Alegoria broscuțelor

A fost odata un grup de broscute...… care voiau sa se ia la intrecere. Telul lor era sa ajunga in virful unui turn foarte inalt.
Cursa urma sa inceapa...Totusi...Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in virful turnului.
Tot ce se auzea era exclamatii de genul: „Oh, ce obositor!!! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!“ sau: „Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!“
Broscutele incepura se abandoneze...Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe...Spectatorii continuau sa strige:„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!“
Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau... ...Doar una singura se catara consecvent mai departe...
Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!
In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in virful turnului!
Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si sa ajunga in virful turnului.
Asa se afla ca...
Broscuta invingatoare era SURDA !!!
Morala?
Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti...fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!
Gindeste-te mereu la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi, citesti sau vorbesti te influenteaza in ceea ce faci! Deci: Fii MEREU OPTIMIST!
Fii pur si simplu SURD cind cineva iti spune ca nu-ti poti realiza visurile

IUBIREA, esența care te definește (sursa net)

 Nu vine când vrei.
Nu vine cum vrei.
Nu vine pentru ce vrei.
Nu ține cont de calculele tale.
Ignoră definițiile pe care le-ai dat vieții tale de până atunci.

Vine atunci când trebuie...
Când ai nevoie de împlinire, de definire, de completare. 
Când Universul hotărăște că dorința ta merită ascultare... de obicei când te aștepți mai puțin...
Când crezi că deții controlul asupra vieții tale...
Când te crezi invincibil, de nestăpânit, de necontrolat. 
Când crezi și simți că ai rezolvat fiecare necunoscută a vieții tale de până atunci...

Vine, parcă, pentru a pune la încercare toate afirmațiile și crezurile enumerate mai sus.
Ca și cum cineva a hotărât să-ți zică „destul cu teoria...să trecem la practică!”

IUBIREA.

Te lovește din plin...Te lasă fără suflare, permițându-ți, eventual, să clipești des în căutarea aerului ieșit brusc din plămânii-ți de aramă. Adică roșii și grei de vid...

Iubirea...Meschina și neașteptata iubire, în stare să lovească pe la spate...

Ea poate fi însăși definiția vieții, dar oare te definește pe tine?

Sunt momente în care ţi se pare că timpul stă în loc. Clipe pe care le simţi "ţesute" special pentru tine de către Creator. 

Ele sunt perfecte pentru că se mulează şi îndeplinesc exact şablonul aşteptărilor şi vieţii tale de atunci. Poţi crede că L-ai prins pe Dumnezeu de unul sau de ambele picioare. Poţi simţi că totul îţi este dedicat ţie atunci. Te poţi simţi un mic creator.

Te poţi bucura că perfecţiunea momentului tău a "cizelat" perfecţiunea momentului...universal.

Atunci, fiecare celulă a corpului tău se bucură de prea-plinul fericit a ceea ce înţelegi tu prin perfecţiune.

Trăieşti. Savurezi. Încerci să integrezi clipa în ADN-ul tău pentru ca viitorul parcurs al vieţii tale să se aştearnă lin la picioare, gata ţesut după modelul momentului respectiv.

PERFECŢIUNE.

Dificil cuvânt. Uşor de pronunţat, greu de imaginat, dar imposibil de atins. Cel puţin aşa ai gândit până atunci.

Şi totuşi...

Deodată, toată nesiguranţa se risipeşte, şi se concretizează înaintea ta iluzia la care sperai, la care te rugai să ai dreptul.

Respiri. La început uşor, pentru a nu deranja ordinea armoniei.

A trecut o clipă. Şi încă una...E posibil? Deja respiri normal, iar momentul e încă acolo. 

Să speri că ai meritat? Să crezi că ţi se cuvine?

Înţelegi sintagma "prea-plin", simţindu-ţi sufletul.

Lămureşti adjectivul "uşor", comparându-l cu ticăitul inimii tale.

Trăieşti cuvântul "fericire", respirând viaţa!

 

IUBIREA.
Greu cuvânt. Simplu în teorie, dificil în înțeles, imposibil de definit. Accesat cu superficialitate, dar aprofundat cu teamă.

Și totuși...
Îți place ce simți. Ai visat la ceea ce simți. Ai sperat la acest moment...Să simți cum îți curge prin vene bucuria fiecărei celule, umplând de viață și ultimul locușor din corpul și sufletul tău.

Te bucuri de împlinirea dorinței exersată și exprimată din copilăria ta de prinț sau prințesă.
Te bucuri când îți dai seama că nu ai cerut baliverne, nu ai sperat prostii, nu ai visat himere.
Te bucuri de împlinire...de definire...de completare.

IUBIREA.
Te naști cu ea în codul genetic. Atârnă de tine ca un ecuson.
„Iubitor”... de dragoste...de lumină...de iubire...de pământ...de partener...de natură...de echilibru... de constanță...de armonie...etc”


Îți place ceea ce simți. Te bucuri de ceea ce simți. Mulțumești pentru ceea ce simți.

  Dar nu pierderea controlului...NU!!! Așa ceva nu este permis! Nu unei persoane ce deține controlul, sau iluzia controlului. 
Pentru că iubirea este acel ceva care e menit, parcă, să te facă să te simți stingher, nesigur, copilăros, fremătând. Viu. Uman. 
Este acel ceva care te coboară de pe piedestalul pe care ți l-ai ridicat singur. Acel ceva care te așează la locul cuvenit ție. Acel ceva care te face să pulsezi o dată cu întregul Univers. Acel ceva care poate îmblânzi fiara ego-ului din tine...

Nu te grăbi să tragi concluzii.
Nu-ți poți permite superficialitatea.
Pentru că nu este vorba despre a mea, nici despre a vreunei persoane cunoscute.
Am vorbit despre...IUBIRE... Dacă știi ce vreau să spun!...

”-Știi ceva, IUBIRE?!!...Lasă-mă-n pace! Nu vreau să mă deranjezi doar un moment... Vreau să rămâi cu mine toată viața. Nu pot fără tine. Pentru că mă împlinești total, mă definești corect și mă completezi cu adevărat.”

Poate fi însăși definiția vieții, dar oare te definește pe tine?
Este IUBIREA, esența care te definește. 
Pe mine, pe tine, pe oricine...

 

SCRISOARE CĂTRE MOȘ CRĂCIUN (sursa net)

Dragă Moș Crăciun,

nu ți-am mai scris demult, dar acum m-am hotărât să o fac.

Sunt supărată!

Sunt furioasă, agitată, dar mai ales tristă!...

Sunt supărată pentru că e mare gălăgie în jurul meu, în gura lumii, în activitatea oamenilor, în lipsa lor de conștiență, în furia lor.

Sunt furioasă deoarece zilnic mă văd nevoită să gust, să văd, să aud și să simt aceeași agitație.

Sunt agitată pentru că liniștea mea e acum condiționată de neliniștea celorlalți, rezultată din tristețea  deja impregnată în ADN-ul fiecărei celule.

Sunt tristă pentru că în supărarea, furia și agitația asta nu Îl mai aud pe Dumnezeu!...

Dă-mi voie să îți explic.

Știu că toată lumea te așteaptă, mulți își concep scrisori, reale sau imaginare, în care îți cer ceea ce simt ei că le lipsește.

Dar, dacă nu te superi, tu vii în noaptea de vis a nașterii unui Prunc magic - Iisus Hristos!

Este un moment de naștere, de renaștere, un moment în care fiecare om are posibilitatea de a  o lua de la capăt, de a se reînnoi, conform promisiunii pe care a făcut-o cel puțin o dată în viață, după câte o întâmplare care a zdruncinat din temelii existența sa.

Este un moment de celebrare a începutului.

De orice fel...e dispus omul să aleagă.

Să se lepede de viața veche, neîndestulătoare, pe care a dus-o.

De boala pe care a făcut-o tot din cauza hotărârilor dintr-un anumit moment trecut, șters deja din memorie.

De obiceiurile nesănătoase care i-au adus satisfacție pe moment, dar furii de neputință a doua zi.

De partenerul/a care nu i-a mai dat decât sentimentul că nu mai valorează nimic în ochii proprii.

De tot ceea ce îi amintește că face parte dintr-o societate majoritar materialistă, care își măsoară și își flutură valoarea prin obiecte: mașini, case, conturi, dar care a uitat semnificația, consistența, importanța și plăcerea SUFLETULUI. 

El, Iisus, s-a născut pentru a ne da posibilitatea să explorăm adâncurile sufletului propriu, pentru a coborî în abisurile disperării noastre umane, și a elimina toate balasturile create de umanitatea cu care am venit înzestrați pe acest Pământ, luându-L alături de noi, prin rugăciunea și viața pe care o ducem. Pentru că prin rugăciune, prin vorbele pe care I le adresăm, ne putem desprinde, un anumit timp, de ego-ul care ne dictează zi de zi doleanțele pentru fizica satisfacție...Rugăciunea ne duce lângă El, dându-ne posibilitatea de a-I auzi sfaturile, încurajările, dojenile, dar mai ales cuvintele de mângâiere care ne ajută să pășim mai departe, a doua zi, în viață.

Fiecare Crăciun ne dă posibilitatea să reluăm viața de la momentul distorsionant, pentru a o readuce unde trebuia demult să fie.

În loc de astea....

Ochii mei sunt bombardați cu globuri, beteală și alte podoabe de brad, începând din luna noiembrie, cam de când începe Postul Crăciunului.

Urechile mele sunt nevoite să asculte la nesfârșit aceleași melodii, pe toate posturile de radio, în toate magazinele și instituțiile în care (te vezi nevoit să) intri.

Vânzătoarele poartă pe cap fesuri roșii, făcându-mă să mă întreb oare câtă umilință trebuie să suporte un om pentru a-și păstra locul de muncă, răsplătit cu un salariu modic că, deh, e criză!...

Nervozitatea și agitația șoferilor este cu atât mai mare, cu cât momentul 25 decembrie se apropie.

Moșule drag, nu știu dacă știi, dar pentru a te aștepta, oamenii taie brazii frumoși, din natură, și îi vând la prețuri exorbitante pentru a ajunge în casele oamenilor, a fi împodobiți și...a fi aruncați după aceea, pentru că au murit în casa noastră, în cinstea ta și a vecinilor.

Tot de Crăciun, noi, oamenii, cumpărăm cantități industriale de alimente, gândindu-ne că „poate nu ajunge”, dar sfârșind, de fiecare dată, prin a arunca mai mult de jumătate.

In cinstea ta, Moșule, în noaptea de ajun, mulți beau și mănâncă atât de mult încât ajung în spital, de bucurie că ai venit cu tolba plină.

Dragă Moș Crăciun, nu știu dacă ți-am spus, dar... sunt supărată! Sunt furioasă, agitată, dar mai ales tristă!...Nu pe tine.

Îți scriu această scrisoare pentru că vreau și eu să-ți cer ceva.

Te rog frumos, Moș Crăciun, lasă-L pe Iisus să se nască!

E noaptea Lui magică!

Tu adu-ne ceea ce El crede că merităm fiecare din noi. 

Pe El îl rog să dea, mie și celor ce gândesc la fel, 

 

BUCURIA nașterii celui ce stă alături de noi tot timpul, 

EMOȚIA unui nou început de viață, 

PUTEREA de a trece cu bine fiecare probă pe care o aduce viața, 

DISCERNĂMÂNT pentru a vedea și înțelege binele și răul, 

UMILINȚA și MODESTIA de a înțelege că lucrurile simple dau valoare vieții, și 

IUBIRE pentru a încălzi sufletele lăsate în paragină!

Te rog să ne aduci acestea, și ce mai pune El în sacul tău pentru noi, oamenii care nu am uitat adevărata semnificație a Crăciunului.

Îți mulțumesc frumos Moș Crăciun!

* * * * * * * * *

🧠 Gânduri tipar (sursă net)

🧠 Mintea noastră deține o serie de “gânduri tipar” pe care le utilizează drept model pentru a face față diverselor situații de viață. Unele sunt constructive și te ajută, altele te sabotează poate chiar fără să-ți dai seama.

În continuare îți voi prezența 3 asemenea tipare verbale frecvent întâlnite, prin care mintea te abate de la calea sufletului.

1️⃣ “da, dar…”

Pe cât de scurtă este exprimarea, pe atât de fundamental este procesul care se află în spatele ei. Prin cuvântul “da” mintea este de acord cu o anumită conștientizare, și în același timp prin intermediul cuvântului “dar” ea anihilează în secunda următoare efectul ei. Mintea face asta pentru că nu dorește să riște sau să depună efort pentru a schimba ceva.

De aceea, de fiecare dată când sesizezi că folosești acest tipar verbal “da, dar…” înlocuiește- l cu “da, foarte bine” sau “da, interesant”. Astfel îți vei orienta gândurile într-o direcție diferită.

Exprimarea “da, dar…” este asemenea unui macaz care îți va direcționa gândurile permanent pe o linie secundară.

Exprimarea “da, foarte bine” sau “da, interesant” va orienta macazul pe o cale deschisă și te poate conduce mai departe, recepționând un impuls al sufletului și transformându-l în mod constructiv.

Dacă interacționezi cu persoane care folosesc frecvent tiparul verbal “da, dar…” poți să le explici ce se întâmplă la nivel profund. Astfel le oferi posibilitatea să aleagă dacă lucrează să schimbe acest tipar sabotor. Dacă continuă să îl folosească, poți să decizi tu dacă mai dorești să continui comunicarea la nivelul lui “da, dar…” și să-ți consumi energia inutil.

2️⃣ “știu deja”

Tiparul verbal “știu deja” înseamnă în realitate “nu vreau să știu nimic despre ce vrei să-mi spui”.

Respingerea interioară este dată de o structura mentală care stopează orice formă de cunoaștere nouă. Această atitudine de respingere este adeseori manifestată și printr- un gest al mâinii.

Desigur că această decizie aparține fiecărei persoane și în unele cazuri ea poate să fie o decizie bună. Totuși uneori exprimarea vine ca un tipar automat al minții, deși sufletul ar face un pas înainte. În cazul acesta ai posibilitatea să te oprești pentru puțin timp și să faci o altă alegere.

Atunci când apare impulsul interior să spui “știu deja” îți recomand să-ți pui următoarele întrebări:

Știu într- adevăr ce va urma?

Cunosc toate detaliile?

Știu într-adevăr rezultatul?

Sunt oare cunoștințele mele de actualitate sau poate s-au învechit deja?

Adeseori nici nu este vorba despre ce știi deja, ci despre a asculta altă persoană, arătându-i în felul acesta că îi ești alături. Unele persoane vorbesc din dorința de a se face remarcate și pentru a le fi alături în semn de iubire.

Ca să te deschizi să permiți noului să pătrundă în viața ta, înlocuiește “știu deja” cu “ce interesant” sau “am auzit câte ceva și mi-ar plăcea să-mi povestești mai multe”.

Dacă interacționezi cu o persoană care aparent “știe deja” totul, este vorba de fapt de un mecanism subconștient de apărare.

Acest mecanism se poate datora faptului că acea persoană crede că nu îi este permis să se situeze pe un plan inferior în cazul aparentei competiții în cunoaștere. Sau a fost soluția folosită în copilărie pentru a se proteja de influența dominantă a părinților. Ca să comunici armonios cu astfel de persoane, când afirmă “știu deja” răspunde în mod firesc și normal cu exprimarea “interesant! povestește-mi și mie te rog ceea ce știi”.

3️⃣ “nu se poate, deoarece…”

Când sufletul transmite minții un implus asociat cu o schimbare, cu un efort sau cu un anumit risc, apare de multe ori un mecanism automat de apărare. Astfel chiar dacă un anumit lucru este ușor de făcut, dintr- odată devine complicat și anevoios.

Când te surprinzi exprimându- te cu “nu se poate, deoarece…” , începe prin a- ți accepta plenar gândurile. Apoi notează pe rând toate argumentele din a căror cauză nu poți face lucrul respectiv. Scrie cât mai detaliat astfel încât să vezi cu ochii tăi ceea ce oricum rulează în mintea ta.

Când termini de scris, recitește toate argumentele și verifică dacă mai ai ceva de adăugat.

Apoi ia fiecare argument în parte și analizează- l și prin prisma sufletului. Descoperă dacă există vreo posibilitate prin intermediul căreia ai mai putea face un pas, oricât de mic ar fi el și notează- ți soluțiile acolo unde le găsești. Chiar dacă nu descoperi nici o soluție, îi transmiți minții că nu mai accepți tipare de gândire și verbalizare ce vin pe pilot automat și ții cont și de ceea ce simți la nivel de suflet. În timp acest tipar “nu se poate, deoarece…” nu te va mai sabota fără ca tu poate să nici să nu-ți dai seama.

Dacă interacționezi cu o persoană care manifestă o stare continuă de rezistență prin folosirea exprimării “nu se poate, deoarece…”, sugerează- i să facă un exercițiu de imaginație spunându- i: “presupunând prin absurd că ai putea face acest lucru, care ar fi cel mai simplu pas cu care ai începe?”

Apoi, acordă-i timpul și spațiul necesar să prelucreze informația. Reamintește- ți că fiecare persoană are liberul arbitru să aleagă dacă face o anumită schimbare sau nu.

✍️ Pe tine personal te sabotează vreunul din cele 3 tipare verbale:

“da, dar…”

“știu deja”

“nu se poate, deoarece…”

LEGENDA FERICIRII

  Fericirea este o stare mentală de bine, caracterizată prin emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă… Fiecare îşi culege fericirea de acolo de unde o seamănă şi nu uita … îţi trebuie puţine lucruri ca să fii fericit cu adevărat!.

     O legendă spune că pe timpul Greciei antice, zeii s-au gândit să ascundă fericirea. Unul dintre ei a spus că cel mai înalt vârf de munte ar fi locul potrivit, dar și-au dat seama că omul poate ajunge acolo. Alt zeu a spus că fundul oceanului ar fi locul perfect, dar nu era cea mai bună idee iar al treilea a propus să ascundă fericirea în inima fiecărui om, că acolo va fi foarte greu de găsit.

     Fericirea este mai mult decât un cuvânt, fie că el este nirvana sau alt astfel de sinonim... este zâmbet, ochi luminoși și prietenoși, e acea frunză desprinsă de pe ram plutind în derivă până la pământ, e că existăm!

Nimeni și nimic nu trebuie lăsat să ne tulbure sufletul și acea stare profundă de bine și, de aceea se zice că un optimist trăiește mai mult decât un pesimist și chiar atrage multe chestii benefice pentru el. Creierul nostru e universul nostru... viața e un paradox, azi ești, mâine nu se știe! 

    Deci de ce să nu dăruim un zâmbet, o vorbă bună, o îmbrățișare … Trebuie să învățăm să fim buni, să iubim, să iertăm, să dăruim și, nu în ultimul rând… să fim oameni! Doar atunci când vom învăța toate aceste lucruri, vom găsi și fericirea adevărată! 

     Fericirea o găsim în lucruri mărunte și este întotdeauna la îndemâna noastră pentru că... un cuvânt frumos, un zâmbet cald și mai ales o îmbrățișare tandră valorează cât un răsărit de soare și … chiar mai mult decât atât!

    Și, tine minte un lucru: vei fi fericit/ă doar lângă omul alături de care poti să fii așa cum ești tu însuți

Nu datorezi nimănui, nimic!

 "Nu (mi) mulțumi "cu recunoștință!"

 Nu datorezi nimănui, nimic!

Nu (mi) spune "namaste"! Nu recunosc acest salut..., nu e din ADN-ul meu, sau al acestor locuri!

Nu (mi) mulțumi "din inimă", sau "din suflet!"

Inima e a ta, păstrează-o și prețuiește-o!

Sufletul e Esența ta, Lumina ta, Prețul tău! Protejează-l cu toate puterile tale!

Nu (mi) mulțumi cu mâinile împreunate a rugăciune (emoticon)! Nu te inchini, nu te smerești, nu te supui și nu îți dai puterea în fața nimănui!

Nu ești mic(ă)!

Mulțumesc-ul simplu, ajunge unde-l trimiți!

Text - Un bărbat care...(sursa net)

 Un bărbat care s-a regăsit merită să fie în călătoria lui cu o femeie care s-a regăsit.

O femeie care se vindecă singură merită să crească alături de un bărbat care o face o prioritate.

Un bărbat care și-a dat seama că merită să meargă mai departe în viață cu o femeie care s-a despărțit de durerea ei.

O femeie care a renăscut din cenușă merită să conteze pe prezența unui bărbat care și-a depășit propria mizerie.

Un bărbat care a rupt lanțurile cultului familiei sale merită sprijinul unei femei care a rupt tiparele clanului său.

O femeie care s-a regăsit merită să meargă în călătoria ei cu un bărbat care s-a regăsit.

Un bărbat care nu se mai teme de părerea lumii merită să-și împartă timpul cu o femeie care nu se mai sperie de degetul care îl arată.

O femeie care nu este mulțumită de nimic merită să găsească cele mai frumoase bijuterii.

Un bărbat cinstit și curajos merită să fie recunoscut și admirat de o femeie curajoasă cu o inimă sălbatică.

O femeie liberă și calmă merită sprijinul unui bărbat bun, conștient și complementar.

Un bărbat care face din viața lui un scop împlinit merită să fie iubit de o femeie care îi îndeplinește visele.

Cea mai ambițioasă femeie merită să fie iubită de un bărbat care se simte învingător.

Un bărbat viu în prezent și implicat în mintea lui merită să fie văzut de o femeie pentru a medita, cânta și dansa.

Femeia cu conexiune divină merită să fie îngrijită și respectată de un bărbat care cunoaște marele secret al singurătății și dreptul la libertate.