru ea și să investească totul în relație.

Încă ceva, Anatol. Încrederea este un factor crucial. Fustangii, având experiența de a fi sinceri și direcți, sunt de obicei foarte transparenți în relațiile lor. Această transparență construiește o fundație solidă de încredere, esențială pentru orice relație de lungă durată.

În concluzie, da, poate părea contraintuitiv, dar fustangii, tocmai din cauza modului lor direct și experimentat de a-și căuta partenera ideală, devin cei mai devotați și loiali bărbați când o găsesc. Așadar, nu îi subestima. În spatele comportamentului lor aparent frivol, se află o dorință profundă de a găsi și de a păstra dragostea adevărată.

AB

Dar voi ce parere aveti despre acest subiect, despre parerea fetei si despre afemiati sau fustangii cum le mai zice?

Mierea (sursa net)

Știați că o lingură de  miere este suficientă pentru a ține o persoană în viață timp de 24 de ore?

Știați că una dintre primele monede din lume a avut simbolul unei albine?

Știați că mierea conține enzime vii?

Știați că în contact cu o lingură de metal, aceste enzime mor? Cel mai bun mod de a mânca miere este cu lingura de lemn; dacă nu găsești una, folosește o lingură de plastic.

Știați că mierea conține o substanță care ajută creierul să funcționeze mai bine?

Știați că mierea este una dintre puținele alimente de pe pământ care singur poate susține viața umană?

Știați că albinele au salvat oamenii de foame în Africa?

Știați că propolisull produs de albine este unul dintre cele mai puternice antibiotice naturale?

Știați că mierea nu are dată de expirare?

Știați că trupurile celor mai mari împărați ai lumii au fost îngropate în sicrie de aur și apoi acoperite cu miere pentru a preveni putrezirea?

Știați că termenul de “lună de miere” vine din faptul că mirii consumă miere pentru fertilitate după căsătorie?

Știați că o albină trăiește mai puțin de 40 de zile, vizitează cel puțin 1000 de flori și produce mai puțin de o linguriță de miere, dar pentru ea este o muncă de o viață.

Daca am greșit (sursa net)

 “Dacă am greșit!?

Oh, da... și încă cât!

Am greșit atunci când am permis cuvintelor ascuțite să-mi felieze sufletul în bucăți.

Am greșit atunci când am acceptat să fiu “micșorată” crezând că am în față “înălțimi”.

Am greșit atunci când am tăcut și m-am prefăcut că nu văd nedreptatea doar “ca să fie bine”...

Am greșit atunci când mi-am strâns lacrimile în pumni și le-am lăsat să-mi intre, picătură cu picătură, în sânge.

Am greșit atunci când am dat prea multă importanță vorbelor crezând încontinuu că vor veni și faptele…

Am greșit atunci când am dat voie să mi se ascundă visurile după ziduri înalte și reci.

Am greșit atunci când am oferit a N-a șansă celor care, s-au văzut mereu în oglindă, fără de greșeală.

Am greșit atunci când mi-am astupat gura inimii ca să aud doar ce-i în jurul meu...

Am greșit!

Știu că om fără de greșeală nu există. Iar eu sunt unul dintre ei.

Mă accept și mă iubesc, și căut să înțeleg din toate!

Am venit aici..., și caut să-mi amintesc ce am fost obligată să uit.

Viața nu ne pune în buzunarele inimii numai bilețele de dragoste.

Astăzi poți fi iubit de oameni, mâine, hulit și îmbrâncit.

Cere-ți ție ce vrei!

Crede în tine... și mergi mai departe!"

Oamenii frumoși (sursa net)

 “Oamenii frumoși poartă ciorapi cu dungi, chiloți cu desene și privirea cu dragoste și bunătate.

💐Oamenii frumoși se împiedică în timp ce se îmbracă, pentru că se grăbesc mereu și mănâncă același lucru de mai multe ori pe săptămână.

💐Oamenii frumoși plâng când se uită la un film romantic, dar rămân puternici când trebuie să șteargă lacrimile cuiva.

💐Oamenii frumoși care spun "te iubesc" sărută pe frunte.

💐Oamenii frumoși sunt mai frumoși pentru ceea ce vor să știe decât pentru ceea ce știu deja.

💐Oamenii frumoși iubesc,  sărută, râd, dansează, beau, cântă, cad, greșesc, se ridică, își cer iertare, îmbrățișează, citesc, trăiesc și supra trăiesc… supraviețuind la tot și toate!!!”

Poezie (sursa net)

 Mă întrebi de m-aș întoarce

Azi în anii tinereții?

Drept să spun nu prea mi-ar place

Să repet corvoada vieţii. 


De greșeli mi-am făcut stocul

Și n-aș vrea să mai fac alte,

Dar aș vrea să am norocul

Să le dau uitării toate! 


Timpurile ce trecură?

Mulțumesc nu le mai vreau!

Oase rupte, alergatură ...

Îmi doresc să... mai și stau! 


Îmi doresc timpu-nainte!

Cât mai lung dacă se poate!

La nepoți să fac placinte,

Să am timp și de o carte. 


Să mă plimb în lumea largă,

Să  văd ce nu am văzut 

Viața, asta! mi-ar fi dragă!

Nu s-o iau de la-nceput. 


Vreu timpuri mai liniștite...

Să privesc cum crește Iarba,

Pe întinderi nesfârșite !

Și să uit ce este graba. 


Poate-aș vrea să mă întorc...

Puțin prin copilărie!

Cu amicii să fac cerc,

Să râdem de-orice prostie! 


Să-mi mai văd mama și tata,

Chiar de ar fi să mă mai certe!

Să le spun ca:-Uite gata!

Am să pun mâna pe carte. 


Și să-i strâng în brațe tare

Că mi-a fost așa de dor

Ca-au plecat în depărtare 

Și nu-mi e deloc ușor. 


În rest Doamne-s mulțumită!

Să-mi întorc anii n-aș vrea.

Nu mă dau încă bătută,

Și mă-mpac cu vârsta mea.

Text (sursa net)

 Vine o vreme când se termină tot.

 Pleci într-o unică clipă, fără telefon, fără mașină, fără dulapul tău plin de haine, fără bijuterii, fără casă, fără o scrisoare de rămas bun și fără contul ăsta al tău de facebook. 

Pleci fără imagini, fără cuvinte, fără planuri, fără gânduri, fără like-uri, pleci fără nimic. 

Pleci singur și probabil fără să știi că ai plecat sau că ai fost… sau cine ai fost. 

Mai devreme sau mai târziu toți primim un block de la viață. 

De amintirile tale grozave te poți bucura doar în viața asta. Construiește ceva și rămâi în amintirile altora. 

Lasă un semn că ai fost. 

Permite să rămână din tine un colțișor de poveste. 

Bucură-te tare de oameni și de clipă, zâmbește ochilor care nu știu să zâmbească și ține cu bucurie de mână pe cineva chiar străin ție dar care de o mână care să îl țină o clipă are nevoie… pentru că adesea strânsoarea caldă a mâinii cuiva venită pe neașteptate e unicul detaliu ce nu se poate uita pentru o viață întreagă. 

Pentru că adesea doar clipa din strânsoarea caldă a mâinii cuiva, venită pe neașteptate, salvează și se transformă în veșnicie.

Text ( sursa net)

 Am învățat să facem sex, dar n-am învățat să iubim.

Ne întâlnim în întuneric, trupuri străine, suflete pustii.

În această lume a ecranelor, ne pierdem în fațade,

Între swipe-uri și like-uri, ne uităm adevăratele nevoi.


Am învățat să urâm înainte să dăruim.

Ne închidem în carapace, construind ziduri din vorbe grele.

Privim cu suspiciune și frică, uitând de empatie,

Într-o lume rece, sufletele se sting, una câte una.


Am învățat să plângem înainte să râdem.

