.jpeg)
O simt tare supărată și mă doare și nu-mi place...
Am căutat un medic bun să îmi spună ce-i cu ea,
De ce suferă și plânge biată inimioara mea...
Medicul o tot privește sub lupă, sub microscop
Și se strâmbă...văd eu bine că nu e-ncântat deloc:
”Spune-mi cât de lung e timpul de când nu ai mai hrănit-o? Pare că e însetată...spune-mi cum ai îngrijit-o?”
”S-o hrănesc? Dar zi de zi eu mănânc pe săturate
Și beau apă minerală, chiar și suc dacă se poate!”
Medicul cu ochiul critic mă privește-acuzator:
”Inima îți e bolnavă...vinovat este un dor
Ce-ai uitat să îl alini alergând către niciunde,
Iar durerea e șireată, chiar în inimă pătrunde!”
”Domnu doctor, dă-mi rețetă...fac injecții...tot ce spui
Numai inima să-mi vindeci... n-o lăsa a nimănui!”
Doctorul cu aer sobru ia condeiul și-apoi scrie:
”Dimineață bei cu apă și un strop de veselie,
Apoi prânzul nu uita să-l stropești cu frumusețe,
Iar desertul să conțină munți de vise îndrăznețe.
Iar când soarele apune, te îmbracă-n pace sfântă
Și ascultă cum în noapte inima de dor îți cântă.
Dar să știi, e important, fie noapte, fie zi
Inimii să îi dai șansa de-a ierta și a iubi.
Dă-i credință cât o boabă și atunci tu vei vedea
Că de mine n-ai nevoie pentru inimioara ta!!!” ❤
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu