Cele 7 reguli ale vieții în viziunea lui Paracelsus (sursa net)

 REGULA VIETII NR. 1: Imbunatateste-ti stare de sanatate… Pentru a face acest lucru, trebuie sa respiram cat mai des cu putinta, profund si ritmic umplandu-ne plamanii cu aer proaspat. Bea in fiecare zi, cu inghitituri mici, doi litri de apa. Mananca multe fructe si mesteca mancarea cat poti de mult. Evita alcoolul, tutunul si medicamentele in afara cazului in care nu urmezi vreun tratament pentru vreo afectiune. Baia zilnica este un obicei pe care il datorezi propriei tale demnitati.

REGULA VIETII NR. 2: Alunga din spiritul tau orice idee de pesimism, de resentiment, de ura, de plictiseala, de tristete, de razbunare sau de saracie, in ciuda tuturor motivelor pentru care ele ar putea exista… Fugi de orice ocazie de-a avea de-a face cu oameni care sunt viciosi, josnici, dezaprobatori, lenesi si barfitori; evita de asemenea oamenii care sunt vanitosi sau vulgari, pe cei care au o capacitate naturala inferioara de intelegere sau pe cei ale caror subiecte de conversatie sunt senzualiste.

REGULA VIETII NR. 3: Fa cat mai mult bine cu putinta… Ajuta orice persoana care s-ar putea afla in nevoie, insa niciodata sa nu ai o slabiciune pentru pentru cineva mai mult decat trebuie. Trebuie sa ai grija de energia proprie si sa eviti formele inutile de sentimentalism.

REGULA VIETII NR. 4: Uita orice ofensa, sau mai bine, straduieste-te sa te gandesti la binele si bunastarea celui mai mare dusman al tau… Sufletul tau este un templu care nu trebuie sa fie niciodata corupt de ura. Suntem cu totii fiinte minunate care sunt calauzite de o voce interioara. Ai in vedere insa faptul ca aceasta voce nu iti va vorbi deodata. Este nevoie sa te pregatesti pentru ea in timp, distrugand straturile suprapuse ale vechilor comportamente, ganduri si greseli care iti apasa sufletul. Sufletul este divin si perfect in sine, insa lipsit de putere din cauza metodelor imperfect pe care i le-ai furnizat pentru manifestarea sa.

REGULA VIETII NR. 5: Retrage-te in fiecare zi intr-un loc unde nimeni nu te poate deranja, cel putin pentru jumatate de ora... Stai cat mai confortabil cu putinta, cu ochii pe jumatate inchisi si fara sa te gandesti la nimic. Acest lucru intareste puternic creierul si spiritul si te pune in contact cu energiile bune. In aceasta forma de meditatie si tacere, ne pot veni idei stralucite, capabile sa ne schimbe intreaga existenta. In cele din urma, toate problemele tale vor fi rezolvate victorios de vocea interioara care te va ghida in acele momente, impreuna cu constiinta ta. Acesta este diamantul de care vorbea Socrate.

REGULA VIETII NR. 6: Mentine o tacere absoluta asupra tuturor chestiunilor personale… Ca si cum ai fi facut un juramant solemn, abtine-te de a expune celorlalti, chiar si celor mai intimi prieteni sau rude, ceea ce gandesti, auzi, stii, inveti, suspectezi sau descoperi. Cel putin pentru o perioada de timp, ar trebui sa fii o casa cu ziduri sau o gradina inchisa. Aceasta este o regula de mare importanta.

REGULA VIETII NR. 7:  Niciodata sa nu te temi de oameni sau de ceea ce ar putea aduce maine…Sa ai un suflet puternic, curat si totul se va arata a fi cum nu se poate mai bine. Niciodata sa nu te gandesti la tine ca fiind slab sau singur deoarece in spatele tau se afla armate puternice pe care nici nu ti le poti imagina– nici chiar si in cele mai indepartate visuri . Daca iti ridici moralul, atunci nu va exista niciun rau care sa te atinga. Singurul dusman de care trebuie sa te temi esti tu insuti. Teama si neincrederea in viitor sunt mamele tuturor esecurilor si aduc cu ele dezastru.

LEGENDA CICOAREI (sursa net)

 

Cicoarea (numită popular și "doruleț") este o plantă care crește prin fânețe, locuri virane și pe marginea drumurilor, invocată în farmece de fetele nemăritate ca să pună pe jar inima pețitorilor. În trecut se credea că tinerele care o puneau sub căpătâi împreună cu cămașa celor doriți îi vedeau în vis, iar cele care se afumau sau se spălau cu floarea de cicoare scăpau de urât și de farmecele vrăjitoarelor.

    Într-o frumoasă legendă românească, cicoarea este asociată cu zâna florilor care se spală cu rouă înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într-o dimineață de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea și a trimis doi luceferi s-o pețească... însă zâna pământeană îi refuză spunându-le:

    “Soare, soțior, e tot călător,

    Ziua peste sate, noaptea peste ape!”

Supărat, astrul zilei o transformă în floare de cicoare:

    “Lăsați-mi-o în pace, 

    Că mi-o voi preface

    Floare de cicoare

    Cu ochii după Soare,

    Când oi răsări,

    Ea s-o-nveseli!

    Când oi asfinți,

    Ea s-a ofili;

    Când oi scăpata

    Ea s-o aduna”.

De atunci se spune că cicoarea stă tot timpul cu ochii după soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus și se desfac dimineața, la răsărit.

LEGENDA MUȘEȚELULUI (ROMANIȚEI) ( sursa net)

 

Legendele românești spun că acum mulți, mulți ani, într-o margine de pădure trăia un băiat iubitor de plante, pe nume Mușat, orfan de tată, a cărui mamă muncea din zori și până în seară, fie la câmp, fie in pădure la lemne, pentru a avea ce să-i pună pe masă băiatului. Pentru că era prea mic pentru a face munca mamei sale, băiatul strângea ziua întreaga plante din pădure, iar când mama sa se simțea obosită, acesta folosea plantele strânse drept leacuri. Sosi însă o zi în care leacurile sale nu mai puteau alina suferințele mamei, așa că plecă în pădure cu credința că undeva avea să găsească un leac miraculos cu care mama sa avea să se facă bine.

    Nici o floare nu părea să se ridice la așteptările sale, așa că băiatul cutreieră pădurea până ajunse într-un loc luminos, plin de flori, iar între aceste flori, numai una strălucea precum soarele, așa că Mușat se grăbi să o culeagă. Nu mica i-a fost mirarea când floarea și-a îndreptat petalele către el și i-a spus că leacul pentru mama sa cere un sacrificiu foarte mare. 

    Nimic nu stătea în calea hotărârii băiatului, așa că, din iubire pentru mama, Mușat se lasă transformat într-o floare, una magică, frumoasă și puternică, poate puțin firavă la înfățișare, însă una care avu puterea să tămăduiască toate suferințele mamei sale. Aceasta, de îndată ce fu vindecată, plecă în căutarea băiatului său. Pe măsură ce striga Mușat, Mușețel, băiatul mamei, dealurile și câmpiile se umpleau de flori înmiresmate de mușețel.

     Nu se știe nici până astăzi ce suferințe avusese mama lui Mușat, însă se știe că proprietățile mușețelului sunt variate, acesta având în compoziție principii active care pot fi utile omului în diverse circumstanțe. 

     Astfel, Mușețel a ajuns floarea care ne curăța de multe boli și suferințe.

LEGENDA ALBĂSTRELELOR (sursa net)

 Printre cele mai frumoase flori de câmp europene se numără albăstrelele. 

     O veche legendă ne spune că zeița fertilității Ceres, le-a luat sub ocrotirea sa atunci când a aflat că agricultorii vor să le stârpească din lanurile de grâu. La slavi, primul mănunchi de spice cules era încins cu o cunună de albăstrele și primea un nume, adus acasă și însoțit de cântece, într-o atmosferă solemnă, fiind așezat sub icoană.

     O altă veche legendă ne povestește că într-o primăvară, undeva într-un sat uitat de lume un flăcău harnic a ieșit, ca în fiecare an, cu plugul la arat. Ajuns la capătul miriștii, își suflecă mânecile, își făcu semnul crucii și înfipse plugul în pământ. Boii, la îndemnul lui trăgeau cu sârg plugul, al cărui lamă lăsa în urmă brazda neagră lucioasă și proaspătă în timp ce flăcăul apăsă coarnele plugului și se gândea că peste câteva luni lanul lui va fi acoperit cu spice de grâu aurii.. parcă auzea foșnetul spicelor grele și simțea miros de pâine caldă.

    Deodată se auzi un cântec deosebit de frumos: parcă ar fi fost foșnetul vântului, ropotul ploii și trilul ciocârliei în același cânt, motiv pentru care, băiatul opri plugul și  privi spre locul de unde venea cântecul... Rămase mut de uimire, întrucât la marginea pădurii, se afla o fată cu părul lung și galben ca spicul grâului culegea ierburi... părea o trestie în adierea vântului.

    Flăcăul se apropie și după ce îi dădu binețe o întrebă ce dace ea acolo: ,,Iaca, culeg ierburi de leac... n-ai vrea să mă ajuți"? ...imediat, flăcăul i se alătură fetei ce avea ochii albaștri ca doi luceferi.

    Tot vorbind și culegând ierburi, flăcăul observă că se înserase, puse plugul în car si porni spre casă. Ajuns acasă , mama lui văzu că boii sunt flămânzi și mâncarea din traistă neatinsă. Bietul meu copil...nici măcar să mănânce nu a stat", gândi ea...

    Azi așa, mâine așa, până când femeia intră la bănuieli. Ogorul trebuia să fie de mult arat și semănat. Așa că a doua zi, când flăcăul porni la câmp, o luă pe urmele lui. Când ajunse acolo văzu toate ogoarele semănate, cu grâul înverzit, doar al lor era plin de buruieni, nici vorbă de grâu. Și nu mică îi fu mirarea când îl văzu pe fiul ei cu frumoasa copilă cum culegeau ierburi și le puneau în coș.

    - ,,Desigur este o vrăjitoare" gândi ea...Vai bietul meu copil! Și uite câtă pagubă mi-a făcut! ...La iarnă nu vom avea pâine"!

Supărată femeia începu să blesteme:

    - ,,Să ai soarta florilor pe care le culegi iar oamenii să te alunge ori de câte ori te vor vedea"!

     În același timp, pe dată fata se prefăcu într-o floare albastră, cu petale de culoarea cerului, ce tremura speriată în lanul de grâu.

Oamenii i-au spus albăstrea și, deși îi apreciază frumusețea, nu se bucură să o găsească in lanul cu grâu, deoarece semințele ei se amestecă cu boabele de grâu.

    Dar albăstreaua nu și-a uitat obiceiurile și ea continuă să-i ajută pe oameni să scape de răceală, le vindecă rănile, le redă vederea și le alină multe alte suferințe.

 O altă legendă povestește despre un tânăr a cărui culoare preferată era culoarea albastră, deoarece se îmbrăca în albastru și se împodobea cu flori albastre culese de pe câmp. Într-o bună zi tânărul a fost găsit mort într-un lan printre flori... Atunci zeița Flora i-a transformat trupul într-o albăstrea iar numele său Cyanus (Tianus) se regăsește în numele latin al florii...

    În Belgia albăstreaua este simbolul libertății. Culoarea albastră simbolizează fidelitatea, statornicia..

    Albăstreaua este, astăzi, floarea națională a Estoniei. 

    În Europa, ea creștea mai ales pe câmpurile cu secară, însă acum, din cauza îngrășămintelor chimice utilizate de oameni, a început să fie din ce in ce mai rară în multe părți de pe continent.

Chiar dacă se spune că ...(sursa net)

 Chiar dacă se spune că femeile au reacții imprevizibile, este cert că:

  - când o femeie te ceartă, înseamnă că-i pasă de tine;

   - când se enervează, înseamnă că s-a bazat pe tine dar ai dezamăgit-o;

    - când te ia la întrebări, înseamnă că încearcă să clarifice o anumită situație;

    - când devine tăcută și lasă lucrurile să se întâmple "de la sine", e un prim semnal că intenționează să renunțe;

    - atunci când nu mai ia nicio atitudine și nu mai face nimic, înseamnă că este deja mult prea târziu și ai pierdut-o... definitiv!

     "Să te ferească Dumnezeu de indiferența celui care te-a iubit cândva, de întrebările ale căror răspunsuri e tăcerea și de suferințele unei inimi abandonate ale cărei traume nu mai pot fi vindecate de niciun cardiolog"!

Cum se pierde viața?

Cum se pierde viața?

- Viața este pierdută în multe feluri, fiule.

Se pierde când vrei să trăiești viața altora și nu a ta.

Se pierde când critici greșelile altora și nu le îmbunătățești pe ale tale.

Se pierde când regreți fiecare moment pentru că ai eșuat și nu cauți soluții pentru a reuși.

Se pierde când îi invidiezi pe alții și nu te depășești pe tine însuți.

Se pierde atunci când te concentrezi doar pe lucruri negative și încetezi să te bucuri  de cele bune.

Viața nu se pierde atunci când încetezi să respiri fiule, ci atunci când încetezi să fii fericit”.

LECȚIA SUFLETULUI (sursa net)

Stând la o masă rotundă, sufletele îşi alegeau următoarea lecție. Un suflet curajos și puternic s-a ridicat:

– De data asta merg pe Pământ pentru a învăța cum să iert. Cine mă va ajuta în asta?

Sufletele cu compasiune și chiar puțin înspăimântate au început să vorbească:

– Asta este una dintre cele mai dificile lecții … Poţi de-a lungul unei vieţi să nu te descurci. Vei suferi atât de mult. Ne pare rău pentru tine. Dar te iubim și te vom ajuta…

Un suflet i-a spus:

– Sunt gata să merg cu tine pe Pământ și să te ajut. Voi deveni soțul tău. În viața noastră de familie multe probleme vor fi din vina mea și tu vei învăța să mă ierți .

Cel de-al doilea suflet a oftat:

– Și eu pot deveni unul dintre părinții tăi, îți pot oferi o copilărie dificilă, apoi voi interveni în viața ta, îţi voi îngreuna treburile, iar tu vei învăța să mă ierți.

Cel de-al treilea suflet i-a spus:

– Iar eu voi fi unul dintre șefii tăi şi te voi trata adesea pe nedrept, cu aroganță, ca să poţi învăța să simți sentimentul de iertare.

Şi alte suflete au fost de acord să se întâlnească cu el în diferite momente, pentru a consolida lecția…

Deci, fiecare suflet şi-a ales lecția, au distribuit rolurile, s-au gândit la un plan de viață interconectat unde se vor învăța şi instrui reciproc și s-au coborât pe Pământ pentru a le realiza.

Însă există o particularitate a sufletelor: în momentul nașterii memoria lor se șterge. Și doar unele își dau seama că multe evenimente nu sunt accidentale și fiecare om apare în viața noastră exact când avem nevoie cel mai mult pentru a învăța o lecție…