LEGENDA GLADIOLEI, floarea victoriei ( sursa net)

 

 O veche legendă latină, pe măsura frumuseții și eleganței acestei superbe flori ne povestește că, în acele timpuri exista un comandant de oști foarte crud, care, după ce capturase câțiva luptători traci îi transformase în gladiatori. După o vreme, în arenă urmau să lupte doi dintre ei, SEVT și TERRES, cei mai voinici luptători traci care, totodată, erau și foarte buni prieteni.

     Învingătorul urma să devină liber și să primească de soție pe fata comandantului roman. Mulțimea era entuziasta și-i aclama incitându-i să lupte, însă, cu toate acestea, cei doi viteji gladiatori au aruncat săbiile în nisip, s-au îmbrățișat călduros refuzând  lupta. 

     -Am obosit să ne tot luptăm! au strigat în cor gladiatorii, ne dorim liniște, familii, o casă și o bucată de pământ, ne dorim o viață normală! 

     Audienta a început să fluiere disprețuitoare și, în sunetele trompetelor, cei doi prieteni adevărați au fost uciși  de soldații romani însă, atunci, când trupurile lor au atins pământul, mânerele săbiilor lor s-au transformat în două gladiole.

     De aceea, gladiolele sunt astăzi, un simbol al nobleței, prieteniei, credinței și tăriei de caracter.