"Cu ce rămâi din toate spre câte-n lume-alergi,
Cu tine-n veşnicie ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii pe care-i strângi zgârcit.
Când moartea o să-ntrebe: “Tu pentru ce-ai trăit?”
Cu ce rămâi din câte podoabe vrei să-mbraci,
Când mulţi n-aveau nici zdrenţe, ci tremurau săraci?
Cu ce rămâi din slava deşartă ce ţi-ai strâns,
când o să vină focul, cu scrâşnete şi plâns?
Cu ce rămâi când cu grăsime te-mpovărezi
sau din frumuseţea care găteşti şi subţiezi?
Cu ce rămâi în urma cumplitului pârjol,
când toate-arzând, pleca-vei sărac, nebun şi gol?
Când Domnul o să vină cu slavă sau cu munci,
când tot ce-ai azi pieri-va… cu ce rămâi atunci?
Cu ce rămâi?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu