Laitmotivul colindelor româneşti are o explicaţie amuzantă în DEX
Varianta lui Hruşcă
În fiecare an, în apropierea sărbătorilor de iarnă, pasionaţii cântecelor specifice sezonului aud adesea cuvântul „ler”. Frecvent întâlnit în colindele lui Ştefan Hruşcă, acest cuvânt nu are o explicaţie strictă în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române însă lingviştii au lansat, de-a lungul anilor, mai multe ipoteze.
Frecvent întâlnit în colinde, în special în cele ale artistului Ştefan Hruşcă, cuvântul „ler” ar avea sensuri diferite în funcţie de sursa explicativă sau chiar de zona în care este folosit.
Dexonline.ro, de pildă, cel mai cunoscut dicţionar online al Limbii Române are o suită largă de explicaţii la căutarea cuvântului „ler”.
Prima dintre acestea spune că „ler” este o interjecţie, cel mai probabil de origine latină.
„Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic”, este prima explicaţie de pe cunoscutul portal românesc. În continuare, aceeaşi sursă notează că acest cuvânt ar fi un regionalism folosit cu sensul de timp pe care o persoană îl mai are la dispoziţie. Gust, plac, dorinţă, farmec, haz, timp sunt printre alte explicaţii pe care le-ar mai avea cuvântul „ler”.
Laitomovitul colindelor româneşti are chiar şi o pagină de Wikipedia dedicată.
Într-o formă succintă, enciclopedia online traduce cuvântul în felul următor: „Lerul este o denumire specifică (un regionalism) folosit în partea de nord a Transilvaniei însemnând cuptorul unei sobe de gătit”.
Pe lângă numeroasele colinde care conţin acest cuvânt, „ler”, acesta apare, în formă de substantiv comun sau propriu, şi în multe legende sau basme româneşti. Ler Împărat este cel mai cunoscut nume propriu ce conţine cuvântul specific cântecelor de Crăciun.
Alte surse interpretează sensul acestui cuvânt ca fiind derivat din numele împăratului roman Aurelian.
În lucrarea Hronicul, din 1717, Dimitrie Cantemir scria: „“Un voinic… din țara Munteniască… ne spunea, precum că în țara Românească, aproape de Duăre, pe malul Oltului, văzând niște temelii ca de cetate, cărora țăranii de pe acolo locuitori, din bătrânii lor apucând și din colindele anului, și astăzi au luat de pomenesc: Ler Aler Domnul…”
Folcloristul şi etnologul Adrian Fochi transmitea un alt posibil sens pe care cuvântul „ler” l-ar putea avea.
“In anii `90 ai veacului al XIX-lea, pentru patru informatori Ler Domnul era omologat cu Dumnezeu «Mântuitorul», de un alt informator însă Lerui este stimat și respectat, pentru că el a făcut toate cântecele și colindele referitoare la nașterea lui Cristos.”
În urmă cu un an, Ştefan Hruşcă, artistul care a făcut celebru acest cuvânt, prin colindele sale.
„Ştiu că multe capete luminate au încercat să-l definească. În colinde este doar un refren normal, cum este 'flori de mar' sau 'florile dalbe', deci este, pur şi simplu, un cuvânt de refren. În muzica populară, de exemplu, la refren ai 'la-la-la'. Așa şi la colind, lerul e, pur şi simplu, un cuvânt de refren, nimic mai mult", a declarat Hruşcă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu