Crunta răzbunare a lui Petru Rareş pe boierii trădător (sursa net)

Marii dregători au fost înghesuiţi în butoaie şi ucişi în chinuri

 

O legendă care circula în zona Moldovei la sfârşit de veac XIX prezintă cum a ales Rareş Vodă să-şi pedepsească boierii care s-au lepădat de el şi l-au vândut turcilor. Un singur boier a reuşit să scape de metoda groaznică pe care domnitorul le-a aplicat-o trădătorilor ca pedeapsă capitală.

     

    Legenda populară publicată în numărul 4 din 1897 al publicaţiei „Propăşirea“ (revista Societăţii Corpului Didactic din judeţul Neamţ) prezintă fapte petrecute în secolul XVI.

Fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare a condus Moldova între anii 1527-1538 şi 1541-1546, iar legenda face trimitere la perioada dintre cele două domnii.

 

    Legenda intitulată „Resbunare Domnească“ este relatată în publicatia amintită de institutorul C.Vrănceanu şi prezintă una din variantele care circulau în nordul Moldovei la sfârşit de secol XIX.

Cadrul didactic din judeţul Neamţ spune că legenda i-a fost povestită în anul 1877 de un bătrân, Ionică Anastasiu, care lucrase la Judecătoria din Piatra Neamţ.

 

„Petru Rareş, Domnul Moldovei, nemulţumind pe o parte din boierii ţerii, aceştia l-au părît la Turci, care au venit cu oaste în Moldova şi au aşezat în scaunul domniei pe Ştefăniţă Vodă, fratele lui Petru“, este cadrul istoric de la care pleacă povestea.

Văzându-se trădat de boieri şi urmărit de turci, Petru Rareş a fugit călare prin Târgul Pietrei (oraşul Piatra Neamţ) şi apoi, prin munţi a trecut în Transilvania.

Legat de episodul trecerii lui Rareş prin Piatra Neamţ, una din legende spune că într-o duminică dimineaţă câţiva boieri care mergeau la slujba de la biserica Sf. Ion din târgul Pietrei (ctitorie a lui Ştefan cel Mare), l-au văzut pe Rareş trecând călare spre Valea Viei (cartier din Piatra Neamţ).

„Se dăduse sfoară în ţară că Vodă Rareş umblă fugar şi este căutat de oamenii stăpânirei celei nouă, şi de Turci.

Aşa, ştiind boierii, şi pentru a-şi câştiga hatâruri (privilegii, n.n.) înaintea noului Vodă Ştefăniţă, îndată s-au pus pe goană să-l prindă“.

 

Viaţa unui boier, salvată de paiele din orz

Petru Rareş a scăpat de urmărire, iar atunci când a revenit pe tronul Moldovei, la a doua descălecare, a decis să se răzbune pe boierii care l-au trădat.

„Între aceştia, n-a uitat şi pe cei din Tîrgul Pietrei, cari l-au fost fugărit când îi era viaţa mai în pericol“, mai spune legenda.

Rareş a trecut prin Piatra Neamţ, i-a căutat şi i-a găsit pe boierii trădători, după care i-a judecat şi i-a condamnat la moarte într-un mod care să-i sperie pe cei care mai îndrăzneau să-l trădeze.

„A poruncit de i-a legat şi i-a suit pe culmea dealului Cozla, în partea nordică a oraşului Piatra. Acolo suise tot atâtea poloboace umplute cu paie. A pus pe fiecare în câte un poloboc, l-a înfundat iarăşi bine, lăsând destupate numai vranele, pe unde a dat foc paielor, şi pe când paiele ardeau, a poruncit să dea drumul poloboacelor taval la vale“.

Din toţi boierii condamnaţi, unul singur a scăpat cu viaţă, dar într-o stare destul de gravă.

La rugăminţile boierilor care-i rămăseseră fideli, Rareş Vodă l-a graţiat pe cel scăpat cu viaţă, iar poporul l-a poreclit Orza, deoarece paiele din polobocul său erau de orz.

„Dar cu toată graţierea lui Vodă, poporul şi chiar boierii se feriau de el, ca cel ce fusese condamnat de însuşi Vodă şi pentru o aşa faptă. Dispreţuit de lume, şi ajuns într-o mizerie foarte mare, se zice să s-ar fi sinucis; iar urmaşilor lui le-a rămas porecla de Orza“, mai spune legenda.

Ce este LERUL? (sursa net)

 

Laitmotivul colindelor româneşti are o explicaţie amuzantă în DEX

Varianta lui Hruşcă

În fiecare an, în apropierea sărbătorilor de iarnă, pasionaţii cântecelor specifice sezonului aud adesea cuvântul „ler”. Frecvent întâlnit în colindele lui Ştefan Hruşcă, acest cuvânt nu are o explicaţie strictă în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române însă lingviştii au lansat, de-a lungul anilor, mai multe ipoteze.

Frecvent întâlnit în colinde, în special în cele ale artistului Ştefan Hruşcă, cuvântul „ler” ar avea sensuri diferite în funcţie de sursa explicativă sau chiar de zona în care este folosit. 

Dexonline.ro, de pildă, cel mai cunoscut dicţionar online al Limbii Române are o suită largă de explicaţii la căutarea cuvântului „ler”.

 

Prima dintre acestea spune că „ler” este o interjecţie, cel mai probabil de origine latină.

„Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic”, este prima explicaţie de pe cunoscutul portal românesc. În continuare, aceeaşi sursă notează că acest cuvânt ar fi un regionalism folosit cu sensul de timp pe care o persoană îl mai are la dispoziţie. Gust, plac, dorinţă, farmec, haz, timp sunt printre alte explicaţii pe care le-ar mai avea cuvântul „ler”.

 

Laitomovitul colindelor româneşti are chiar şi o pagină de Wikipedia dedicată.

Într-o formă succintă, enciclopedia online traduce cuvântul în felul următor: „Lerul este o denumire specifică (un regionalism) folosit în partea de nord a Transilvaniei însemnând cuptorul unei sobe de gătit”. 

 

Pe lângă numeroasele colinde care conţin acest cuvânt, „ler”, acesta apare, în formă de substantiv comun sau propriu, şi în multe legende sau basme româneşti. Ler Împărat este cel mai cunoscut nume propriu ce conţine cuvântul specific cântecelor de Crăciun.

 

Alte surse interpretează sensul acestui cuvânt ca fiind derivat din numele împăratului roman Aurelian.

În lucrarea Hronicul, din 1717, Dimitrie Cantemir scria: „“Un voinic… din țara Munteniască… ne spunea, precum că în țara Românească, aproape de Duăre, pe malul Oltului, văzând niște temelii ca de cetate, cărora țăranii de pe acolo locuitori, din bătrânii lor apucând și din colindele anului, și astăzi au luat de pomenesc: Ler Aler Domnul…”

Folcloristul şi etnologul Adrian Fochi transmitea un alt posibil sens pe care cuvântul „ler” l-ar putea avea.

 

“In anii `90 ai veacului al XIX-lea, pentru patru informatori Ler Domnul era omologat cu Dumnezeu «Mântuitorul», de un alt informator însă Lerui este stimat și respectat, pentru că el a făcut toate cântecele și colindele referitoare la nașterea lui Cristos.”

 

În urmă cu un an, Ştefan Hruşcă, artistul care a făcut celebru acest cuvânt, prin colindele sale.

„Ştiu că multe capete luminate au încercat să-l definească. În colinde este doar un refren normal, cum este 'flori de mar' sau 'florile dalbe', deci este, pur şi simplu, un cuvânt de refren. În muzica populară, de exemplu, la refren ai 'la-la-la'. Așa şi la colind, lerul e, pur şi simplu, un cuvânt de refren, nimic mai mult", a declarat Hruşcă.

A doua zi de Crăciun (sursa net)

 

Ce este INTERZIS și MARE PĂCAT să faci azi

În ziua a doua de Crăciun, la 26 decembrie, Biserica o prăznuiește pe cea care a dat naștere lui Hristos Dumnezeu, pe Maica Domnului, pe cea mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare decât serafimii'.

Nu se lucrează, nu se face curat, nu se generează nici un fel de conflicte sau tensiuni pe 26 decembrie. Oamenii care muncesc in ziua cand e cinstita Fecioara Maria nu vor mai avea nicio zi libera tot anul. Mai mult, păstrarea armoniei şi păcii trebuie să fie principala ocupaţie în această zi.

Pe 26 decembrie, în a doua zi de Crăciun, oamenii se duc "cu colacul" la naşi. Colacul tradiţional constă din şapte pâini, două sticle cu ţuică, trei sticle de vin, un cocoş, trei pui, o coastă de porc şi şapte coţi de trandafiri (cârnaţi) sau alte mărunţişuri.

Când ajung la casa naşului, finul sărută mâna naşei şi de trei ori se îmbrăţişează cu naşul şi spune De la noi puţin, de la Dumnezeu mult.

Cei care uită de finii lor, nu vor avea parte de tot ce își doresc. E o zi în care rudele îndepărtate și cele prin alianță trebuie să se strângă laolaltă.

E interzis să bârfești, să înjuri, să uneltesti împotrivă celorlalți. Cei care se răzbună sau doresc să își încheie socotelile cu cei din jur astăzi vor suferi pierderi bănești.

Pentru cea de-a două zi de Crăciun, în fiecare zonă din țara s-a împământenit un obicei specific. În Bistrița Năsăud, oamenii colindă casă preotului, iar în Albă feciorii își cheamă mândrele la joc. Fetele și flăcăii joacă pe 26 decembrie pentru a se bucură de tinerețea lor. Se spune că persoanele care dansează cel mai mult și cel mai aprig vor fi sănătoase tot anul.

Soborul sau Adunarea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu reprezintă adunarea (la slujbă) a credincioșilor în cinstea Maicii Domnului, potrivit regulii după care a doua zi după marile praznice se face pomenirea acelor persoane sfinte care au contribuit la eveniment sau sunt în directă legătură cu el. De aceea, în această zi este prăznuită Fecioara Maria, cea care l-a născut cu trup pe Cel care a adus mântuirea lumii.

Soborul Macii Domnului este unul din cele cinci mari praznice din anul bisericesc închinate Sfintei Fecioare Maria. De asemenea, este una din cele mai vechi sărbători în cinstea Fecioarei Maria, care datează încă din secolul al V-lea. Soborul Maicii Domnului a devenit model de sărbătoare și pentru alți sfinți precum Soborul Sfinților Ioachim și Ana, Soborul Sfântului Ioan Botezătorul sau Soborul Sfinților Arhangheli.

Astăzi, adunarea cea cerească se unește cu adunarea pământească în jurul Maicii Domnului pentru a cinsti sfințenia Sa. Pruncul pe care l-a născut Fecioara Maria este cu adevărat Dumnezeu.

Fecioara Maria reprezintă astfel omenirea în fața lui Dumnezeu, se face templu curat al lui Hristos, primindu-l și născându-l pe Mesia, devenind astfel mijlocitoare pentru noi în fața Domnului, Eva cea nouă, mama noastră a tuturor.

ȘTIAȚI CĂ? (sursa net)

Căscatul

Scopul principal al căscatului este să răcorească creierul după ce a fost supraîncălzit sau supraîncărcat.

 

Strănutul

De obicei, strănutăm atunci când pasajele nazale se umple cu prea mulți alergeni, microbi, praf sau alte substanțe iritante. Strănutul este modalitatea organismului de a scăpa de acest "gunoi".

 

Întinderile de dimineață

Noi instinctiv ne întindem cu scopul de a ne pregăti corpul pentru sarcinile fizice din timpul zilei. În același timp, întinderile lucrează mușchii, refac fluxul de sânge și ne îmbunătățesc starea de spirit.

 

Sughițurile

Când mâncăm foarte repede și înghițim bucăți mari de mâncare sau pur și simplu ne supraîncărcăm, nervul pneumogastric se poate irita. Aceasta reacție este în strânsă legătură cu stomacul și diafragma. Rezultatul este o portie de sughiț.

 

Tresăritul iî timpul somnului

Acesta se referă la acel sentiment ciudat când te pui în pat să adormi și după ceva timp corpul îți este străbătut ca de un șoc electric. În acest moment, toți mușchii se contractă atât de puternic încât te trezești imediat.

Acest fenomen este rezultatul faptului că atunci când esti pe punctul să adormi, frecvența respirației scade rapid, în timp ce pulsul încetinesșe doar foarte puțin și mușchii sunt relaxați. În mod uimitor, creierul interpretează aceste evoluții ca prevestind moartea. Așa că el încearcă să te salveze, oferindu-ți un șoc.

 

Încrețirea pielii când stai în apă

Ridurile care apar pe pielea mâinilor atunci când stai mai mult în apă, joacă un rol important. Acest fenomen este cauzat de faptul că atunci când organismul se confruntă cu o cantitate mai mare de umiditate înțelege că mediul poate fi alunecos. Astfel încât pielea de pe mâini imediat începe să se schimbe pentru a-ți fi mai ușor să te prinzi de suprafețele netede.

 

Pierderea memoriei

Pierderea memoriei se întâmplă de multe ori după apariția experiențelor cele mai neplăcute. Creierul nostru șterge literalmente cele mai cumplite momente din amintiri.

NU-ȚI TRĂDA, ROMÂNE, ȚARA! de Eliana Popa

 

Nu-ți trăda, române, Țara pentru-o pungă de arginți,

Nici Credința nu ți-o vinde...Neamul tău e Neam de Sfinți!

 

Au murit cu demnitate, n-au plecat grumazul jos,

N-au vândut un colț de brazdă, nici pe Domnul Sfânt Hristos!

 

Nu-ți trăda, române, Neamul, nu te rușina să spui:

,, - Sunt român! Și-n lumea asta, ca românul altul nu-i! "

 

Noi aici am stat de veacuri, neclintiți precum Carpații

Însă, astăzi, mulți plecat-am și la noi venit-au alții!

 

De va fi să-nvie Ștefan...Țepeș...Mircea cel Bătrân

N-ar mai ști ce-i românește, n-ar mai ști care-i român.

Căci nici limba strămoșească nu mai știm a o vorbi

Pe ogoare crește iarba, plugu-ncepe-a ruginii!

 

Au murit lăsând o Țară ca un colț de paradis

Au lăsat un testament pentru noi cu sânge scris

Și-au avut ca martori cerul și pe Bunul Dumnezeu

Și nădejdea că românul, doar român va fi mereu!

 

Și o cere Domnul Sfântul, de la noi, la Judecată,

Sângele lui Brâncoveanu vărsat la Înalta Poartă!

Sângele ce-a curs de veacuri in Pocalul lui Hristos,

Este sfântă mărturie că ei au murit frumos!

 

De aceea ia aminte cât mai ai ceva în ființă,

Cât mai ai un strop de vlagă și o boabă de credință,

Nu lăsa pământul ăsta și nici Legea Strămoșească,

Stai ca muntele-n furtună! 

 

ROMÂNIA SĂ TRĂIASCĂ!

Legenda lui Moș Nicolae (sursa net)

 Sfântul Nicolae s-a născut în Orientul Mijlociu, la nordde Bethlehem, într-o familie înstărită. La moartea părinților săi, a moștenit o avere colosală pe care a folosit-o pentru a-i ajuta pe cei nevoiași, în special pe copii. Asș s-a ajuns ca în decursul anilor, copii să-l cunoasca sub denumirea de Moș Nicolae. Spre deosebire de Moș Crăciun, care împarte daruri din sania trasă de reni și se lasă văzut, Moș Nicolae nu se lasă văzut, el împărțind daruri copiilor care au fost cuminți.

Acest obicei este foarte vechi și este respectat în foarte multe țări. În noaptea de cinci spre șase decembrie, copiii își lustruiesc ghetuțele și le așează la ușă în speranța că vor primi daruri de la Moș Nicolae. Moș Nicolae aduce daruri și dulciuri copiilor care au fost cuminți, dar totodată îi pedepsește pe cei leneși și neascultători, lăsându-le în ghetuțe câte o nuielușă. 

Povestea darurilor împărţite pe furiș în noaptea de 5 decembrie începe din vechime. Legenda spune că Moș Nicolae a vrut să ajute trei surori, fete sărmane, care nu se puteau căsători datorită situației financiare dificile. Din cauza posibilităților financiare limitate, tatăl fetelor, dorea să le vândă. Pentru a nu se întâmpla acest lucru, a intervenit Moș Nicolae. Se spune că atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, care era episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei sale, un săculeț cu aur. Situatia s-a repetat și în cazul surorii mijlocii. Dar atunci când i-a venit vremea și fetei mici, tatăl, care intrase la bănuieli, s-a hotărât ca în noaptea dinaintea nunții să stea de pază și l-a vazut pe Sfântul Nicolae cum a urcat pe acoperișul casei și a aruncat pe horn un săculeț care a căzut într-o șosetă ce era pusă la uscat pe sobă. De aici vine tradiția așezării șosetuțelor sau a ghetuțelor în noaptea de Moș Nicolae la șemineu sau la vatra sobei.

 Cu mic, cu mare, ar trebui să credem încă în Moș Nicolae!!!

Istoria bățului de Moș Nicolae. (sursa net)

Jordița, nuiaua, Știi de unde vine?

Sfântul Ierarh Nicolae este cel mai cunoscut sfânt al Bisericii noastre. Indiferent pe cine întrebi, îți poate spune despre el că este sfântul care aduce daruri.

Noaptea dinaintea zilei de 6 decembrie este cunoscută ca fiind noaptea darurilor. Este momentul în care vine “Moș Nicolae”

Sfântul Ierarh Nicolae nu este un personaj mitologic.

A fost arhiepiscopul Mirei, o localitate din vechea Licia, în Asia Mică.

Teodor Anagnostul, autorul “Istoriei Tripartite”, afirmă că Sfântul Ierarh Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Pentru că acest autor s-a folosit de documentele provenite direct de la primul Sinod Ecumenic sau de la persoanele care au participat la acest sinod, istoricitatea Sfântului Nicolae nu trebuie pusă sub semnul întrebării.

Amintim că la sinodul de la Niceea, din anul 325, a fost condamnată erezia lui Arie, care susținea că Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.

Potrivit trradiției, atât de puternic a argumentat Sfântul Nicolae și atât de încăpățânat a fost Arie, încât îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserica, Nicolae i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului.

De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în ziua de 5 decembrie, celor neascultători să li se dea un băț în semn de avertisment.

Dar nu prin această faptă a ajuns Sfântul Nicolae întruchiparea dărniciei lui Dumnezeu. Potrivit traditiei, Sfântul Nicolae a aflat într-o zi, că un tată din cetatea Mira, de durere că este lipsit de ajutor în a-și mărita fiicele, dorea să le ofere spre desfrânare.

Sfântul Nicolae i-a daruit omului aflat în nevoie trei pungi cu aur, iar fiicele acestuia s-au putut căsători.

De atunci și până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfantului Nicolae, cei dragi și în special copiii primesc daruri de la Sfântul Nicolae.

Ziua trecerii Sfântului Nicolae la cele veșnice a fost în data de 6 decembrie 334.