Toate legendele străvechi vorbesc despre noaptea sfântă în care s-a născut Mântuitorul, atunci când fulgii de nea au fost transformați în „regina florilor”. Se spune ca era o noapte de iarnă, viscolea și era un frig de crăpau pietrele... peste Bethleem ningea, ningea... Într-o iesle minunată se născuse Iisus. Boul și măgarul, miloși, suflau asupra lui, să-l încălzească iar alături vegheau Iosif și Maria.
Deodată o rafală puternică de vânt a adus un val de aer rece și zăpadă...
Iosif s-a repezit în calea rafalei cu pieptul, pentru ca frigul să nu ajungă la Pruncuț... totuși, câțiva fulgi s-au așezat pe obrăjorii și fruntea micului Iisus.
Temându-se să nu-L trezească, Maria s-a aplecat asupra Lui cu toată dragostea Sa cu un sărut a îndepărtat strălucitorii fulgi reci. Și... minune! Fulgii de nea s-au topit la căldura iubirii materne și s-au prefăcut în mici flori cu patru petale mici, ascuțite și delicate, albe ca neaua și cu o minunată mireasmă, care a învăluit ieslea, pământul și cerul.
Denumirea de “iasomie” s-ar traduce prin “un dar de la Dumnezeu” iar planta are o frumoasă și îndelungată istorie în spate.
...Iasomia s-a născut din sărutul dat de Sfânta Fecioară Pruncului Iisus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu