Zâmbetul nu e doar politețe, blândețe și amabilitate…
🙂 e distanță mentală mascată, sau zâmbet șlefuit de prea multă suferință…
🙃 e renunțarea la un argument după ce constați că nu ai un interlocutor capabil de logică.
😌 e îmbărbătarea proprie sau oftatul interior că ceva mai merită un ultim efort/ o ultimă încercare
😁 e complezență- a ține isonul pentru că nu am unde sau nu pot să fug.
😃 e depresie mocnită și semi-conștientizată, când simți că show-ul tre să continue în ciuda a ce simți că s-a năruit definitiv în interior.
🤣 e performanță teatrală-e râsu-plânsu când plângi de tine, în timp ce râzi de dragul celorlalți.
🥹 e o realizare, cu empatie, sau speranță în fața durerii proprii sau a altcuiva, când sufletul ți se încălzeste iar, de la un licăr mic ce-ți amintește de un timp când totul a fost bine.
😅e hazul de tine însuți. Protecția firească de ridicol.
😂 e fericirea pură când “carpe diem” și “memento mori” te fac să vezi ce important este prezentul.
😄 e compromisul profesional, sau “bucuria sinceră” după o nedreptate înjunghiată în stomac.
😛 e gustul amar al unui eșec public. Mimarea că ceva n-a mers dar totuși te ții dârz, cu demnitate. Strugurii erau… cam acri.
😝e admiterea poziției codașe mizând pe nepăsare, minimizând în mintea ta cât de mult ți-ai fi dorit să fii în top.
😜e rolul pe care-l joci ca să-i binedispui pe alții. Un zâmbet vigilent cu atenta observație a ameliorării stării celuilalt. O veghe îngrijorată și un circ, sub aceeași pătură.
🤪 e mecanismul de supraviețuire din momentele crunte în care ai învățat să-ți pui fațeta asta. E “nu mă doare, nu mă doare!!! C-am mâncat fasole tareeee!!!!”
🥰 e îndrăgosteala care ne ia cuvintele și ne învăluie complet.
🤨 e buza strânsă a sarcasmului/ luatului peste picior/ mișto-ul care ne menține superioritatea (fie ea în capul nostru) în fața cuiva cu un succes real.
🤓e superioritatea intelectuală bazată pe documentare și cărți. Combaterea ideilor pe baza a ceea ce alții au documentat și postulat.
😎 e aroganța dată de statut, putere, cercuri de influență, care maschează puricele care-ți tremură sub piele.
😆 e râsul cu durere…
O față care nu râde e mai de încredere decât una care zâmbește.
Să învățăm copiii să simtă alinierea sau discrepanțele, ieșirea din tipare. Cineva care zâmbește e mai pasibil de rău. Eu spun mereu că infractorii nu au neapărat dinții negri și fire zburlite de păr pe cap. Ei arată ca mine și ca tine. Spălați, curați… amabili… prea amabili.
Măștile sunt pretutindeni și noi avem tot atâtea câte observăm. Și tocmai pentru că accepțiunea generală e că un zâmbet e de fapt un lucru pozitiv, el poate fi o comoditate pe care mizează cel mai des cei care intenționează răul.
Nu tot ce strigă “peace&love” este iubire, cum nu orice om morocănos e rău. Simte diferența!
“După roadele lor îi veți cunoaște…”