Lacrimi mute se scurg pe fețe nevăzute,

Într-o tăcere apăsătoare, râsul e doar o amintire,

Ne pierdem în dureri nesfârșite, căutând alinare.


Suntem pierduți în episoade spasmice, fără medicament,

Rătăcim prin întunericul cotidian, căutând sens.

În acest abis modern, inima noastră e doar o umbră,

O fantomă a ceea ce ar fi putut fi, dar nu este.


Ne-am pierdut în tehnologie, în goana după superficial,

Am uitat să iubim, să dăruim, să trăim cu adevărat.

Și astfel, rămânem captivi în propria noastră creație,

Prizonieri ai unui univers gol, fără speranță, fără lumina iubirii. 

13.7.24

LEGENDA SOARELUI și a LUNII (sursa net)

 LEGENDA SOARELUI și a LUNII

    …Dumnezeu nu a fost de acord ca ei să părăsească cerul și a hotărât ca Soarele să lumineze ziua, iar Luna noaptea, astfel fiind obligați să trăiască singuri, chiar de erau împreună… Luna era mereu înlăcrimată și se ascundea după nori în fiecare noapte pentru a-și plânge dorul de Soare. Din aceste motive, asupra lor se abătu o mare tristețe înțelegând că nu se vor mai întâlni și îmbrățișa niciodată.

    Chiar și Soarele, care, deși câștigase numele de “Rege al astrelor” pentru lumina ce putea emana, era nefericit, motiv pentru care Dumnezeu i-a chemat și le-a spus: „nu trebuie să fiți triști, fiecare dintre voi posedă deja propria lumină. Tu, Soare, tu îți vei onora titlul căci vei fi cel mai important dintre astre, vei lumina ziua pământul, dând căldură oamenilor și simpla ta prezență îi va face mai fericiți! Tu, Lună, vei lumina nopțile calde și cele reci, vei încânta îndrăgostiții și vei inspira muza poeților”... dar, toate acestea nu au putut alunga tristețea Lunii, care a plecat abătută și cu lacrimile șiroindu-i pe chip…

    Soarele a mai rămas pentru a face o rugăminte lui Dumnezeu; ”Doamne, ajută Luna măcar, ea este mai fragilă decât mine și nu va suporta singurătatea... n-o lăsa singură în întuneric!” …Și Dumnezeu, înduplecat de rugămintea lui, a creat miliarde de stele pentru a-i ține de urât Lunii … Dar ea plângea în continuare întristată de soarta nedreaptă ce-o avea și pe care o considera nedreaptă…Se plângea stelelor și le cerea ajutorul, dar ele se străduiau s-o consoleze Atunci, Soarele a înțeles că unicul lucru pe care îl putea face era să o încurajeze și să o ajute să accepte ceea ce decisese Dumnezeu, dar văzând-o suferind atât de mult, se îngrijora tot mai tare și a decis să se roage: “Doamne, ajuta Luna! Ea e mai fragilă decât mine!” 

    ...În infinita sa bunătate, Bunul Dumnezeu a creat stelele ca să-i țină companie însă Luna continuă să fie foarte tristă deși stelele se străduiau să o consoleze. Se spune că, în planul lui Dumnezeu, Luna trebuia să fie mereu plină și luminoasă dar asta nu se întâmplă aproape niciodată, pentru că ea este femeie și femeile sunt așa, când sunt fericite, pline și luminoase, iar când sunt nefericite... se închid și ca atare lumina dispare.

    De atunci și până în zilele noastre ei trăiesc despărțiți... Soarele se arată mai mereu luminos și se preface că este fericit, însă arde de pasiune pentru Luna nu reușește să-și ascundă neîmplinirea și nu-și poate ascunde tristețea și dorul de iubitul ei Soare și continuă să trăiască în întunericul singurătății. Dumnezeu i-a spus Lunii că trebuie să fie întotdeauna fericită și plină, dar, ca orice femeie este mai mereu capricioasă și nu reușește mereu acest lucru… Astfel în majoritatea nopților este rece și tristă și nu-i putem vedea strălucirea…

     Luna și Soarele și-au acceptat și își urmează destinul, El solitar și puternic, Ea înconjurată de stele dar fragilă și neconsolată... El , singuratic și puternic… Oamenii au încercat zadarnic s-o cucerească… Au ajuns pană la ea dar s-au întors singuri fără s-o convingă să vină pe Pământ…

   Oamenii au tot încercat să cucerească Luna… ca și cum ar fi posibil dar, de fiecare dată când cineva merge spre ea, se întoarce singur și nimeni nu a reușit să o apropie de pământ și nimeni nu a reușit să o cucerească deși, mulți au încercat… Au ajuns pană la ea dar s-au întors singuri fără s-o convingă să vină pe Pământ…

    Se spune că Dumnezeu a decis că nici o iubire nu va fi total imposibilă, nici măcar cea dintre Soare și Lună și astfel, înduioșat de suferința lor a creat eclipsa... Iar ei trăiesc așteptând rarele momente ce le-au fost hărăzite pentru a se îmbrățișa… se spune că atunci când, privind cerul iar Luna acoperă Soarele însemnă că sunt întinși unul peste celălalt făcând dragoste… Este orbitoare strălucirea lor în clipa în care se ating iar noua, oamenilor, ne este imposibil să privim cerul în acele momente…

    Luna și Soarele trăiesc cu speranța acelui moment, în așteptarea acelor clipe rare și care aproape se petrec atât de rar... Lumina extazului lor este atât de puternică încât cei ce vor privi cerul în acel moment vor orbi.

    Este cea mai frumoasă poveste de dragoste trăită vreodată …Frumoasă și tristă.

12.7.24

LEGENDA TEIULUI (sursa net)


 LEGENDA TEIULUI

    O veche și emoționantă legendă ne spune că demult, demult undeva, departe, trăia o fată foarte frumoasă, pe nume TEIA iar în împrejurimi trăia și un băiat chipeș, ALBIN, care se iubeau reciproc. Despre povestea lor de dragoste a aflat și împăratul, un om crud și nedrept care a trimis oameni să o ia pe fata și să o aducă la el, că să o facă soție. Aceștia‚ i-au adus-o, luând-o cu forța, iar pe băiat l-au ucis cu săbiile iar în locul unde a murit a apărut o insectă mică, cu un ac în coadă, care îi poartă numele, albina.

    Fata adusă la palat, nu a cedat insistențelor împăratului, căruia i-a spus că va rămâne credincioasă iubitului ei... de supărare, după câteva zile TEIA a murit și, drept răzbunare a fost îngropată într-un loc pustiu. Însă, pe mormântul ei a crescut un copac falnic, cu flori mirositoare, pe care oamenii, în amintirea ei l-au numit TEI. 

    ...Și, de atunci, în fiecare vară, spiritul iubitului ei, ALBIN, ia forma unor micuțe albine ce vin la fiecare tei, astfel... continuând frumoasa și tulburătoarea povestea de dragoste povestea de dragoste dintre TEIA și ALBIN și dincolo de moarte.

LEGENDA ȘARPELUI și a LICURICIULUI (sursa net)

 LEGENDA ȘARPELUI și a LICURICIULUI

    O veche legendă ne spune că un șarpe a urmărit un licurici pentru a-l mânca, însă licuriciul încerca tot ce-i posibil să scape și fugea de teama prădătorului feroce dar șarpele nu avea de gând să se oprească... A fost o urmărire intensă zile întregi însă, după un timp, licuriciul epuizat s-a oprit și i-a spus șarpelui:

    -"Pot să-ți pun trei întrebări?"

Șarpele i-a răspuns:

    -"Nu obișnuiesc să răspund nimănui dar, dacă tot trebuie să te mănânc, poți întreba!"

    - Întâi: Locul meu este în lanțul tău trofic? a întrebat licuriciul?

-"Nu!" a răspuns șarpele.

    - Întrebarea numărul 2: Ți-am greșit cu ceva?

    -"Nu, absolut, nu!" a răspuns, din nou, șarpele.

- Și ultima întrebare: Deci, de ce vrei să mă mănânci?"

    -"Pentru că nu suport să te văd strălucind!", i-a răspuns șarpele.

     CONCLUZIA: În multe situații poți întâlni oameni care te critică, te condamnă, te etichetează, deși nu le-ai greșit niciodată cu nimic, în ciuda faptului că ai fost bun cu ei. Și, cu toate acestea, asemenea licuriciului, se întâmplă pentru să-ți stăpânești lumina interioară și să-ți îți luminezi nu doar calea ta ci și a multora care merg prin întuneric... Strălucești mai tare decât alții, ca un licurici noaptea și asta e greu de suportat pentru unii oameni pentru că nu au acea lumina interioară, acea strălucire proprie și suferă să te vadă strălucind. Pentru că sunt oameni care trăiesc în nefericire iar aceștia sunt invidioși pe realizările tale, pe succesul tău și te invidiază să te vadă strălucind!

     ...Când se întâmplă așa ceva, nu înceta niciodată să fii tu însuți, să strălucești cu acea lumină a ta, chiar dacă ii deranjează pe cei care trăiesc în întuneric deoarece ''lumina ta'' va rămâne intactă, esența ta va rămâne permanent, indiferent de ceea ce se va întâmpla... Șerpii care mănâncă licurici nu înțeleg că rămân definitiv în întuneric.

    MORALA: Nu trebuie sa-l invidiem pe cel ce strălucește.... ci trebuie doar să-i urmăm exemplul!!! Continua sa strălucești si nu te vor putea atinge!

9.7.24

LEGENDA LAVANDEI (sursa net)


LEGENDA LAVANDEI, prea frumoasa floare mov.

    Una dintre legendele creştine despre lavandă susţine că aceasta ar fi fost luată de către Adam şi Eva din Rai, fiindu-le oferită de către Dumnezeu, ca un dar de preț pentru a le uşura viaţa pe Pământ, iar o alta aminteşte de faptul că Fecioara Maria îi usca hainele Domnului pe tufele de lavandă. De altfel, și în zilele noastre multe case care păstrează tradiția creștină, întâlnim buchețele de lavandă agățate de perete în forma de cruce, ca o protecție a casei. Creştinii consideră levănţica, drept o protecţie împotriva răului şi deseori o agaţă pe perete, în formă de cruce.

    Despre lavandă se crede că îți aduce fericire și prosperitate, atrage dragostea și te apară de rele. De aceea poți să încerci ca mereu să ții în casa flori de lavandă. Iar pentru fetele care se mărită, o vorbă veche spune, să puneți lavandă în buchetul de mireasă pentru o căsnicie fericită!

    O altă legendă ne spune că Lavandula, o zână de o frumuseţe deosebită, blondă şi cu ochi albaştri, se născuse printre lavandele sălbatice de munte din Lure, în Alpii francezi din sud. Într-o zi, răsfoind caietul ei plin de peisaje, se opri la pagina cu Provence şi impresionată de terenurile sărace, necultivate, începu să plângă... lacrimi fierbinţi, de culoarea lavandei, au pătat pagina. În zadar a încercat zâna să-şi şteargă lacrimile de la ochi şi pe cele de pe hârtie, căci acestea s-au răspândit peste toate peisajele din Provence.

    Într-un moment de disperare, zâna a desenat atunci un cer albastru peste întregul peisaj, în încercarea de a acoperi petele. De atunci, zona Provence a devenit tărâmul lavandei iar tinerele fete blonde poartă în ochi culoarea minunatei plante.

    O altă legendă ne spune că patru hoți cutreierau Franța, în perioada ciumei din anii 1700, jefuind morminte și deposedând de lucruri oamenii care căzuseră victime ale ciumei. La început autoritățile i-au neglijat, crezând că ei vor fi curând morți datorită ciumei însă , cu trecerea timpului ei continuau să prade și să jefuiască părând să rămână imuni la ciuma. În final autoritățile i-au capturat și ca să nu-i ucidă le-au cerut să le divulge secretul imunității lor de au putut evita molipsirea cu ciumă...Ei s-au hotărât sa divulge secretul lor și au destăinuit că ei proveneau dintr-o familie de parfumeri ce crease un oțet din ierburi care îi proteja de boală. Lavanda era un component cheie în această faimoasă rețetă, care a fost folosită, până la sfârșitul anilor 1800.

    Oamenii au adorat dintotdeauna lavanda și parfumul ei meridional care are o aromă magică, care ne transpune într-o stare de beatitudine și de relaxare iar când aud de lavandă se gândesc în primul rând la parfum, dar și la culoarea mov atât de liniștitoare.

     Ea este folosită ca plantă medicinală din vremuri îndepărtate, iar proprietățile terapeutice ale uleiului eteric extras din flori au fost descoperite la începutul sec. al XX-lea. În antichitate era folosită frecvent ca parfum scump de către regina egipteană Cleopatra, iar grecii şi romanii se îmbăiau în apă cu lavandă, pentru că se considera că este o plantă sacră, cu multiple beneficii pentru sănătate.

    Regina Elisabeta I a Angliei obișnuia să folosească parfum de lavandă și să bea zilnic ceai din această plantă pentru a-și calma durerile de cap, pe când regina Victoria a Angliei prefera să aibă în fiecare cameră și printre haine rămurele de lavandă proaspătă care să păstreze mirosul plăcut și relaxant specific acestei plante mov. 

    Pe lângă frumuseţea florilor, lavanda conţine şi preţiosul ulei esenţial, întrucât încă din vremuri îndepărtate, oamenii, știind despre proprietăţile plantei, o foloseau pentru îngrijirea corpului şi a părului. Levănţica era folosită îndeosebi de familiile de rang înalt, egiptenii apreciind-o atât pentru rolul său decorativ, cât şi pentru aroma deosebită şi utilizând-o ca parfum, obicei preluat ulterior de vechii greci şi de romani.

    De altfel, lavanda a fost găsită și în urnele sigilate ale lui Tutankhamon, unde mirosul de levănţică a persistat timp de 3.000 de ani.

    Levănțica era folosită de romani, ca simbol al curățeniei și parfumau atât apa cu care se spălau, cât şi locuinţele, hainele, părul iar femeile legau lavandă de pat, în scop afrodisiac. Tot romanii au fost primii care au folosit lavanda în scopuri medicinale, pentru proprietăţile sale antiseptice, dar au întrebuinţat-o şi la prepararea unor mâncăruri. 

    Mai târziu, în Evul Mediu, levănţica a fost folosită în Europa şi pe perioada ciumei, pentru proprietăţile sale dezinfectante, şi, uşor-uşor, mirosul său a devenit un simbol al curăţeniei, spălarea pardoselilor și mobilierului și parfumarea lenjeriilor.

     Între sec. XVII-XIX, câmpurile de lavandă s-au dezvoltat în jurul stupilor de albine, dat fiind faptul că albinele au un rol esenţial în reproducerea florei. Mai mult decât atât, mierea de lavandă păstrează proprietățile antiinflamatorii şi antiseptice ale plantei de origine.

     În perioada modernă, regiunea franceză Provence a devenit noul centru al producţiei mondiale de levănţică. Drumul lavandei, aşa cum i se spune, ar putea fi considerat, pe drept cuvânt, urmaşul modern al Drumului Mătăsii. Câmpurile nesfârşite de lavandă din Provence amintesc de numeroasele legende legate de aceasta.

8.7.24

LEGENDA FLUTURELUI (sursa net)

 

LEGENDA FLUTURELUI

    Culorile strălucitoare ale fluturilor și superbul lor dans aerian printre flori ne aduc aminte că trebuie să ne bucurăm de viață, să fim cât mai nobili în minte și în suflet, să întâmpinăm cu zâmbetul pe buze schimbările din viață și să le înțelegem ca pe niște oportunități ale evoluției și împlinirii noastre. 

    Una dintre legende transmise despre fluturi, ne spune că după ce a creat florile, Dumnezeu a fost rugat de unele dintre ele să le dea aripi ca să poată să atingă Cerul... Dumnezeu a ascultat ruga lor și așa au apărut pe pământ fluturii, despre care se spune că, în fapt, sunt îngeri cu aripi din petale de flori.

    O altă legendă creștină ne spune că Dumnezeu a creat fluturașii pentru a readuce bucuria în lumea florilor. Inițial toți au fost albi, dar pentru că semănau prea mult cu fulgii de zăpadă, Sfântul Ilie a adunat culorile de pe flori, a colorat norii și apoi i -a stors deasupra pământului și, într-o clipă, aripile fluturilor au fost acoperite de pete și stropi de diferite culori și nuanțe, astfel încât, fiecare fluturaș era special și nu existau doi la fel. 

    O altă legendă veche a populației băștinașe de pe teritoriul actual al SUA ne spune că atunci când ai o dorință secretă, este bine să prindeți un fluture și să-i șoptiți totul despre ce doriți... Se spune că datorită faptului că fluturii nu produc nici un sunet, ei pot ține o taină, astfel încât nimeni nu va afla ce li s -a spus. Dorința va fi știută numai de Dumnezeu, care vede și aude toate și, apoi în momentul în care eliberezi fluturele, aceasta va zbura și va face în așa fel încât dorința să ajungă la Dumnezeu și, în cele din urmă, ea să fie îndeplinită, în semn de recunoștință pentru că i s-a oferit frumosului fluture, libertatea.

    Simbolurile Fluturelui - Exact ca un fluture, și oamenii își pregătesc toamna metamorfoza pentru anotimpul rece care vine. Pe lângă metamorfoză, fluturelui îi sunt asociate o serie de simboluri iar fiecare cultură a văzut în el o ființă specială:

    În Feng Shui, fluturele reprezintă libertatea spiritului uman, lipsa îngrădirilor și depășirea limitelor.

    O veche legendă amerindiană spune că dacă ne dorim puternic ceva, ar trebui să prindem un fluture și să-i spunem acea dorință. Se spune că fluturele poate ține un secret, astfel încât nimeni să nu afle ce i-am spus. Odată eliberat, fluturele va zbura și va face în așa fel încât să echilibreze forțele naturii, iar dorința se va îndeplini.

    Chinezii îl consideră simbolul longevității. De aceea l-au numit „hi-tieh”, pentru că „tieh” înseamnă 70 de ani. Tot chinezii atribuie simbolul fluturelui și tinerilor bărbați îndrăgostiți, în timp ce japonezii îl consideră ca fiind reprezentativ pentru femeie, puritatea trupească și pentru fericirea în căsnicie.

    Grecii îi acordă o semnificație mult mai profundă, asemuindu-l cu sufletul uman. În mitologia greacă, simbolul fluturelui purta amintirea sufletelor celor plecați în altă lume.

    Pentru azteci, fluturii sunt un simbol al sufletului sau ultima suflare a unui muribund. Un fluture care zboară printre flori reprezintă sufletul unui războinic căzut pe un câmp de luptă.

    Dar poate cel mai frumos mod în care putem privi fluturele este ca... simbol al celor care îndrăznesc să viseze.


Cele pe care vi le voi povesti în continuare s-au petrecut cu sute sau poate cu mii de ani în urmă, pe vremea când nu exista ţipenie de fluture sau alt tip de gâză pe faţa pământului. Şi după cum spuneam, într-o minunată dimineaţă de primăvară, desfătându-şi privirea cu frumuseţea florilor, Lui Dumnezeu nu i se mai părură la fel de încântătoare ca alte dăţi. Parcă le-ar fi lipsit ceva. El crease florile pentru oameni, pentru ca aceştia să le iubească şi să le admire.
Oamenii erau însă mult prea ocupaţi. Bărbaţii arau pământul şi însămânţau, pregătind recoltele viitoare; femeile trebăluiau prin curţi şi prin case, spălând, făcând mâncare sau îngrijind orătăniile. Până şi copiii erau prinşi cu alte treburi: îşi ajutau taţii la câmp – cei mari, iar cei mici mai mult se încurcau prin fustele mamelor, decât să fie de vreun ajutor.
Aşa că Dumnezeu se gândi să facă nişte fiinţe pentru care florile să fie indispensabile şi cărora să le dea în stăpânire această împărăţie de arome şi culori. Astfel, El făuri nişte coconi mititei şi le dădu poruncă îngerilor să-i atârne prin livezi şi păduri pe crengile copacilor, printre mugurii care stăteau gata să pleznească. O dată cu desfacerea mugurilor, coconii au crescut şi din ei au ieşit nişte flori vii, albe ca zăpada. Iar Dumnezeu le-a numit fluturi. Zi de zi, El îşi desfăta privirile cu dansul minunat al creaţiei sale. Îi privea răsfăţându-se şi scăldându-se în cupele florilor pe care le iubeau.
Un singur fluture nu iubea florile, lumina soarelui şi tovărăşia fraţilor săi. Prefera să trândăvească în vreun buzunar cât e ziulica de lungă şi numai noaptea să iasă de pe unde stătea ascuns. În loc să soarbă nectarul florilor, rodea straiele între care îşi ducea veacul, umplându-le de găuri spre paguba şi necazul oamenilor.
După un timp, Dumnezeu începu să se plictisească. Parcă prea semănau fluturii cu fulgii de zăpada. Şi între culorile vii ale primăverii albul fluturilor părea foarte nepotrivit. Atunci îi dădu poruncă Sfântului Ilie să-şi întoarcă norii şi carul de foc cu care ieşise să hrănească minunăţiile pământului printr-o binecuvântată ploaie. Cu un semn al mâinii împrumută din culoarea fiecărei flori câte puţin şi trasă pe cer un minunat arc multicolor, care avea să fie numit curcubeu. Apoi cu un mic nor luă pe rând din fiecare culoare şi îl stoarse deasupra pământului.
Într-o clipă, aripile fluturilor fură acoperite de pete şi stropi de diferite nuanţe, astfel încât nu existau doi fluturi la fel.
Un fluture mai leneş se pitise de ploaie la rădăcina unei verze şi între timp aţipise, astfel încât pe el nu îl ajunseră stropii de culoare. Aceştia căzuseră pe frunzele verzei şi se amestecaseră. Scurgându-se spre pământ, la fluture mai ajunseră doar câteva picături negre. Aşa se face cum că fluturele numit de noi „de varză” a rămas alb.
O dată treaba terminată, Dumnezeu îi numără să vadă dacă omisese vreunul şi văzu că unul lipsea. Acesta era fluturele de molie. Mânios că nu îşi îndeplineşte menirea care i-a fost dată, că lumina nu îi e dragă şi trăieşte pentru a face rău, Dumnezeu l-a condamnat să stea pe veci numai în întuneric şi când va îndrăzni să iasă din ascunzătoare, oamenii să îl prindă şi să îl distrugă pentru răul pe care îl face. Şi dacă vreo rază de soare l-ar atinge cât de puţin, aripile lui să se prefacă în scrum. De atâta viaţă lipsită de binecuvântarea soarelui, s-a pipernicit din ce în ce mai mult, aripile s-au micşorat de atâta nefolosinţă şi până şi albul lor s-a ponosit transformându-se într-un gri murdar. Şi de atunci, cât e noaptea de lungă, fluturele de molie dănţuieşte în jurul becurilor aprinse, în speranţa că va fi iertat şi i se va permite să se întoarcă la viaţa de lumină, alături de fraţii lui.
Ceilalţi fluturi, binecuvântaţi de Dumnezeu, au rămas stăpâni ai florilor pe care le iubeau atât de mult şi printre care se pierdeau într-o măreţie de culori.