Legenda spune că regele Gheții și-a dorit o mireasă, care să-i poată topi inima și să-i aducă fericirea. Astfel, i s-a găsit o fată pe nume Violeta, de care s-a îndrăgostit făcându-l mai bun. Însă, la un moment dat, Violetei i s-a făcut dor de oamenii între care trăise și i-a cerut regelui să se poată reîntoarce la ei în fiecare primăvară și apoi să revină in împărăția Gheții. Regele i-a împlinit dorința și astfel a apărut această minunată floare.
O alta legenda ne spune că una dintre frumoasele fiice ale lui Atlas, fiind urmărită de razele arzătoare ale lui Apollo, zeul soarelui, i s-a adresat lui Zeus, implorându-i protecția. Atunci măritul stăpân al fulgerului a ascuns-o într-un crâng umbros, transformând-o într-un toporaș îmbălsămat.
De altfel, toporașii au fost îndrăgiți nu numai de grecii antici, ci și de romani. Poeții romani au cântat frumusețea acestor flori iar în unele orașe ale Siciliei imaginea toporașului era imprimată pe monede. La vechii gali toporașul simboliza neprihănirea și modestia iar în ziua de nuntă așternutul nupțial era presărat cu toporași.
Toporașii au fost cântați și de marii poeți Shakespeare și Seli iar Goethe le purta o deosebită dragoste și visa ca Weimar, orașul său drag, aidoma Atenei antice, să se scalde in minunatul parfum de toporași. De aceea de fiecare dată când ieșea la plimbare, el semăna aceste flori peste tot locul, unde era posibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu