O veche și frumoasă legendă creștină ne spune că, în zilele pe când, Iosif și Maria fugeau cu pruncul lISUS în brațe pentru a-l proteja de călăii lui Irod era o arșița mare, iar lui IISUS i s-a făcut foame. Aflați în deșert Maica Domnului a coborât de pe asin pentru a-L hrăni și, în timp ce Pruncul se hrănea la sânul ei, ochii Mariei erau plini de lacrimi și se gândea de ce oare acei oameni doreau să-i ucidă fiul. A luat căciulița copilului și și-a șters cu ea lacrimile însă căciulița s-a umezit și, pentru a o usca, a pus-o pe un spin uscat. După ce a hrănit copilul, s-a pregătit de plecare dar, când să ia căciulița ce văzu? Minune! Tulpina uscată a spinului se prefăcuse într-o plantă verde, iar în locul căciuliței apăruse o floare albă ca neaua, deschisă ca un potir de cristal.
Așa s-a născut crinul alb, o floare care adună în cupa imaculată primele lacrimi de rouă ale dimineții.
Vă doresc o zi minunată, in parfumul suav al crinilor... o zi binecuvântată multe zâmbete, bucurii și liniște în suflet, prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu